Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.20/2008
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul G împotriva sentinței comerciale nr. 4858 din data de 21.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâții-intimați PRODUCȚIE SRL T și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă avocat în substituirea av., din cadrul Baroului C, în reprezentarea intereselor apelantului, cu delegația la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul apelantului arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantului-apelant G solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În susținere face trimitere la prevederile art. 203 alin.1, 2 din Legea nr.30/1990, apreciind că simpla menționare a actului prin depunerea la Oficiul Registrului Comerțului, nu produce efecte față de terți.
Or, până la când mențiunea cesiunii părților sociale și implicit a schimbării asociatului unic și a administratorului societății nu sunt înscrise în registru, acest act nu are efect de opozabilitate.
Este evident interesul reclamantului în promovarea acțiunii atâta vreme cât, chiar dacă dorește să depună actele pentru înregistrarea mențiunilor, nu ar putea, iar registrul comerțului nu i le-ar primi, deoarece prin actul adițional s-a hotărâr de către noul asociat că se schimbă sediul societății în
Prin urmare, instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că reclamantul nu are nici un interes în promovarea acțiunii, dimpotrivă, nu este singura persoană interesată în promovarea acestei cereri atâta vreme cât intimatul rămâne într-o pasivitate totală.
Nu în ultimul rând, în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea nr.31/1990 în cazul unor neregularități constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia
măsuri pentru înlăturarea acestora, iar în cazul în care societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere instanței să oblige organele societății să le regularizeze.
CURTEA:
asupra apelului de față,
reține că prin sentința comercială nr. 4858 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dos. nr- s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantului G și ca o consecință a fost respinsă acțiunea formulată de acesta împotriva pârâtului, ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî în acest fel prima instanță reține, în esență, că în raport de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 26/1990 care permit și oricărei persoane interesate să formuleze cerere de înregistrare a mențiunilor în registrul comerțului, deci că reclamantul are o atare posibilitate, că simpla menționare a încheierii actului adițional îi este suficientă acestuia pentru a se asigura că terții au cunoștință de încheierea actului obiect al mențiunii, urmând ca interesul pentru a face cunoscut conținutul efectiv al acestuia să revină pârâtului.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, în termen legal, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță cu obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat în dezvoltarea motivelor de apel că simpla depunere la ORC a actului de cesiune și actului adițional încheiat succesiv nu produce efecte față de terți, deoarece până la menționarea cesiunii părților sociale și implicit a schimbării asociatului unic și a administratorului societății nu suntînscriseîn registru, acest act nu are nici un fel de opozabilitate față de nimeni. Apelantul susține că față de starea de fapt ce reiese din litigiu ar fi singura persoană interesată câtă vreme intimatul înțelege să rămână într-o pasivitate totală. Mai invocă în acest sens și dispozițiile art. 48 din Legea nr. 31/1990.
Deși legal citat intimatul nu s-a prezentat personal și nici prin reprezentant în fața Curții și nici nu a depus întâmpinare, așa cum avea obligația potrivit dispozițiilor art. 289 alin. 2 teza ultimă din Codul d e procedură civilă.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate cât și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea reține că este fondat pentru considerentele ce urmează:
1. Principala problemă de drept pusă în speță este aceea de a ști dacă o persoană are interes să obțină un titlu executoriu constrângător împotriva reprezentantului comerciantului în vederea definitivării înscrierii de mențiuni în registrul comerțului ca urmare a intervenirii unui act sau fapt juridic ce este obligatoriu a fi menționat în acest registru public.
2. Pentru a desluși această problemă Curtea va face o analiză a cadrului legal incident în materie și desigur va trata în egală măsură și substanța motivelor de apel deduse judecății.
3. Conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 26/1990 republicată cu modificările și completările ulterioare,În registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la:
a) donația, vânzarea, locațiunea sau garanția reală mobiliară constituită asupra fondului de comerț, precum și orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului sau care face sa înceteze firma ori fondul de comerț;
b) numele și prenumele, cetățenia, codul numeric personal, pentru cetățenii romani, seria și numărul pașaportului, pentru cetățenii străini, data și locul nașterii împuternicitului sau a reprezentantului fiscal, dacă este cazul; dacă dreptul de reprezentare este limitat la o anumită sucursala, mențiunea se va face numai în registrul unde este înscrisă sucursala, semnătura împuternicitului/reprezentantului fiscal va fi data în forma prevăzută la art. 18 alin. (2) și (3);
c) brevetele de invenții, mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu, denumirile de origine, indicațiile de proveniență, firma, emblema și alte semne distinctive asupra cărora societatea comercială, regia autonomă, organizația cooperatista sau comerciantul persoana fizica sau asociație familială are un drept;
d) hotărârea de divorț al comerciantului, precum și cea de împărțire a bunurilor comune pronunțate în cursul exercitării comerțului;
e) hotărârea de punere sub interdicție a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum și hotărârea prin care se ridica aceste măsuri;
f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum și înscrierea mențiunilor corespunzătoare;
g) hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil sa exercite aceasta activitate;
h) orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate.
Totodată, conform art. 22 din aceeași lege,are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare.
(2) Înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.
(3) Mențiunile se înregistrează din oficiu, în termen de 15 zile de la data primirii copiei legalizate a hotărârii irevocabile referitoare la faptele și actele prevăzute la art. 21 lit. e), f) și g), cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(4) Faptul ca mențiunile pot fi înregistrate și la cererea altor persoane sau din oficiu nu scutește pe comerciant de obligația de a cere efectuarea lor.
4. Din economia dispozițiilor legale redate la paragraful anterior rezultă fără putință de tăgadă că înregistrarea mențiunilor prevăzute la art. 21 din lege este obligatorie și că, în principal, această obligație cade în sarcina comerciantului. Legea prevede că și persoanele interesate pot solicita înregistrarea mențiunilor dar fără a scuti pe comerciant de obligația de efectuare a lor.
Așa fiind, deși oricare altă persoană decât comerciantul, ar putea justifica un interes în vederea înregistrării mențiunilor la registru, utilizând procedura specifică de înregistrare la această instituție, efectul înregistrării nu este opozabil pe deplin comerciantului, acesta din urmă nefiind exonerat de obligația de a face însuși aceeași înregistrare.
Așadar, se poate concluziona că persoana interesată dacă dorește să obțină concursul comerciantului pentru a face o înregistrare a unei mențiuni care să producă efecte depline și asupra comerciantului nu va putea apela la procedura de înregistrare prevăzută de Legea nr. 26/1990, procedură prin excelență necontencioasă, ci va trebui să obțină concursul organului judiciar într-o procedură contradictorie, acesta putând garanta pe deplin efectul complet al unei atari înregistrări.
Drept urmare, demersul judiciar menit să satisfacă aceste exigențe, nu poate fi paralizat prin invocarea excepției lipsei de interes a celui care-l inițiază, altul decât comerciantul însuși.
5. În speță, din înscrisurile administrate în cauză în fața primei instanțe rezultă că între părți a intervenit actul adițional atestat de avocat sub nr. 71 din 29.11.2006 prin care reclamantul a decis să se retragă din calitatea de asociat unic și administrator deținută la SC PRODUCȚIE SRL T iar pentru atingerea acestui scop a cesionat pârâtului 20 părți sociale deținute la această societate comercială, care a dobândit astfel calitatea de asociat unic și administrator. Totodată, noul asociat unic a decis modificarea sediului social al societății în S, jud.
În vederea înscrierii mențiunii cu privire la modificarea actului constitutiv al societății prin actul adițional mai sus evidențiat, reclamantul a notificat pe pârât să își îndeplinească obligația legală de a îndeplini toate demersurile în vederea înregistrării actului la registrul comerțului pentru operarea modificărilor pe care acesta și le-a asumat și a reglementării situației juridice.
Un atare demers a rămas fără nici un răspuns și astfel reclamantul a promovat acțiunea în fața primei instanțe.
6. Curtea nu faptul că reclamantul ar fi putut utiliza mecanismul prevăzut la art. 22 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 reținut și de prima instanță, însă voința sa a fost aceea de a obține concursul pârâtului, noul reprezentant legal al comerciantului, în vederea definitivării situației juridice izvorâtă din actul ce trebuia supus înregistrării, plecând de la premisa că în lipsa comerciantului, procedura de înregistrare nu este eficientă și nu-l liberează pe deplin pe reclamant.
Și este așa, deoarece actul adițional produce efecte doar între părți și față de societate, existând riscul ca pârâtul să exercite comerțul în numele societății cu tot ceea ce decurge din această conduită iar terții să fie astfel vătămați. În altă ordine de idei era posibil ca reclamantul să-și constituie o nouă societate comercială, iar în lipsa unei mențiuni eficace de radiere a mențiunii cu privire la calitatea sa de asociat unic și administrator la societatea comercială din litigiu acest demers ar fi eșuat.
Simpla mențiune în registrul comerțului a actului adițional ce implică, așa cum s-a evidențiat mai sus, modificări de esență a actului constitutiv nu satisface pe deplin interesele reclamantului.
De aceea, Curtea reține că reclamantul are interesul legitim de a promova un demers judiciar pe calea unei acțiuni comerciale prin care să obțină concursul forței de constrângere împotriva pârâtului ca să-l determine pe acesta să pășească la executarea obligațieiintuitu personaece derivă din dispoziția de principiu a art. 22 alin.1 în corelare cu alin. 4 din Legea nr. 26/1990.
7. Față de cele ce preced, Curtea urmează ca în temeiul art. 297 alin. 1.pr.civ. să admită apelul declarat de reclamant, ca o consecință să se desființeze decizia atacată și ținând seama că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cheltuielile de judecată solicitate de reclamant nu se pot acorda în această etapă procesuală, cererea de cheltuieli urmând a primi o rezolvare în funcție de soluția dată acțiunii comerciale supusă rejudecării de instanța de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite apelul declarat de reclamantul G - împotriva sentinței comerciale nr.4858 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red./Dact.
4 ex./22 februarie 2008
Judecător primă instanță:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac
