Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 21/
Ședința publică de la 26 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta pârâtă reconvențională - SRL împotriva Sentinței nr. 1926/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelantă și avocat - pentru intimata - Societate Cooperativă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul - SRL arată că înțelege să susțină apelul formulat și solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale.
Învederează instanței că pârâta a schimbat traseul alimentării cu energie electrică pe o linie provizorie, care nu funcționează, încălcând astfel angajamentul asumat prin convenție.
Solicită așadar, să fie obligată pârâta să restabilească alimentarea cu energie electrică de la sursa principală, cu daune cominatorii.
Susține că, prin convenția încheiată, - SRL se obliga să achite contravaloarea energiei electrice, nu a așa-ziselor pierderi, astfel că apelanta a respectat prevederile convenției, nejustificându-se rezilierea acesteia.
Solicită cheltuieli de judecată conform actelor justificative depuse la dosar.
Mandatara - Societate Cooperativă solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Arată că, față de raportul de expertiză efectuat, cauza este fără obiect.
Învederează instanței că, doar pentru scurt timp apelanta a rămas fără curent electric, în prezent fiind conectată la o rețea nouă, cu capacitate sporită, astfel că neînțelegerile nu-și au sensul, problema fiind rezolvată printr-o rețea paralelă.
Susține că pârâta trebuia să achite prețul energiei electrice plus pierderi, însă aceasta nu s-a conformat.
Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Prin Sentința nr. 1926/CA/2009 pronunțată de Tribunalului Hunedoaras -a respins ca rămasă fără obiect acțiunea comercială principală formulată de către reclamanta - SRL D împotriva pârâtei - - Societate cooperatistă, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvențională - Societate cooperatistă, împotriva reclamantei pârâte reconvenționale - SRL, s-a dispus rezilierea "declarației convenție" încheiată la data de 25.02.2005 și legalizată prin încheierea nr. 2752/18.03.2005 de BNP, a fost respinsă în rest cererea reconvențională și obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 512,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru lămurirea situației lucrărilor de instalații electrice existente la fața locului.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică reiese că s-a restabilit alimentarea cu energie electrică, într-o variantă tehnică executată de o firmă autorizată RENEL, similar cu varianta precedentă, pe traseul paralel printr-un cablu de capacitate sporită.
Astfel, acțiunea principală a rămas fără obiect, motiv pentru care, în baza art. 1075 Cod civil, a fost respinsă acțiunea principală ca rămasă fără obiect.
Cât privește cererea reconvențională, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile rezilierii "declarației convenție" încheiată la 25.02.2005 între părți.
Astfel, reclamanta-pârâtă reconvențională, prin refuzul de achitare a pierderilor aferente consumului de energie, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin acest înscris intitulat "declarație convenție".
Mai mult, potrivit art. 970 cod civil "convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale și înlăturarea obligării reclamantei de la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea apelului s-a arătat că expertul tehnic a reținut că furnizarea energiei electrice se face printr-o instalație provizorie, deci nu în condițiile în care părțile ar fi convenit asupra altei variante de alimentare și, ca urmare, nu se poate trage concluzia că pricina a rămas fără obiect.
S-a mai arătat că instanța de fond a pronunțat greșit rezilierea convenției din 25.02.2005, nefiind îndeplinite cerințele art. 1020-1021 Cod civil.
Astfel, conform convenției menționate - SRL s-a obligat la plata energiei conform citirii contoarelor și nicidecum la plata altor sume reprezentând așa-zisele pierderi.
Este semnificativ că un asemenea refuz eventual nu rezultă din nicio probă, instanța bazându-se, probabil, pe afirmațiile exclusive din cererea reconvențională.
Chiar în ipoteza în care s-ar fi restabilit pe parcurs alimentarea cu energie electrică, aceasta s-a produs după punerea în întârziere a pârâtei.
În consecință, conform art. 275 pr.civ. reclamanta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost legal timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâta - Societate cooperatistă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului reclamantei, întrucât furnizarea energiei electrice producea și pierderi de energie, iar reclamanta refuză să achite cota sa din aceste pierderi.
Verificând apelul reclamantei față de motivele invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 295.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Esențial în soluționarea apelului, ca de altfel a acțiunii principale și a cererii reconvenționale, rămâne modul de interpretare a convenției încheiate între părți.
Curtea de apel apreciază că tribunalul, în interpretarea convenției față de prevederile art. 969 și 970.pr.civ. a stabilit corect că reclamanta avea obligația de a suporta și cota sa din pierderile de energie, câtă vreme beneficia de furnizarea energiei electrice prin instalația care genera aceste pierderi. Părțile au stabilit ca reclamanta să fie subconsumator și să achite pârâtei contravaloarea energiei electrice. S-a convenit ca modalitate de stabilire a valorii energiei citirea contoarelor, ceea ce nu exclude de la plată toate obligațiile calculate prin raportare la această citire, inclusiv cota de pierderi raportată la consum.
Reclamanta nici nu a contestat că a refuzat să plătească și cota de pierdere, limitându-se la a se apăra prin susținerea că a stabilit convențional să achite doar energia consumată efectiv.
În aceste condiții apare drept inechitabilă obligarea pârâtei să suporte integral pierderile de energie, câtă vreme furnizarea acesteia către reclamantă se făcea fără perceperea vreunui tarif.
Curtea de apel constată că, datorită neîndeplinirii de către reclamantă a obligației de plată a energiei și a cotei din pierderi, asumată prin convenția din 25.02.2005, în mod greșit, în temeiul art. 1020 și 1021.civ. a fost reziliată această convenție.
Întrucât convenția a fost reziliată ca urmare a neîndeplinirii obligației de către reclamantă, aceasta nu o mai poate invoca drept temei al obligării pârâtei la rezilierea furnizării energiei electrice prin vechea instalație. Și până la rezilierea convenției refuzul pârâtei apare justificat față de neexecutarea obligației de către reclamantă (excepția neexecutării contractului).
Este adevărat că tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect față de construirea unei instalații noi de furnizare a energiei electrice. Realizarea acestei instalații noi, care este una definitivă și corespunzătoare din punct de vedere tehnic (cum rezultă din expertiza tehnică judiciară), lipsea acțiunea reclamantei de interes, dacă nu s-ar fi reziliat convenția, pe care se întemeia obligația opusă pârâtei.
Împrejurarea că prima instanță a reținut că acțiunea este fără obiect, nu este de natură să schimbe soluția dată cererii reclamantei care se impunea a fi respinsă.
Și soluția privind cheltuielile de judecată apare justă, câtă vreme cererea reconvențională a fost admisă, culpa procesuală a reclamantei fiind evidentă, tribunalul făcând corect aplicarea art. 274 pr.civ. iar în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 275.pr.civ.
În concluzie, curtea de apel urmează ca, față de considerentele expuse și prevederile art. 296.pr.civ. să respingă drept nefondat apelul reclamantei - SRL.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta pârâtă reconvențională - SRL împotriva sentinței nr. 1926/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă reclamanta pârâtă reconvențională să plătească în favoarea intimatei - societate cooperativă suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/15.04.2010
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
