Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 194
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de "" împotriva sentinței comerciale nr. 180/COM din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul intimatei " " C, lipsă fiind recurenta ""
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 4-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul societății intimate depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința comercială nr. 180/COM din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate, depunând la dosar dovada acestor cheltuieli.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Constanța, reclamanta - " " SRL Cac hemat în judecată pe pârâta - "" - C și a solicitat:
- obligarea pârâtei de a se abține de la exercitarea dreptului de folosință specială asupra suprafeței de teren de 5 ha. situat în intravilanul orașului,-, județul C, cu următoarele vecinătăți: N - Consiliul Local, E - drum, S - DJ 236, str. -, V - Consiliul Local, până la dobândirea acestui drept potrivit art.6 din Legea nr.85/2003;
- obligarea pârâtei de a se abține de la exercitarea dreptului de servitute de trecere pe suprafața de teren până la încheierea unei convenții de stabilire a plății rentei anuale, potrivit art.7 din Legea nr.85/2003;
- obligarea pârâtei de a-și ridica instalațiile și utilajele destinate exploatării miniere de pe terenul respectiv;
- obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 10.000 lei (RON) pentru fiecare zi întârziere în executarea fiecărei dintre cele trei obligații menționate, de la data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta susține că terenul în cauză este proprietatea sa și că pârâta, în mod nelegal, exploatează zăcământul de dolomită.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.6, 7, 8, 22, 39 din Legea nr.85/2003, art.480 Cod civil, art.1073-1075 Cod civil.
Pârâta - "" - Cad epus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii. Susține pârâta că execută lucrări de exploatare pe un teren pe care îl are în administrare încă din anul 1978, când prin decizia nr.597/1978 i s-a transmis în administrare.
Pentru buna desfășurare a activității de exploatare, pârâta precizează că deține Licența de concesiune pentru exploatare nr.1403/4.05.2000 emisă de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale.
Mai susține pârâta că terenul în cauză a fost reconstituit numitelor și C care l-au vândut reclamantei.
Până la soluționarea litigiului privind titlul de proprietate asupra terenului, pârâta susține că a dispus sistarea exploatării zăcământului.
Prin încheierea nr.3928/30 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a dispus strămutarea dosarului la ribunalul Iași, păstrând actele îndeplinite de instanță.
Prin sentința comercială nr.180/com/27 mai 2008 Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta SRL, cu sediul în C,-, județul C în contradictoriu cu pârâta - cu sediul în C, B-dul. - nr. 269,. 3.
Obligă pârâta de a se abține de la exercitarea dreptului de folosință specială asupra suprafeței de teren de 5 ha. situată în intravilan oraș,-, județul C până la dobândirea acestui drept conform art. 6 din Legea nr. 85/2003.
Obligă pârâta să-și ridice instalațiile și utilajele destinate exploatării miniere aflata pe proprietatea reclamantei.
Obligă pârâta la plata unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea fiecărei obligații mai sus menționate de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la executarea efectivă, respingând restul daunelor cominatorii de 9900 RON pe fiecare zi de întârziere ca nefondată.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a se abține de la exercitarea dreptului de servitute de trecere pe aceeași suprafață de teren până la încheierea cu reclamanta a convenției de stabilire a plății rentei anuale ca nefondată.
În baza art. 276 Cod procedură civilă compensează cheltuielile de judecată ale părților și obligă pârâta la plata sumei de 3000 RON către reclamantă, după compensare.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara suprafeței de 5 ha. teren situat în intravilanul Orașului,-, județul C conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1158/02.07.2007 la. Buturi din C, vânzătorii dobândind acest teren prin dispoziția de restituire în natură nr. 115/08.02.2007 emisă de Primăria orașului în baza Legii nr. 10/2001. Terenul dobândit de reclamantă făcea parte din suprafața de 71.380,3 m situată în raza Orașului asupra căreia prin Decizia nr. 597/1978 s-a transmis pârâtei dreptul de administrare. Deși pârâta a făcut demersuri în vederea obținerii atestatului de proprietate, pentru această suprafață, nu a obținut acest atestat. Pentru suprafața de 5 ha. s-a dispus restituirea în natură către foștii moștenitori a lui, cel care avusese acest teren în proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare din 05.12.1934 și 11.07.1935, până în anul 1948 când terenul a fost naționalizat și preluat abuziv de către stat.
Situația terenului este în prezent litigioasă ca urmare a faptului că pârâta și nu un terț a introdus acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului reclamantei. Această situație generată de însăși pârâta, în absența unei hotărâri irevocabile de anulare a titlului reclamantei, nu o îndreptățește pe pârâtă la nesocotirea titlului reclamantei și a drepturilor acesteia de care ar trebuie să se bucure în calitate de proprietar al unui bun. Instanța mai reține că pârâta deține licență de concesiune pentru exploatare nr. 1403/04.05.2000 emisă pentru Agenția Națională pentru Resurse Minerale în virtutea căreia pârâta pretinde că are dreptul de a efectua lucrările de exploatare al terenului pe care îl administrează. Însă, ca urmare a faptului că parte din acest teren a fost retrocedat foștilor proprietari în baza Legii nr. 10/2001 și dobândit ulterior de reclamantă, prin adresa nr. 203/2007. Agenția Națională pentru Resurse Minerale dispune sistarea tuturor activităților miniere pe care le desfășoară - în cadrul suprafeței de 5 ha. aflată în proprietatea SRL.
Din planșele foto depuse la dosar coroborate cu declarația martorului, instanța reține că deși terenul proprietatea reclamantei este delimitat prin Ť. pe o parte din suprafața de 5 ha. pe latura de NE și NV pârâta încă desfășoară activități miniere. Martorul precizează că a fost la fața locului și a observat pe terenul reclamantei un utilaj pe șenile care spărgea și încărca piatra într-o mașină de carieră, activitățile miniere nefiind sistate pe ternul aparținând reclamantei.
Prin urmare cu nesocotirea dispoziției 203/2007 a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale și cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei garantat de art. 44 din Constituția României, art. 1 protocol 1 al CEDO ratificat de România și de art. 480 cod civil pârâta continuă să desfășoare activități miniere fără a avea vreun drept de folosință specială pe teren existând instalații și utilaje (destinate exploatării miniere). Pe cale de consecință instanța apreciază că primul și cel de-al treilea capăt de cerere sunt întemeiate.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere reclamanta nu a făcut nici un fel de dovadă, sarcina probei revenindu-i conform art. 1169 Cod civil, în sensul că pârâta exercită vreun drept de servitute de trecere pe aceeași suprafață de teren, sau că ar exista instituită vreo servitute de trecere pe acest teren. Dimpotrivă prin dispoziția de restituire în natură, - se specifică că terenul nu este grevat de servituți.
Pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor de a face instituite în sarcina pârâtei, instanța statuând și în echitate a obligat pârâta la plata sumei de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii irevocabilă a prezentei hotărâri, respingând restul daunelor cominatorii de 9900 RON, acestea fiind exagerate și nefondate în raport de petitul acțiunii, care a fost admis.
Văzând și dispozițiile art. 174 și 276 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată ale părților și a obligat pârâta la plata sumei de 3000 RON către reclamantă, după compensare.
Pârâta - "" - a declarat recurs și a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive.
1. Instanța de fond nu a ținut cont de probatoriile administrate în cauză - adresele și notele de constatare efectuate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale din care reiese că a fost verificată situația existentă în carieră și s-a constatat că utilajele societății se aflau în afara perimetrului bornat de către reclamantă și că nu desfășurau activități miniere.
Mai susține pârâta că fotografiile sunt făcute pe suprafața sa de teren, astfel că nu au relevanță în cauză.
Apreciază pârâta că și declarația martorului este irelevantă, depoziția acestuia nereflectând realitatea.
2. În mod greșit instanța de fond a respins cererea pârâtei de administrare a probei cu expertiză topografică și cercetarea la fața locului.
Pentru aceste critici pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Reclamanta-intimată - " " SRL a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Susține intimata că dovada exploatării terenului o constituie adresele depuse la fondul cauzei, constatările executorului judecătoresc din 7.10.2008. Mai susține intimata că utilajele puteau fi mutate în ziua când se efectua cercetarea la fața locului, astfel că o astfel de probă este irelevantă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar reține următoarele.
Cu adresa nr.403.437/7.09.2007, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a dispus către - "" - C sistarea tuturor activităților miniere pe care le desfășoară pe suprafața de 5 ha. aflată în proprietatea - " " SRL, până la obținerea de către - "" - a dreptului de folosință a terenului aferent exploatării resurselor minerale din acest perimetru. O adresă cu un conținut asemănător a fost emisă și în luna octombrie 2007 (fila 9 dosar fond).
Cu toate acestea, martorul audiat în cauză, a declarat că utilajele pârâtei exploatau minereu în ziua de 25 martie 2008.
Urmare a sesizărilor trimise de către reclamantă, un reprezentant al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale s-a prezentat la fața locului în ziua de 11.04.2008 și a constatat că utilajele pârâtei se aflau în afara perimetrului bornat de către reclamantă (înscris aflat la fila 47 dosar fond).
La data de 7 octombrie 2008, cu ocazia punerii în executare a sentinței recurate, executorul judecătoresc - a constatat că pe terenul reclamantei se aflau două utilaje de încărcat piatra de carieră, o mașină încărcată cu piatră.
În prezența reprezentanților ambelor părți (pentru reclamantă, pentru pârâtă - directorul ) executorul judecătoresc a constatat existența unor urme proaspete lăsate de utilaje pe terenul reclamantei. Reprezentantul pârâtei a făcut observația că utilajele s-au aflat pe terenul reclamantei și a declarat că va realiza o anchetă internă pentru a stabili persoanele vinovate de nerespectarea notei interne.
Aceste constatări sunt cuprinse în procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 7.10.2008 (în dosarul de executare nr.681/2008), înscris semnat de ambele părți fără obiecțiuni.
Față de această situație, instanța de recurs apreciază că, de fapt, pârâta a exploatat în toată această perioadă terenul proprietatea reclamantei și că și-a retras utilajele doar la controalele anunțate, astfel că o expertiză sau o cercetare la fața locului ar fi fost irelevante.
În consecință, soluția instanței de fond este temeinică și legală, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă curtea va respinge recursul declarat de pârâtă și va menține sentința recurată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8444,44 lei (onorariu apărător, contravaloare hotel pentru reprezentantul reclamantei la termenul de judecată din recurs).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - "" - C împotriva sentinței comerciale nr.180/COM/27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să achite intimatei - " " SRL C suma de 8444,44 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
06.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Iulia Miler
