Spete pretentii comerciale. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 22
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea apelului formulat de apelanta- AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ N - SPITALUL MUNICIPAL DE URGENȚĂ R, împotriva sentinței civile nr.670 COM din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a răspuns pentru apelantă consilier juridic, dosarul fiind lăsat la sfârșitul ședinței de judecată, la solicitarea apărătorului intimatei-reclamante. La reluarea cauzei, la a doua strigare, a răspuns pentru apelantă consilier juridic, lipsă fiind intimata-reclamantă SC SRL
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că prin cererea depusă la dosar, prin care apărătorul intimatei solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, solicită, în cazul neprezentării în instanță la acest termen, judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic depune la dosar copia nr.111 din 1.02.2010 care poartă mențiunea Direcției Impozite și Taxe Locale Taxe și Impozite a municipiului R, prin care se conformă că suma achitată reprezintă taxă judiciară de timbru pentru prezentul dosar. Cu privire la înscrisul solicitat de instanță la termenul anterior, arată că nu a fost găsit în arhivele instituției, astfel că la acest termen nu se află în situația de a-l depune la dosar. Nu are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței, rejudecarea cauzei cu consecința respingerii acțiunii. Solicită a fi avute în vedere concluziile scrise, depuse la 18.12.2009 și pe care le depune și la acest termen.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.670/COM/2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț au fost respinse excepțiile netimbrării și de insuficientă timbrare, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta- R în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Autoritatea de Sănătate Publică N - Spitalul Municipal de Urgență R, a fost obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 227.596,85 lei reprezentând contravaloarea facturilor scadente pe perioada ianuarie - octombrie 2007 și 16.959,90 lei, reprezentând penalități de întârziere. Totodată a fost obligat pârâtul-reclamant să refacă, pe cheltuială proprie racordurile de instalație ale centralei, desființate prin decuplarea centralei termice de către pârâtul-reclamant. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata daunelor cominatorii în cuantum de 0,1 % din suma reprezentând contravaloarea facturilor scadente pe zi de întârziere calculate începând de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a obligației de refacere a racordurilor și până la îndeplinirea obligației. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea reclamantei-pârâte pentru plata cheltuielilor reprezentând pierderi de producție și pentru sistarea funcționării cazanelor proprietatea pârâtului-reclamant și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Autoritatea de Sănătate Publică N - Spitalul Municipal de Urgență R și a fost obligat pârâtul- reclamant la plata sumei de 9640 lei către reclamanta- cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-au derulat operațiuni comerciale în baza contractului de concesiune nr.12152 din 25.09.2003. În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi și a raportului de control intermediar întocmit de controlorii financiari din 30.03.2007, Spitalul Municipal de Urgență Raî ncetat să mai achite contravaloarea facturilor restante decurgând din contractul de concesiune. Spitalul Municipal R, în calitate de concedent, a refuzat să mai accepte utilitățile furnizate de concesionar și, totodată, a încetat să mai plătească atât facturile restante cât și facturile întocmite ulterior raportului de control intermediar întocmit de controlorii financiari. Pârâtul reclamant își motivează atitudinea pe concluziile raportului de control intermediar referitoare la neregulile constatate de Curtea de Conturi. Printre aceste nereguli, se arată faptul că, Contractul de concesiune nu putea fi încheiat în mod legal de Spitalul Municipal în calitate de concedent, întrucât Spitalul nu poate avea această calitate potrivit Legii nr.219/1998. De asemenea, s-au reținut de către Spital concluziile din raportul de control intermediar potrivit cărora obiectul concesiunii putea fi doar rețelele de distribuție și transport energie termică, nu și producerea acesteia. S-au avut în vedere și mențiunile din raportul de control intermediar potrivit cărora atribuirea contractului de concesiune de către fosta conducere a Spitalului, în favoarea societății reclamante-pârâte s-ar fi făcut cu încălcarea prevederilor legale.
Față de considerentele invocate de pârâtul-reclamant, instanța a reținut: nimeni nu-și poate invoca propria culpă. Chiar dacă contractul de concesiune a fost încheiat de fosta conducere a spitalului, noua conducere a spitalului nu poate eluda clauzele contractuale asumate. Chiar și în cazul în care Spitalul nu avea posibilitatea legală de a contracta atâta timp cât contractul este încheiat între doi subiecți de drept cu personalitate juridică, părțile contractante sunt ținute de obligațiile contractuale asumate. Obligațiile contractuale asumate de fosta conducere sunt opozabile actualei conduceri a aceleiași instituții. Faptul că împotriva unor membri din fosta conducere a Spitalului și împotriva administratorului societății reclamante-pârâte se efectuează cercetări penale nu afectează obligațiile contractuale asumate. În perioada ianuarie - octombrie 2007 (pentru care este formulată prezenta acțiune) contractul este obligatoriu pentru ambele părți.
Pentru motivele de mai sus arătate, primele două capete de cerere având ca obiect obligarea pârâtului-reclamant la plata contravalorii facturilor scadente și la plata penalităților de întârziere sunt întemeiate, fiind admise așa cum au fost formulate. Cu privire la excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale invocată de Spitalul Municipal de Urgență s-a constatat că aceasta nu poate fi primită pentru motivele care urmează: Din raportul de expertiză contabilă (16. -.2) întocmit de expert contabil reiese că a dedus din facturile emise costurile utilităților (gaz metan, energie electrică și apă la care ara obligat SC SRL potrivit clauzelor contractuale). Atâta timp cât reclamanta- și-a diminuat pretențiile scăzând din contravaloarea facturilor propriile sale obligații de plată, pârâta urmează a fi obligată la plata contravalorii facturilor scadente pe perioada ianuarie 2007- octombrie 2007 așa cum au fost întocmite aceste facturi. Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert, contravaloarea facturilor restante este de 227.596,85 lei RON.
De asemenea, în ce privește penalitățile cererea reclamantului-pârât se dovedește întemeiată. Deși din raportul de expertiză depus la dosar rezultă un cuantum al penalităților în sumă de 77.695,52 lei RON, instanța l-a obligat pe pârâtul-reclamant în limita sumei pe care reclamanta- a cerut-o cu titlu de penalități de întârziere în cererea de chemare în judecată neputând fi acordat mai mult decât s-a cerut ("plus petita").
Cu privire la capătul de cerere referitor la plata de daune cominatorii în sumă de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data de 15 octombrie 2007 și până la reluarea furnizării de agent termic după ce în prealabil pârâta va efectua operațiunile de cuplare a centralei termice instanța a reținut: Daunele cominatorii reprezintă o creație a practicii judiciare neavând o reglementare legală. Posibilitatea acordării de daune cominatorii a fost recunoscută în practica judiciară în cazul neîndeplinirii obligațiilor de a face nesusceptibile de executare silită, în scop de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligației. Reclamanta- a formulat capătul de cerere nr.5 prin care a solicitat obligarea pârâtei la refacerea pe cheltuiala proprie a tuturor racordurilor de instalație ale centralei, desființate prin decuplarea centralei termice de către. Față de cele mai sus-arătate, având în vedere prevederile art.8 din contract conform cărora concedentul - Spitalul, conform cărora concedentul are obligația dea realiza pe cheltuiala proprie racordurile și obligația de a nu-l tulbura pe concesionar în exercițiile drepturilor rezultate din contractul de concesiune, cererea reclamantei-pârâte pentru obligația de a face cerută la pct.5 este întemeiată. Implicit cererea pentru daune cominatorii este întemeiată însă numai în parte. Pârâtul-reclamant trebuie obligat la refacerea pe cheltuiala proprie a racordurilor desființate. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului-reclamant la plata de daune cominatorii, acesta este admisibilă, însă nu cu începere de la 15.10.2007 (așa cum solicită reclamanta-) ci numai după ce obligația de a face ce urmează a fi stabilită de instanță va rămâne irevocabilă. În acest sens, pentru perioada începând cu 15.10.2007 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii nu există nici o obligație dea face stabilită în sarcina pârâtului-reclamant astfel încât acesta nu poate fi obligat la plata de daune cominatorii. Numai după nașterea obligației de a face poate fi obligat pârâtul -reclamant la plata de daune cominatorii.
În ceea ce privește cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor reprezentând pierderi de producție începând cu 15.10.2007, s-a constatat că reclamanta- nu propune nici un fel de probe cu care să-și dovedească aceste capăt de cerere. În acest sens nu se face dovada nici unei alte pierderi decât cele rezultate din neplata facturilor scadente și a penalităților de întârziere cerute la punctele 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, motiv pentru care capătul de cerere nr.4 al reclamantei pârâte va fi respins.
În ceea ce privește capătul de cerere cu nr.6 referitor la sistarea imediată a funcționării cazanelor proprietatea pârâtei care nu prezintă siguranță în exploatare și nu sunt autorizate de către, acesta dovedindu-se neîntemeiat a fost respins pentru motivele care urmează:
Reclamanta- nu indică nici un temei contractual sau legal în baza căruia Spitalul să nu poată utiliza și alte cazane decât cele ale SC SRL. Nu se propune nici o probă în sensul nesiguranței în exploatare sau al lipsei autorizației astfel încât susținerile reclamantei-pârâte în acest sens sunt simple afirmații fără suport probator.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a reținut:
Capătul de cerere principal pentru constatarea nulității absolute a Contractului de Concesiune nr.12152/25.09.2003 a fost respins pentru motivele care urmează:
Așa cum s-a arătat anterior, nimeni nu poate invoca propria culpă. Deși contractul a fost semnat de fosta conducere a Spitalului, actele astfel încheiate sunt opozabile Spitalului Municipal care este obligat la îndeplinirea obligațiilor asumate. Chiar dacă neregulile constatate în raportul de Control întocmit de Curtea de Conturi sunt reale, acestea nu sunt opozabile partenerului contractual al Spitalului, atâta timp cât acesta a putut contracta cu bună-credință considerând că Spitalul putea concesiona legal producerea de agent termic și apă caldă.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar pentru rezilierea contractului de concesiune acesta a fost apreciat de asemenea neîntemeiat și a fost respins pentru motivele care urmează:
Pârâtul-reclamant susține că reclamanta- nu a asigurat exploatarea eficace a centralei termice, nu a întreținut utilajele și echipamentele, nu a asigurat deservirea și urmărirea bunei funcționări a centralei termice, nu a achitat contravaloarea consumatorilor de gaz metan, apă și energie electrică, nu efectuat reparațiile necesare, nu a menținut întreținerea minimă necesară, nu a modernizat centrala și nu a asigurat temperatura m inimă necesară de 20oC și că aceste nereguli au fost constatate de Curtea de Conturi.
Instanța a reținut că organele de control ale Curții de Conturi puteau face constatări denatură financiar-contabilă și nu constatări de natură tehnică.
În ce privește constatarea privind neachitarea plății contravalorii consumatorilor de gaz metan apă și energie electrică, instanța a constatat că potrivit art.7 alin.5 din contract reclamanta- avea obligația de plată a acestor utilități fie către furnizori, fie către titularul de cotă în cazul de față Spitalul Municipal Potrivit concluziilor din raportul de expertiză contabilă a dedus din sumele calculate pe facturi sumele calculate pentru costul utilităților, respectiv a gazului metan, energiei electrice și a apei (fila 288). putea plăti fie către furnizorii de utilități fie către Spital. nu a plătit utilitățile către furnizori însă a diminuat din facturile emise către Spital contravaloarea utilităților. Reiese că a achitat (diminuând facturile) titularului de cotă contravaloarea utilităților respectându-și obligațiile contractuale prevăzute de art.17 din Contract, astfel încât nu este atrasă incidența vreunuia din motivele de reziliere prevăzute de art.9 din Contract.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, pârâta-reclamantă Autoritatea de Sănătate Publică N - Spitalul Municipal de Urgență R, legal timbrat cu timbru judiciar - 1,5 lei și taxă judiciară de timbru de 3378 lei, depuse la dosar- fila 32.
În motivarea apelului a fost criticată hotărârea primei instanțe care s-a bazat pe un punct de vedere subiectiv și indus, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, fără a evalua în mod corect probele cauzei, apreciind capetele de cerere 3 și 4 ca fiind legal timbrate.
Cu privire la nulitatea absolută a contractului de concesiune nr.12152/25.09.2003 s-a susținut încălcarea restricțiilor imperative prevăzute de dispozițiile art.2 alin.2, 5 din Legea nr.219/1998, precum și eludarea prevederilor OG70/2002 și ale HG866/2002, calitate de concedent putând avea doar Consiliul local, Primăria R sau Municipiul Referitor la capătul de cerere privind rezilierea contractului de concesiune au fost invocate constatările consemnate în Raportul de control intermediar din data de 30.03.2007 întocmit de Curtea de Conturi, prin care au fost semnalate neregulile constatate în legătură cu îndeplinirea obligațiilor concesionarului, împrejurarea că în dosarul 627/P/2007 s-a dat o soluție de scoatere de sub urmărirea penală privind încheierea și derularea contractului de concesiune nu înlătură caracterul nelegal al relației contractuale.
Referitor la plata sumei de 227.596,8 lei reprezentând contravaloarea facturilor restante aferente perioadei ianuarie-octombrie 2007 fost invocată excepția de neexecutare a contractului, intimata având propriile sale obligații de plată - factura -/4.06.2007 în valoare de 181.162,52 lei.
Pentru susținerea apelului au fost depuse înscrisuri: rezoluția nr.627/P/2007 din 12.03.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
Legal citată intimata a fost reprezentată în fața instanței, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la nulitatea absolută a contractului de concesiune nr.12152/25.09.2003 s- susținut că apelanta nu a precizat motivul care atrage nulitatea absolută a contractului, cu atât mai mult cu cât inițiativa încheierii contractului a aparținut apelantei, iar aceasta nu poate invoca propria culpă pentru desființarea contractului. Nici rezilierea contractului nu poate fi dispusă, concesionarul îndeplinindu-și toate obligațiile asumate, având în vedere expertizele contabile efectuate în cauză, iar excepția de neexecutare nu poate produce efecte juridice, apelanta neavând un titlu executor valabil pentru suma pretinsă.
Examinând apelul formulat pentru motivele arătate instanța îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la excepția de netimbrare și insuficientă timbrare, în mod corect a constatat prima instanță ca fiind îndeplinită obligația de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în cauză. De altfel, apelanta a invocat prin motivele de apel că excepțiile menționate referitoare la capetele 3 și 4 din acțiune, deși prin cererile formulate în fața primei instanțe avea în vedere taxa judiciară de timbru stabilită la înregistrarea acțiunii pentru capetele de cerere privind pretențiile, modificându-și astfel cauza cererilor cu încălcarea dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Referitor la nulitatea absolută a contractului de concesiune instanța constată că apelanta invocă încălcarea de ea însăși a unor dispoziții legale la încheierea contractului, în condițiile în care susține că nu putea avea calitatea de concedent sau că producerea agentului termic nu putea constitui obiectul contractului de concesiune cu încălcarea principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", cu scopul desființării contractului încheiat cu reclamanta -. Împrejurarea că fosta conducere a instituției a încheiat contractul cu încălcarea anumitor prevederi imperative nu exonerează persoana juridică de respectarea principiilor generale de drept și a obligațiilor contractuale, acestea fiind obligatorii indiferent de persoanele care exercită activitatea de conducere.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din OG70/2002, exceptând terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare publice care fac parte din domeniul public, celelalte componente ale bazei materiale sunt proprietate privată a statului și sunt administrate de unitățile sanitare publice. În aceste condiții nu se poate aprecia că în exercitarea dreptului de administrare unitatea sanitară nu putea încheia contractul de concesiune. În ceea ce privește obiectul contractului de concesiune dispozițiile art.2 alin.2 lit.i din Legea nr.219/1998, se referă la rețelele de transport și distribuție a energiei termice având în vedere activitățile legate de acest domeniu, ca bunuri proprietate publică ce pot face obiectul concesiunii. Producerea energiei termice ca bun proprietate privată, conform prevederilor art.1 alin.1 din OG70/2002, poate face obiectul concesiunii, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.219/1998, fără a fi obligatoriu a fi indicată explicit printre cele enumerate la art.2 alin.2 din lege.
Îndeplinirea obligațiilor contractuale de către concesionar, care este relevantă din perspectiva capătului de cerere privind rezilierea contractului de concesiune, a fost apreciată ca fiind necorespunzătoare de către Curtea de Conturi a României, Camera Județeană de Conturi N, potrivit constatărilor consemnate în raportul de control intermediar încheiat la data de 30.03.2007. Acest înscris trebuie apreciat având în vedere întregul ansamblu probatoriu al cauzei, fără a absolutiza vreuna din probele litigiului. Astfel, raportul de expertiză administrat cu ocazia judecății în primă instanță a cauzei a stabilit că sumele înscrise în facturi sunt corecte și în concordanță cu consumul de apă, gaz și electricitate, din care au fost deduse corect costurile utilităților consumate în producția agentului termic, consumuri recunoscute prin procesele verbale semnate de părți. Aceste concluzii au fost confirmate de expertiza efectuată cu ocazia urmăririi penale, în sensul că în actul de control controlorii financiari trebuiau să ia în calcul un consum mediu de gaz al cazanelor.
Referitor la neîndeplinirea celorlalte obligații ale concesionarului, prevăzute de Cap.6 din contractul de concesiune și invocate ca motiv al rezilierii contractului prin apelul formulat, instanța constată că raportul Curții de Conturi nu conține constatări în această privință, iar probatoriul cauzei nu confirmă această teză probatorie.
Nici excepția de neexecutare nu poate fi reținută ca apărare a apelantei, justificată de existența unui debit al intimatei-reclamante în cuantum de 181.162,52 lei potrivit facturii fiscale nr.-/4.06.2007, în condițiile în care acest debit a fost contestat în cadrul procedurii speciale a emiterii somației de plată prevăzute de OG5/2001, reținându-se în hotărârea pronunțată în dosarul - al Tribunalului Neamț că pentru a face dovada situației exacte dintre părți este necesar un probatoriu amplu. În prezenta cauză creditoarea s-a limitat la a invoca excepția de neexecutare a contractului întemeiată pe existența acestei facturi, fără a propune probatoriu pentru dovedirea existenței creanței pretinse în condițiile în care aceasta fusese contestată de către debitoarea-intimată în prezentul apel.
Față de considerentele arătate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă va fi respins apelul ca nefondat, apelanta urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimată, conform dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă ,-, județul N, împotriva sentinței civile nr.670/COM/ 2.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- AUTORITATEA DE SANATATE PUBLICA N - SPITALUL MUNICIPAL DE URGENTA, str. T nt.28-30, județul
Obligă apelanta să achite intimatei suma de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.15.03.2010
Tehnored. 19.03.2010
Ex.4
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa
