Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2734/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.21
Ședința publică de la 18.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - - SRL (fostă - & SRL), în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.11077/8.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare.
Se comunică apelantei copia întâmpinării.
Apelanta prin avocat depune dovada satisfacerii timbrajului, învederând că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, învederând că este un onorariu rezonabil.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.11077/8.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, s-a respins, ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta - - SRL (fostă - & SRL), în contradictoriu cu intimata - SRL și s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10033,2 lei, către reclamantă.
Pentru a pronunța hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a înregistrat la 9.07.2007 marca " " constând în combinația dintre un desen, cuvintele, culorile revendicate fiind, galben, albastru, mov, negru, alb, conform certificatului nr. 87390 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Durata de protecție a mărcii este de 10 ani cu începere de la data de 9.07.2007, iar clasele de produse și servicii pentru care s-a înregistrat această marcă sunt organizarea de excursii interne și externe, serviciu de transport cu autocar și avion în țară și străinătate și servicii de cazare temporară.
Ulterior înregistrării mărcii de către reclamantă, pârâta și-a modificat denumirea din SRL în & SRL, conform certificatului de înregistrare de la registrul comerțului.
Reclamanta a notificat pârâtei faptul că este titulara acestei mărci și a solicitat acesteia să înceteze orice activitate în domeniul turismului prin folosirea unei denumiri identice sau similare cu aceasta, iar prin procesul verbal din 25.06.2008 pârâta și-a arătat disponibilitatea de a-și modifica denumirea și de a înceta orice activitate de natură a aduce atingere drepturilor de marcă deținute de reclamantă, obligându-se ca până la data de 4.07.2008 să comunice mandatarului noua denumire a societății.
Publicitatea efectuată de reclamantă a cărei denumire cuprindea asocierea celor două cuvinte și asemănarea dintre serviciile prestate de reclamantă și cele prestate de pârâtă, sub aceeași denumire, creau în percepția publicului (raportat la prevederile art.3 lit.a din Legea nr.84/1998 și art. 35 alineatele 1 și 2 din aceeași lege), un risc de confuzie cu privire la serviciile prestate de cele două societăți.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de înregistrare mențiuni eliberat de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI la 27.07.2009, încheierea judecătorului delegat la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI nr.64823/16.07.2009 și certificatul de înregistrare seria B nr.- eliberat de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, tribunalul a constatat că pe parcursul desfășurării procesului pârâta și-a modificat denumirea din & SRL în - SRL.
Întrucât prin această modificare pârâta nu mai folosește în activitatea sa comercială asocierea celor două cuvinte de natură a crea confuzie între serviciile prestate e pârâtă și cele prestate de reclamantă sub marca, tribunalul a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Reținând însă culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se arată că hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit s-a reținut culpa procesuală a pârâtei, în condițiile în care aceasta nu a căzut în pretenții, cererea de chemare în judecată nefiind admisă.
Apelanta susține că o condiție sine qua non pentru obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este pierderea procesului și admiterea acțiunii reclamantului. În condițiile în care cererea introductivă a fost respinsă ca rămasă fără obiect, se consideră că în mod greșit a fost reținută culpa sa procesuală și obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 282 și urm. și art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 alin. 1 din pr. civ. "Partea cere cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Sintagma utilizată de legiuitor"cade în pretenții"a fost explicată în doctrina și practica judiciară ca fiind expresia culpei procesuale imputată părții care pierde procesul (indiferent de obiectul acestuia) sau părții care, chiar dacă își îndeplinește obligațiile pe parcursul judecării cauzei, fusese pusă în întârziere înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
În cauza de față, se observă căcererea reclamantei a fost respinsă ca rămasă fără obiect, reținându-se că pârâta și-a modificat denumireape parcursul procesului, prin eliminarea celor două cuvinte de natură a crea confuzie între cele două societăți comerciale.
Art. 275 din pr. civ. reglementează de asemenea:" Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea sa în judecată".
Or, în raport cu obiectul cererii, pârâta se consideră de drept în întârziere și, mai mult, pârâta nu a recunoscut pretențiile, solicitând respingerea cererii prin întâmpinare (filele 29- 31 din dosarul Tribunalului).
Așa cum s-a recunoscut și în doctrina și practica judiciară, obligația părții care a pierdut procesul sau care prin executarea obligației deduse judecății pe parcursul procesului ( executare ce are valoarea uneirecunoașteri tacite, produsă în speță, după prima zi de înfățișare- aceasta fiind la data de 04.06.2009, când părțile legal citate au putut pune concluzii cu privire la probe - încheiere-fila 38din dosarul Tribunalului), de a achita părții câștigătoare sau părții care a fost nevoită să declanșeze procesul pentru ca partea adversă să execute obligația sa, contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei este șiexpresia sancționării pe plan procesual, a abuzului de drept. În speță, chiar dacă nu s-a stabilit că pârâta a exercitat abuziv dreptul la denumire cu încălcarea dreptului reclamantei la propria firmă ( protejată prin înscrierea la OSIM), prin simpla achiesare la pretențiile reclamantei, după prima zi de înfățișare, pârâta se află în culpă procesuală deoarece a provocat procesul.
În acest sens, este de principiu că nimănui nu îi este îngăduit să formuleze o cerere neîntemeiată, nefondată, pentru judecata căreia se pun în mișcare mai multe elemente de natură procesuală, iar în ceea ce-l privește pe adversar, acesta este nevoit să își formuleze apărarea, ceea ce presupune plata unor sume de bani constând în onorarii de avocați, dareste și mai important ca un subiect de drept să nu provoace prin atitudinea sa, declanșarea unui demers judiciar, adică să își îndeplinească obligațiile ( indiferent de izvorul acestora: contractuale delictual etc) de bună voie.
Or, cererea de chemare în judecată nu a fost respinsă ca neîntemeiată, în urma unei analize în fond a acesteia, ci ca rămasă fără obiect, deoarece pârâta, pe parcursul judecării procesului, după prima zi de înfățișare, și-a modificat denumirea prin eliminarea cuvintelor de natură a crea confuzie între cele două societăți comerciale, astfel că valorificarea dreptului reclamantei nu s-a mai făcut printr-o hotărâre pronunțată pe fondul cauzei, ci prin îndeplinirea de bunăvoie,dar după momentul primei zile de înfățișare.
În soluționarea apelului de față sunt relevante și dispozițiile art. 246 alin. 4 din pr. civ. care stabilesc:în caz de renunțare la judecată" Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți."precum și dispozițiile art. 247 alin. 1 din pr. civ. care reglementează:" În caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor",ambele dispoziții stabilind un principiu de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată în raport cuculpa procesuală a părții.
În speță, valorificarea dreptului reclamantei dedus judecății s-a produs după prima zi de înfățișare, astfel că este evidentă culpa procesuală a pârâtei, care ar fi avut posibilitatea de a proceda la respectarea dreptului reclamantei anterior formulării cererii de chemare în judecată ( chiar potrivit convenției părților, până la 04.07.2008) și astfel ar fi evitat chemarea sa în judecată și producerea cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, dar nu a procedat așa.
Ca atare, atitudinea pârâtei în raport cu dreptul reclamantei dedus judecății conduce la concluzia existenței culpei sale procesuale deoarece numai aceasta a condus la declanșarea litigiului de către reclamantă și cauzarea cheltuielilor de judecată necesare susținerii demersului judiciar de către aceasta.
În ce privește susținerile subsidiare ale recurentei referitoare la cuantumul acestor cheltuieli, în sensul că acestea nu ar fi fost necesare și rezonabile, Curtea apreciază că această apărare este nefondată și o va înlătura ca atare, pentru următoarele considerente:
În primul rând, pentru a se reține o atare susținere ar fi necesar ca instanța de apel, după ce constată existența dreptului reclamantei la plata contravalorii cheltuielilor de judecată efectuate în cauză să facă aplicațiunea art.274 alin 3 din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care:"Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
În primul rând, un element ce susține concluzia potrivit căreia onorariul avocațial nu depășește în mod disproporționat prestația acestuia se referă la însuși conținutul acestor prestații, rezultat din susținerile, apărările formulate în scris și verbal, în chiar prezența activă a acestuia la 5 termene de judecată pe care le-a presupus cauza în fața instanței de judecată.
Prestațiile efectuate de avocatul reclamantei din cauza de față au constat în formularea cererii, în invocarea unor dispoziții legale, în studiul întâmpinării formulate de pârâtă care inițial a opus rezistență la cererea reclamantei, în prezența repetată la termenele de judecată și în întâlnirile cu reprezentanții reclamantei, care, deși nu rezultă din actele dosarului, sunt de presupus, ceea ce demonstrează că prestația avocatului reclamantei din cauza de față a fost una care s-a dovedit în final, una de succes, de vreme ce partea adversă, adică pârâta a decis să își execute obligația mai înainte de pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 din pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - - SRL (fostă - & SRL), cu sediul în B,--33 sector 1 și cu administrativ în B,- sector 4, în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.11077/8.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 18.01.2010, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
