Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Bacau

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 23

Ședința publică de la 25 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vera Stănișor

JUDECĂTOR 2: Morina Napa

Grefier șef secție comercială

&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a venit pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.184 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat G pentru apelantul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:

Avocat G depune la dosar diferență taxă de timbru de 192 lei și timbru judiciar de 5 lei, în aceste condiții, instanța constatând apelul legal timbrat.

Avocat G precizează că, deși a indicat numele persoanelor care s-au branșat la racordul ce aparține reclamantului, nu are cunoștință de adresele acestora și precizează că nu înțelege să le cheme în judecată pe cele două persoane, calitate având pârâta E-on Gaz, fiind societatea care a permis racordarea altor persoane, fără acordul proprietarului. Nu are cereri de formulat la acest termen.

Instanța, față de susținerea apărătorului reclamantului care precizează că nu mai are cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Avocat G solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Arată că reclamantul este proprietarul unei conducte de gaz, de la conducta stradală și până în curte, din 1992. folosit această conductă până în 2007-2008, fără probleme, ulterior constatând că presiunea a început să scadă și a ajuns să nu mai folosească gazul. Apelantul a suferit daune prin racordarea celorlalte persoane, acestea neavând consimțământul apelantului și nici nu s- restituit vreo sumă de bani. Locuința, prin nefolosirea instalației de gaz, nu a mai putut fi închiriată, cauzându-i și sub acest aspect pagube apelantului.

Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, obligarea pârâtei E-on Gaz la plata sumelor contând în contravaloarea unui regulator de gaze și 5000 lei daune prin nefolosirea imobilului. Solicită cheltuieli de judecată la fond și în apel, conform dovezilor de la dosar.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău și înregistrată sub nr- reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta -., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să debranșeze doi consumatori de la rețeaua de gaze, întrucât branșarea acestora la rețea s-a făcut pe conducta ce aparține reclamantului, fără acordul său, împrejurare ce a condus la scăderea presiunii gazului în imobilul proprietatea reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1664/29.02.2008 Judecătoria Bacău și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, având în vedere natura litigiului și dispozițiile art. 2 pct. (1) lit. (a) Cod procedură civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.

Prin sentința civilă nr. 184/14.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bacăua respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului, reținând - în esență - că reclamantul nu a indicat persoanele despre care susține că s-ar fi branșat ilegal la rețeaua de gaze și nu a administrat probe în susținerea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul -, care a susținut că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică, iar motivarea este confuză și neclară.

Apelantul - reclamant a arătat că și-a precizat, în fața instanței de fond cadrul procesual, în sensul că a chemat în judecată pe pârâta E--. GAZ B, unitate care s-a reorganizat, transformându-se în E--. GAZ DISTRIBUȚIE Târgu M, iar Uniunea Artiștilor Plastici din România - Filiala B este doar beneficiara unor servicii prestate de pârâtă.

În ce privește obiectul acțiunii, apelantul a precizat că acesta constă în - obligația de a face și despăgubiri.

Intimata - pârâtă E--. GAZ DISTRIBUȚIE Târgu Mad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, având în vedere că obiectul acțiunii nu a fost clar precizat, reclamantul nu a indicat numele celor doi consumatori a căror debranșare a solicitat-o, poziția apelantului este inconsecventă în ce privește calitatea procesuală pasivă a Uniunii Artiștilor Plastici, iar despăgubirile solicitate nu implică un raport de cauzalitate care să o vizeze pe apelantă.

Apelantul a depus la dosar acte, respectiv: contractul de vânzare - cumpărare a imobilului din B,- și adresa nr. 29124/4.02.1992, de aprobare a debitului de gaze la acest imobil, procesul - verbal de verificare a instalației de gaze din 25.01.2000, încheiat de Mediaș - Regionala

Analizând sentința apelată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 294, 295 Cod procedură civilă, curtea constată că apelul de față este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul - a solicitat obligarea pârâtei E--. GAZ DISTRIBUȚIE Târgu M la debranșarea a doi consumatori, întrucât în urma acestor branșamente a scăzut presiunea gazelor livrate la locuința sa; de asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în sumă de 50 milioane lei vechi, pentru prejudiciul cauzat de pârâtă, respectiv: ca urmare a lipsei de presiune la gaze, imobilul proprietatea reclamantului nu a mai putut fi închiriat, reclamantul fiind lipsit astfel de sumele pe care le-ar fi încasat cu titlu de chirie.

Reclamantul, în relația sa cu pârâta E--. GAZ DISTRIBUȚIE Târgu M, are calitatea de consumator casnic, în sensul dispozițiilor art. 3 pct. (19) din Legea nr. 351/2004 (legea gazelor).

E--. GAZ DISTRIBUȚIE Târgu M este titulară a licenței de distribuție a gazelor naturale și are ca specific activitatea de distribuție a gazelor naturale, care include activități de întreținere, exploatare a instalațiilor, precum și activitatea de reglare - măsurare, prin mijloace omologate, a cantităților de gaze naturale vehiculate prin rețele de distribuție.

Litigiul de față a fost determinat, practic, de reducerea presiunii la gazele naturale livrate la locuința reclamantului, acesta apreciind că acest fapt are drept cauză branșarea a doi consumatori la instalația de livrare a gazelor către locuința sa.

Ori, în atare condiții, reclamantul avea la dispoziție calea unei acțiuni în executarea contractului de furnizare gaze naturale, în care să reclame neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligației de livrare a gazelor la parametri asumați de furnizor/distribuitor.

Într-o astfel de situație, pârâta ar fi avut posibilitatea de a analiza îndeplinirea obligațiilor contractuale față de reclamant și eventualele măsuri ce se impun vizavi de susținerile acestuia privind branșarea a doi consumatori la instalația de livrare a gazelor naturale către locuința sa.

Aceste măsuri sunt - însă - la latitudinea pârâtei, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 351/2004 și a ordinelor, privind furnizarea reglementată a gazelor naturale.

Reclamantul, însă, în calitate de consumator casnic, nu are căderea de a solicita pârâtei să dispună debranșarea unor consumatori, ci doar respectarea obligației de a-i asigura furnizarea gazelor naturale în mod continuu, cu respectarea presiunii minime și a condițiilor de calitate convenite.

Ca urmare, față de calea de care reclamantul a înțeles să uzeze pentru valorificarea drepturilor reclamate, soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii, este legală și temeinică.

Aceleași considerente sunt valabile și pentru capătul de cerere privind daunele solicitate de reclamant.

Reclamantul a susținut că imobilul la care face referire în acțiune era închiriat, iar ca urmare a scăderii presiunii gazelor livrate, nu l-a mai putut închiria, fiind lipsit de veniturile pe care le-ar fi obținut ca urmare a închirierii.

Nu s-au administrat probe nici cu privire la închirierea imobilului, nici cu privire la cuantumul chiriei, după cum nu s-a dovedit o culpă a pârâtei pentru prejudiciul reclamat.

Reclamantul nu a produs nici o dovadă din care să rezulte că ar fi adus la cunoștința pârâtei scăderea presiunii la gazele naturale și că ar fi solicitat remedierea acestei situații. Singurul act depus la dosar - în acest sens - este adresa nr. 216/8.XI.2007 (fila 3 dosar judecătorie), emisă de - GAZ ROMÂNIA, în care se face referire doar la cererea reclamantului de a i se achita sume de bani pentru branșarea altor persoane.

Din adresa respectivă nu rezultă că s-ar fi reclamat scăderea presiunii la gaze.

În același context, curtea apreciază că nu poate fi reținută nici factura nr. - (fila 11 dosar tribunal), întrucât consumul redus de gaze atestat de factură poate avea mai multe cauze și nu dovedește în mod automat livrarea necorespunzătoare (fără presiune) a gazelor naturale.

Față de considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant, cu domiciliul în B, str. - -, Bl.1, Ap.9, județul B împotriva sentinței civile nr.184 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți SC - GAZ SA B, cu sediul în B,-, județul B, SC - GAZ DISTRIBUȚIE SA, cu sediul în Târgu M, P-ța -, nr. 1, județul M și Uniunea Artiștilor Plastici din România - Asociația B, cu sediul în B,-, județul

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier șef secție comercială,

Red.

Red.- -

Tehnored. - - ex. 6

22 martie 2010

Președinte:Vera Stănișor
Judecători:Vera Stănișor, Morina Napa

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Bacau