Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:215
Sedința publică din 14 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta pârâtă - SRL B, împotriva sentinței comerciale nr.12586/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții, că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise formulate de apelanta pârâtă.
Intimata reclamantă prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul intimatei prin apărător, pe cererea de apel.
Intimata reclamantă prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 12586 din 2.11.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - -, și a fost obligată pârâta - -, să-i permită accesul, în incinta spațiului comercial, din B-dul 1 - 1918 nr.33 sector 3 B, în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale, și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 221,5 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta - SRL, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că, instanța de fond, se află în contradicție, totală, cu înscrisurile de la dosar, deoarece, din probele existente la dosarul cauzei, rezultă indubitabil că, reclamanta nu a avut și, nici în prezent, nu are vreun drept asupra cotei indivize din terenul aferent spațiului comercial, situat în B, B-dul 1 - 1918 nr. 33 sector 3, vândut pârâtei în 1999, prin contractul de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 1078 din 1.03.1999.
Inexistența vreunui drept real al reclamantei, asupra terenului ce face obiectul litigiului, a fost invocată în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, însă, instanța, care a preluat o cutumă nesănătoasă, dar mai ales în contradicție cu legea, din cele care bântuie justiția românească, a unit excepția cu fondul, deși reclamanta nu își justificase, în nici un mod, calitatea sa procesuală.
Este adevărat că reclamanta, a depus la dosarul cauzei, un set de înscrisuri care, în opinia sa, ar fi constituit dovezi ale unor, eventuale, drepturi reale, însă, tocmai aceste documente făceau dovada deplină că, reclamanta nu avea nici un drept, să invoce prevederile nr. 834/1991, deoarece, o dată cu transformarea fostelor întreprinderi socialiste în societăți comerciale sau regii autonome, potrivit Legii nr. 15/1990, terenul aferent imobilelor aflate în patrimoniul noilor societăți, a rămas, în continuare, în proprietatea statului, așa se explică faptul că, în dovedirea unor eventuale drepturi reale asupra terenurilor, aflate sub spațiile sale comerciale, reclamanta a depus, printre alte înscrisuri, o adresă, către Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, din care a rezultat că, în anul 1994, aceasta plătea o taxă pentru folosința terenurilor, aflate în proprietatea statului.
pentru soluționarea corectă a cauzei, a fost răspunsul Ministerului Agriculturii și Alimentației dat de - - (probă ascunsă de reclamantă, pe care pârâta a depus-o), prin care s-a lămurit definitiv, problema dreptului de proprietate asupra terenurilor, aflate sub spațiile comerciale, amplasate la parterul blocurilor de locuințe.
Potrivit precizărilor transmise de, terenurile aferente spațiilor comerciale, aflate la parterul blocurilor, sunt și rămân în proprietatea publică a statului, societățile comerciale, având numai un drept de folosință, asupra acestora, pe durata existenței construcției.
Ignorând cu desăvârșire acest document, pe care pârâta l-a invocat și l-a mai depus, încă o dată, cu ocazia concluziilor orale, instanța de fond a pronunțat o hotărârea neîntemeiată în drept, prin care a împroprietărit reclamanta, în disprețul total al legii; prin această nouă modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, inventată, de către un magistrat, care ar fi trebuită să aplice legea, reclamanta a dobândit nu numai calitatea procesuală activă, dar și dreptul de a face măsurători cadastrale, în vederea deposedării domeniului public, ci o cotă-indiviză, din terenul aflat sub blocul de locuințe, la parterul căruia, se află spațiul comercial, pe care pârâta l-a cumpărat.
În susținerea apelului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 20 ron și timbru judiciar în valoare de 0,15 ron.
Apelul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, părțile au încheiat contractul de leasing imobiliar, nr. 1078/1.03.1999, având ca obiect, spațiul comercial, situat în B, B-dul 1 - 1918 nr.33 sector 3.
Obiectul contractului, încheiat de părți, nu includea și cota indiviză asupra terenului, aferent spațiului comercial, întrucât, reclamanta - -, nu obținuse, certificat de atestare a dreptului de proprietate, asupra terenului respectiv.
Contractul de leasing imobiliar, s-a încheiat de părți, în baza prevederilor OUG nr.88/1997, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, și a normelor de aplicare a acestora, privind privatizarea societăților comerciale, respectiv -HG nr. 450/1999.
Potrivit articolului 321.1 din Legea nr. 99/1999, "societățile comerciale care dețin terenuri, ce sunt necesare pentru desfășurarea activității, în conformitate cu obiectul lor de activitate, și al căror regim juridic, urmează să fie clarificat, vor continua să folosească aceste terenuri, până la clarificarea regimului lor juridic", iar la punctul 2, se precizează că: "Societățile comerciale se privatizează, fără a include, în capitalul social, valoarea terenului, prevăzut la alineatul 1".
Reclamanta s-a privatizat în anul 2000, astfel că, după obținerea titlurilor de proprietate asupra terenurilor, a căror regim juridic nu era clarificat, la acea dată, urma să procedeze, la majorarea capitalului social, cu valoarea acestor terenuri, în schimbul cărora, trebuia să se emită acțiuni, suplimentare.
În temeiul dispozițiilor HG nr. 834/1991, societățile care aveau înscrise, în patrimoniu, terenuri al căror regim juridic, nu era clarificat, la data înființării lor, puteau dobândi dreptul de proprietate, asupra acestora, obținând în acest sens, Certificate de atestare a drepturilor de proprietate.
Reclamanta, încadrându-se în aceste prevederi legale, în calitatea sa de proprietar, asupra spațiului comercial în litigiu, și administrator al terenului aferent acestuia, a procedat la parcurgerea pașilor premergători, în vederea obținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, asupra terenului cotă indiviză, aferent spațiului comercial, care a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar nr. 1078/1999, însă, a întâmpinat piedici, nejustificate, din partea pârâtei, motivat de faptul că, aceasta pretinde un drept de proprietate, atât asupra spațiului comercial, cât și asupra cotei de teren indivize, aferentă acestuia, deși, nu deține, nici un titlu de proprietate, în acest sens.
În aceste condiții, deși, reclamanta este în drept, să întreprindă toate demersurile necesare, pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, și asupra terenului în litigiu, este obstrucționată de pârâtă, și obligată să nu poată respecta, nici, dispozițiile articolului 4.13 din HG nr. 450/1999, care prevăd că: "terenul aferent unui activ, a cărui situație juridică se clarifică, după data vânzării activului, va fi vândut cumpărătorului activului, la cererea acestuia, prin negociere".
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel invocate sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantă pârâtă - SRL, cu sediul în - B,-, -. B,. 3,. 17 sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.12586 din 2.11.2007 a Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -, cu sediul în B, Intrarea, nr. 1A sector 4.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 14.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
29.05.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu
