Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 25
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă Mateucă
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
Grefier: - Gabriela
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul, domiciliat în C, nr.5. jud.D împotriva sentinței nr.3940 din 11 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - prin lichidator C SPPI cu sediul în C,-,.1, jud.D, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât reprezentat de avocat și intimata reclamantă - - prin lichidator C SPPI reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru apelantul pârât a depus concluzii scrise și chitanțele de plată a onorariului de avocat.
Constatându-se cauza în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra apelului de față:
Avocat, având cuvântul pentru apelantul pârât, a solicitat admiterea apelului conform motivelor invocate în scris și schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În motivare, a susținut că reclamanta nu poate cere ca băuturile să fie distruse pe proprietatea pârâtului apelant, ci cel mult să le ridice și să le distrugă în alt loc, iar în privința bunurilor pe care reclamanta ar trebui să le ridice, în hotărârea atacată nu se prevede despre câte butoaie, deșeuri, etc. este vorba și nici cum s-a reținut că acestea ar fi în crama proprietatea pârâtului. În ceea ce privește natura acțiunii introduse de reclamantă, a susținut că este vorba de fapt despre o acțiune în revendicare a unor bunuri mobile care este guvernată de alte reguli și impune îndeplinirea altor condiții.
Avocat, având cuvântul pentru lichidatorul intimatei reclamante, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, arătând că după data când apelantul a devenit proprietar a promovat o acțiune în evacuare, la care lichidatorul a achiesat, oferindu-se să o efectueze de bună-voie. Cu toate acestea, pârâtul nu permite reclamantei să ridice butoaiele pentru că le folosește în interes propriu, iar cantitatea de băuturi alcoolice care ar trebui distrusă nu este cunoscută deoarece apelantul s-a folosit de ele, motiv pentru care se impune mai întâi o inventariere a bunurilor pentru a se constata dacă reclamanta mai are ceva de distrus sau ridicat. A mai precizat că pârâtul nu a negat dreptul de proprietate al societății asupra bunurilor care s-a solicitat a fi evacuate.
În replică, avocat a susținut că reclamanta nu face dovada că a încercat să execute silit hotărârea, ci depune niște simple notificări din care, de altfel, rezultă că o parte din bunuri au fost deja ridicate.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
La data de 23 martie 2007, reclamanta - -, prin lichidator judiciar CIa chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză, să dispună obligarea acestuia să permită accesul reprezentanților săi în incinta Fermei nr. 9 Industriale, a Depozitului de rachiuri și a Cramei din Localitatea, județul D, în vederea efectuării operațiunilor de distrugere a stocului de băuturi alcoolice depozitate în crama proprietate a pârâtului și pentru ridicarea bunurilor proprietate a reclamantei, respectiv butoaie, deșeuri de lemn și fier, pompe filtru vin și cântar.
Prin Sentința nr. 3940/11.09.2007, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a admis acțiunea și a obligat pârâtul să permită accesul reprezentanților reclamantei în incinta fermei nr.9. Industriale a Depozitului de rachiuri și a Cramei din localitatea, județul D, în vederea efectuării operațiunilor de distrugere a stocului de băuturi alcoolice depozitate în cramă și pentru ridicarea bunurilor reclamantei, respectiv butoaie, deșeuri din lemn și fier, pompă filtru vin, cântar.
S-a reținut de către instanța de fond că, prin decizia nr. 96/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, s-a dispus evacuarea - - prin lichidator judiciar, din imobilul fostă fermă din comuna și ridicarea mai multor bunuri aparținând acesteia.
În vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței, reclamanta a făcut repetate demersuri de recuperare a bunurilor, pârâtul refuzând însă să permită accesul reprezentanților acesteia.
Instanța constatat că, prin refuzul său nejustificat de a permite accesul reprezentanților reclamantei în incinta fermei sale pentru ridicarea bunurilor enumerate în cuprinsul dispozitivului decizie 96/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, pârâtul o împiedică pe aceasta să îi îndeplinească obligațiile pe care o hotărâre judecătorească le-a pus în sarcina ei.
Acordarea permisiunii de intrare în incinta fermei nu ar echivala cu o redobândire de către reclamantă a posesiei asupra acesteia, prezența sa în această incintă urmând să aibă doar un caracter temporar.
Refuzul pârâtului de aoî mpiedica pe reclamantă să-și îndeplinească obligațiile de distrugere a stocului de băuturi alcoolice necorespunzătoare calitativ, nu este justificat prin faptul că l-ar împiedica pe pârât să-și exercite dreptul său de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul, care a învederat faptul că are calitatea de creditor al obligației impuse în sarcina pârâtei și din corespondența sub formă de notificări, purtată cu reclamanta, a rezultat clar că cel puțin parte din aceste bunuri au fost evacuate.
În opinia apelantului, reclamanta ar fi trebuit să demonstreze în instanței ce bunuri a ridicat deja și ce bunuri se află în posesia pârâtului și, în ipoteza în care acestea ar mai exista, ar trebui să le revendice, deoarece invocă art. 480 Cod. civil.
Pârâtul a susținut că, având calitatea de creditor a obligației impuse în sarcina reclamantei, prevederile art. 1076 cod civil nu sunt aplicabile.
Sentința apelată este nelegală și sub aspectul faptului că îl obligă pe pârât să permită accesul, neindicându-se temeiul legal pentru operațiunile de distrugere a stocului de băuturi alcoolice depozitate în cramă.
Mai mult în dispozitiv nu sunt individualizate bunurile ce urmează să fie ridicate, respectiv numărul lor.
Cu adresa nr. 1053/08 ianuarie 2008, intimata - - prin lichidator C, a depus întâmpinare prin care a solicitate respingerea apelului,
S-a arătat că susținerile recurentului cum că o parte dintre bunuri au fost evacuate, nu sunt justificate întrucât nu fac obiectul acestei cereri.
Potrivit lichidatorului nu au fost întreprinse operațiuni de ridicare acestor bunuri, întrucât apelantul-pârât nu a permis accesul pe proprietatea sa, iar atunci când a fost convocat de către reprezentanții lichidatorului, nu s-a prezentat și nici nu a trimis o persoană care să îl reprezinte.
În eventualitatea în care o parte din bunuri au fost furate ori distruse de către alte persoane, reprezentanții lichidatorului nu pot să determine restul bunurilor ce au rămas în proprietatea apelantului, din cauza atitudinii acestuia.
Prin refuzul nejustificat de a pune în executare dispozitivul Deciziei nr. 96/22 martie 2005, s-a produs o răsturnare a situației de drept, apelantul devenind în acest fel debitorul obligației.
În ceea ce privește modul de distrugere a băuturilor alcoolice, apelantul a considerat că instanța a decis că acestea să fie distruse pe proprietatea sa, însă în dispozitivul sentinței apelate nu este precizat modul și locul de distrugere al acestora, în acest sens fiind angajată o firmă specializată în distrugerea băuturilor alcoolice.
Intimata a precizat că nu a înțeles să promoveze o acțiune în revendicare, pârâtul recunoscând că bunurile aparțin patrimoniului - -, ci a solicitat instanței să fie obligat pârâtul să-i permită accesul în incinta Fermei nr.9.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat.
Art. 1075 Cod civil dispune că, orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului ".
Dispozițiile legale mai sus invocate nu fac altceva să întărească principiul executării în natură, arătând că numai în subsidiar, în cazul în care executarea în natură nu mai este posibilă, se poate trece la executarea prin echivalent.
În speța de față, după cum reiese din conținutul deciziei nr. 96/22.03.2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială, în dosarul nr. 1499/COM/2004, s-a dispus evacuarea - -, prin lichidator, din imobilul fosta fermă din comuna și ridicarea următoarelor bunuri: vin 20,6 tone depozitat în 6 butoaie, 10 tone deșeuri de lemn, 4 tone deșeuri fier, 1 bucată pompă filtru vin, 1 bucată filtru vin, un cântar 2000 kg.
Cu privire la acest aspect, este adevărat că apelantul-pârât are calitatea de creditor în ceea ce privește obligația de evacuare, pe care intimata-reclamantă a îndeplinit-o (neexistând obiecții în acest sens ), însă corelativ aceasta este ținută să respecte hotărârea instanței privind ridicarea de către lichidator a bunurilor din fosta fermă, din comuna.
S-a invocat de către apelant că, reclamanta ar fi trebuit să demonstreze în fața instanței ce bunuri a ridicat numai că din corespondența purtată între cele două părți, nu a rezultat că anumite bunuri ar fi fost deja ridicate de către lichidator.
Adresele la care fac trimitere cele două părți, au relevat faptul că s- încercat punerea în executare a hotărârii cu privire la bunurile pe care lichidatorul trebuia să le ridice, numai că au existat neînțelegeri în ceea ce privește zilele în care părțile trebuiau să se prezinte pentru finalizarea executării.
Tot adresele de mai sus au evidențiat și faptul că pârâtul a lansat ofertă pentru cumpărarea unora din aceste bunuri, iar în ceea ce privește modul de livrare, lichidatorul a arătat că pentru ridicarea celor 20,6 tone vin și a fierului vechi s-a apelat la instituții și societăți specializate în astfel de operațiuni.
Legat de acest aspect, este pertinentă observația intimatului lichidator cum că, distrugerea băuturilor alcoolice urma să se facă în mod organizat de către o instituție specializată și nu neapărat pe proprietatea reclamantului.
Un alt motiv de apel a vizat și faptul că, intimatul lichidator ar fi promovat o acțiune în revendicare.
Potrivit art. 129 alin. 6 proc. civ. instanța este obligată să se pronunțe numai asupra ceea ce s-a cerut. Ea nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale este adevărat după punerea în prealabil în discuția părților a acestei schimbări.
Având în vedere principiul disponibilității, prin care participanții la proces își fixează cadrul procesual, Curtea a constatat că reclamantul nu a înțeles să promoveze o acțiune în revendicare mai ales că apelantul-pârât și-a manifestat interesul pentru achiziționarea unora dintre bunuri, recunoscând implicit că acestea nu sunt proprietatea lui.
Față de aceste considerente Curtea, în raport de prevederile art. 296 pr. civilă, va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.3940 din 11 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - prin lichidator C SPPI.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2008.
Președinte, Mateucă | Judecător, |
Grefier, Gabriela |
31 Ianuarie 2008
Jud.red.RM
Jud.fond AC
Tehnored.MD/4 ex/12.02.2008
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Nela Ochea
