Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 201/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 2574/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.201
Ședința publică de la data de 15.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței comerciale nr.7764/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 08.07.2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Societatea Bancară Casa de Economii și Consemnațiuni SA și Ministerul Finanțelor Publice, pentru prejudiciul produs în anul 1948 prin confiscarea abuzivă a economiilor sale, solicitând obligarea acestora să revină la situația anterioară producerii nedreptății. În concret a solicitat ca Ministerul Finanțelor Publice să restituie -ului sumele preluate abuziv, prin interpretarea eronată a Decretului nr.376/1948, inclusiv dobânzile aferente și reactualizate pentru perioadele 1941 - 2005 și respectiv 1942 - 2005, astfel încât să se poată reconstitui la SA vechile depozite reactualizate.
La dosarul cauzei pârâții au depus întâmpinări invocând o serie de excepții, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii.
Pentru fiecare întâmpinare reclamantul a formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1760/20.02.2006 pronunțată în dosarul nr.8967 (Nr. Unic -) Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția necompetenței materiale a instanței și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
La termenul din 14.09.2006 reclamantul a învederat oral că prin cererea de chemare în judecată solicită să fie actualizată suma solicitată cu titlu de dobândă legală de 5% până în anul 1948 și din 1948 până la data plății efective.
A mai învederat că solicită ca pârâtul Ministerul Finanțelor să restituie sumele luate de la, precum și dobânda calculată din 1948 și până în prezent, pentru a fi ridicată această sumă de la:
Prin sentința comercială nr.7764/07.06.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând pe întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice că aceasta nu are nici o legătură cu prezenta cauză întrucât se referă strict la alte categorii de litigii.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale căii procedurale aleasă de reclamant, aspect pus în discuția părților, tribunalul a reținut că acțiunea are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să predea pârâtului SA anumite sume, reprezentând valorile confiscate în 1948, în vederea reconstituirii depozitelor reclamantului.
Tribunalul a mai reținut că această construcție a fost subliniată și în fața instanței la termenul din 14.09.2006, apreciind că este vorba de o acțiune oblică, întrucât numai pe calea acestei acțiuni reclamantul ar putea cere instanței obligarea pârâtului la plata către un alt pârât, debitor al reclamantului.
A mai reținut că intentarea acțiunii oblice (indirectă sau subrogatorie) deschisă de art.974 cod civil presupune îndeplinirea unor condiții, în cauză, reclamantul alegând calea acestei acțiuni în locul unei acțiuni directe împotriva pârâților acțiunea reclamantului neîndeplinind însă condițiile prevăzute de lege. Astfel, debitorul său nu este insolvabil, iar creanța invocată nu are un caracter cert.
La data de 27.06.2007 reclamantul a formulat apel împotriva sentinței comerciale nr.7764/07.06.2007 invocând în esență următoarele motive:
-Ministerul Finanțelor Publice a susținut excepția invocată la pct.2 din întâmpinare luând ca exemplu de "caz precedent", acțiunea depunătorilor la care doreau să-și sumpere un autoturism, caz pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO, a dat o decizie de inacceptabilitate motivând-o în trei puncte, așa cum rezultă din întâmpinarea, dosar nr.8967/2005, pag.26.
În susținerea acestui motiv apelantul a arătat că, CEDO a respectat decizia Curții de Apel, însă printr-o exprimare protocolară, cu referire la art.1 din protocolul nr.1, a dat de înțeles automobiliștilor că nu s-au adresat unde trebuie, întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu Protocoalele anexă, nu se ocupă în nici un articol, de problema păstrării puterii de cumpărare și nici de dreptul omului de a obține un nou bun.
Apelantul a mai arătat că pârâtul tratând decizia CEDO ca pe o victorie și preluând ad literam motivațiile CEDO, a reușit să realizeze un fel de mixtum compozitum, situație în care solicită să se constate nepotrivirea evidentă între textul invocat de intimat cu art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
-Ministerul Finanțelor Publice a interperetat într-un mod cu totul original prevederile art.1 din protocolul adițional, fapt pentru care excepția de inacceptabilitate este inacceptabilă.
-Înțelege să se prevaleze de hotărârea Parlamentului României care a creat un veritabil "caz precedent" în susținerea cererii de desființare a sentinței ca inacceptabilă întrucât, spre deosebire de cazul automobiliștilor, nu a avut niciodată acces la economiile, care fac obiectul litigiului supus judecății, iar acțiunea se încadrează perfect în dispozițiile Convenției art.6, pct.1 și 3 al.c, art.13,34,38 și 41 inclusiv art.1 din protocolul adițional.
-Ilegală și abuzivă devine poziția SA și, de a nu da curs cererii de recunoaștere a economiilor după 24.07.2002, când a depus prima scrisoare la SC SA B, anexă la dosarul nr.8967/2005 și respectiv 16.12.2002, când a făcut prima intervenție la. cu scrisoarea nr.-/16.02.2002.
-Din documentele armatei, emise de "Casa cu nr.73175/22.12.1941 și nr.15230/18.10.1942, depuse în dosarul nr.8967/2005, la pag.6 și 7, rezultă clar că sumele depuse spre economisire provin din asigurări.
Concluzionând, apelantul a solicitat desființarea sentinței atacate.
În susținerea apelului legal timbrat apelantul a anexat înscrisuri în copie.
La data de 08.08.2007 reclamantul a depus la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială cerere de lămurire a dispozitivului sentinței comerciale nr.7764/07.06.2007, susținând că se impune înlăturarea dispozițiilor potrivnice, întrucât debitoarea SA este activă și solvabilă, dar refuză restituirea, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de terță persoană, fiind implicat direct în litigiu, creditorul având un interes serios și legitim în recuperarea economiilor sale în pericol de a se pierde.
Prin încheierea din data de 4.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea de lămurire, ca neîntemeiată.
De asemenea, la data de 11.12.2007, reclamantul a depus la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială cerere de îndreptare și completare a sentinței comerciale nr.7764/07.06.2007, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința comercială nr.1753/07.02.2008 pronunțată în dosarul nr-.
La apelul formulat de apelant împotriva sentinței comerciale nr.7764/07.06.2007 pronunțată în dosarul nr-, intimatul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, arătând în esență că motivele invocate de apelant nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluției instanței de fond, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentința atacată cu apel, instanța de fond a reținut că apelantul reclamant nu a înțeles să formuleze o acțiune directă împotriva pârâților, calificând acțiunea în funcție de modul de formulare și în funcție de precizarea expresă de la termenul din 14.09.2006, ca fiind o acțiune oblică (indirectă sau subrogatorie) reglementată de art.974 Cod civil.
Respingerea acțiunii ca inadmisibilă a fost justificată de instanța de fond prin neîndeplinirea cerințelor impuse de aceste dispoziții, respectiv prin faptul că debitorul reclamantului (în speță pârâtul SA) nu este insolvabil, iar creanța invocată nu are un caracter cert.
Prin motivele de apel, apelantul-reclamant nu aduce critici sentinței atacate din perspectiva respingerii acțiunii sale ca inadmisibilă, necombătând în nici un fel cele reținute și constatate de instanță.
Dimpotrivă, prin motivele de apel, apelantul reclamant s-a limitat să facă aprecieri cu privire la întâmpinarea depusă de Ministerul Finanțelor Publice, susținând că acțiunea sa este admisibilă, făcând referire la hotărârea Parlamentului României cu privire la litigiul declanșat de cei care au depus la sume de bani pentru cumpărarea unui autoturism.
Or, din considerentele sentinței atacate cu apel rezultă că, instanța de fond nu a reținut apărările invocate prin întâmpinare de către Ministerul Finanțelor Publice, tocmai pentru faptul că aceste apărări nu au legătură cu speța dedusă judecății ci se referă la alte litigii.
Analizând cauza în raport de caracterul devolutiv al apelului, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a calificat acțiunea formulată de apelant ca fiind o acțiune oblică, și care, neîndeplinind cerințele impuse de art.974 Cod civil este inadmisibilă.
Astfel, din actele și lucrările cauzei rezultă că prin acțiunea formulată și precizată la termenul din 14.09.2006, apelantul reclamant a înțeles să solicite obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să predea pârâtei SA anumite sume de bani, reprezentând valorile confiscate în anul 1948, în vederea reconstituirii depozitelor sale.
Ca atare, față de precizarea obiectului, acțiunea formulată de apelantul-reclamant este o acțiune oblică (indirectă sau subrogatorie) dar care nu îndeplinește toate cerințele impuse de art.974 Cod civil.
Astfel, debitoarea apelantului reclamant (pârâta A) nu este insolvabilă, nefiind făcută o asemenea dovadă, iar cu privire la creanța invocată nu s-a dovedit caracterul cert al acesteia.
În considerarea celor arătate, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea în baza art.296 Cod pr.civ. va respinge apelul formulat împotriva acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant, domiciliat în B,--100,.19,.1,.7,.32, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.7764/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa de Economii și Consemnațiuni A cu sediul în B, nr.13, sector 3 și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.- 9.05.2008
Tehnored. 10.05.2008
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
