Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2471/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.272
Ședința publică de la 9.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - A & S 2000 SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.861/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 19.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 26.05.2008, apoi la 2.06.2008 și apoi la 9.06.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Fetești sub nr-, reclamanta - A & S 2000 SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL F, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige pârâta să respecte dreptul real de concesiune dobândit de reclamantă prin încheierea contractului de concesiune nr. 10/5.08.2004 și, pe cale de consecință, să fie obligată pârâta să permită accesul societății reclamante pe drumul principal identificat "" conform Anexei nr. 1 la de punere în posesie din 19.08.2004, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1328 din 18.10.2006 Judecătoria Feteștia admis excepția lipsei competenței materiale a instanței și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Ialomița
Prin sentința civilă nr. 1411/F/2006 din 28.11.2006 Tribunalul Ialomițaa admis la rândul său, excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare în favoarea judecătoriei Fetești, sesizând Curtea de APEL BUCUREȘTI cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin sentința comercială nr. 1/9.01.2007 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița.
Astfel s-a înregistrat pe rolul Tribunalul Ialomița dosarul nr-.
Prin sentința comercială nr. 861F/10.09.2007 Tribunalul Ialomițaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - A & S INTERNATIONAL 2000 SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 5.08.2004 reclamanta, în calitate de concesionar a încheiat cu S în calitate de concedent, contractul de concesiune nr. 10, obiectul contractului constituindu-l transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 8,546,21 ha, aflat în perimetrul localității jud. I, pe o perioadă de 49 ani, în schimbul unei redevențe, dar și a dreptului de exploatare și a obligației de întreținere a suprafeței de 385,63 ha teren neagricol din care: constricții și instalații zootehnice - 131,18 ha, drumuri tehnologice și exploatare agricolă - 72,61 ha și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă - 181,84 ha, pentru care nu se datorează redevență, la contractul de concesiune s-a întocmit o anexă în care este inclus și drumul de exploatare agricolă de 756, cu suprafața de 4,93 ha. din acest contract, rezultă dreptul de concesiune al reclamantei, dreptul real potrivit literaturii juridice, care dă reclamantei dreptul de a introduce prezenta acțiune confesorie în apărarea dreptului său real, a apreciat instanța de fond.
Instanța de fond a mai reținut că pârâta a încheiat la data de 15.03.2004 un contract de vânzare - cumpărare cu - SA, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în localitatea, jud, I evidențiate în anexele 1- 11 la contract. În anexa nr. 10 - Situația analitică a mijloacelor fixe, la punctul 3 este trecut "drum de acces" cu valoare de vânzare de 53.345.966 lei.
Pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite prin încheierea nr. 1351 din 21.07.2004 a Biroului de de pe lângă Judecătoria Fetești în CF 97/N a localității.
Din raportul de expertiză topografică întocmit în caută de expert, instanța de fond a reținut că drumul de exploatare agricolă DE 756 pe care îl are în concesiune reclamanta și drumul de acces pe care îl are în proprietate pârâta, conform actelor menționate, nu se confundă, fiind două drumuri distincte în teren. Instanța de fond a reținut concluzia expertului potrivit cu care pe drumul de acces aflat în proprietatea pârâtei circulația nu este blocată, dat pentru intrarea autovehiculelor pe acest drum de acces se percepe o taxă.
Obiectul litigiului, a apreciat instanța de fond, este tocmai drumul de acces identificat de expert în anexa nr. 1 la raportul de expertiză, dreptul de proprietate asupra acestui drum aparținând pârâtei, conform contractului de vânzare - cumpărare, în contractul de concesiune nefiind trecut acest drum, ci doar drumul de exploatare DE 756 care nu se confundă cu drumul de acces.
Așa fiind, instanța de fond a constatat că nu există nici o împiedicare a reclamantului în exercitarea dreptului de concesiune, așa cum a fost stabilit prin contractul de concesiune nr. 10/5.08.2004 (reclamanta neavând de fapt drept de concesiune asupra drumului de acces), deci nici o imixtiune a pârâtei, astfel încât acțiunea, confesorie promovată de către reclamantă este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - A & S INTERNATIONAL 2000 SRL, criticând-o pentru netemeinicie.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 21.11.2007.
În motivarea în fapt a apelului reclamanta a susținut ă, în opinia sa, liniștita și utila folosință asupra terenului concesionat poate fi apărată doar prin intermediul acțiunii confesorii chiar dacă se apreciază că "drumul de acces" este altul decât "DE 756" și nu a fost concesionat reclamantei; precum și că pârâta nu a făcut dovada că este proprietara "drumului de acces" și, prin urmare, că poate face acest de dispoziție materială asupra acestui drum.
Aceasta înseamnă, arată apelanta reclamantă că pârâta intimată, chiar dacă drumul de acces nu a fost concesionat apelantei reclamante, nu-i poate interzice acesteia accesul pe acest drum, deoarece o împiedică astfel pe reclamantă să își exercite drepturile deși obligațiile ce-i revin în urma încheierii contractului de concesiune.
Faptul că într-o anexă la contractul de vânzare - cumpărare încheiat între pârâtă și figurează la secțiunea "mijloace fixe" un drum de acces, susține apelanta nu poate duce la concluzia că acest drum aparține pârâtei, ci, cel mult, la concluzia că pârâtei îi aparțin numai îmbunătățirile făcute pe acest drum, respectiv platforma betonată.
Ori, deși nu a făcut dovada că ar avea vreun drept asupra drumului de acces cum greșit a reținut instanța de fond, pârâta intimată a amplasat o barieră pe acesta, reclamanta fiind nevoită să plătească pârâtei o taxă la fiecare trecere.
În subsidiar, apelanta reclamantă a solicitat ca, prin admiterea apelului, să fie înlăturate din considerentele hotărârii atacate acele considerente care, apreciind ca neîntemeiată acțiunea confesorie pentru că drumul de acces nu se află în concesiunea reclamantei, au concluzionat că pârâta intimată ar avea calitatea de proprietar asupra drumului în litigiu.
Intimata pârâtă - SRL Fad epus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimata-pârâtă a susținut că apelanta reclamantă nu și-a înscris dreptul de concesiune în cartea funciară și, în consecință, nu poate obține protecția instituțiilor statului pentru o pretinsă încălcare a acesteia de către terțe persoane fizice sau juridice iar, pe fondul cauzei, privind critica de către apelantă a dreptului le proprietate al intimatei asupra "drumului de acces", intimata a susținut că afirmațiile apelantei sunt nefondate, dreptul de proprietate al intimatei fiind dovedit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 96/2006 și documentația cadastrală întocmită pentru intabularea acestuia în
Expertiza cadastrală efectuată în cauză, a mai arătat intimata, a avut printre obiectivele fixate de către instanță și de "identificarea drumurilor din ambele titluri prezentate de părți", expertul arătând că drumul de acces este identificat în situația mijloacelor fixe ale fostului proprietar - - SA, în prezent făcând parte din patrimoniul intimatei pârâte, astfel încât instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, interpretând corect probele administrate în cauză.
Nu au fost solicitate probe în apel.
Părțile au depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta reclamantă este titulara unui drept real de concesiune, acordat prin contractul de concesiune nr. 10/5.08.2002 încheiat cu. asupra unei suprafețe de aproximativ 8548 ha teren situat în perimetrul localității jud.
Prin petitul acțiunii prezente, reclamanta a solicitata obligarea pârâtei la respectarea dreptului săi real de concesiune, în sensul de a permite accesul acesteia (reclamantei) pe drumul principal identificat "DE 756" conform Anexei nr. 1 la: de punere în posesie din 19,08,2004 la contractul de concesiune nr. 10/5.08.2004.
Apelanta reclamantă a susținut în motivarea acțiunii sale, denumită confesorie, că a introdus această acțiune deoarece pârâta intimată îi tulbură exercițiul dreptului său real, prin stăpânirea abuzivă a bunului ce -a fost concesiona reclamantei apelante, respectiv a drumului "DE 756", pe care reclamanta îl caracterizează a fi "drumul principal DE 756- care face legătura între terenul concesionat societății (reclamantei) situat în perimetrul localității și calea publică reprezentată de autostrada F - Cernavodă" (filele 4-5 dosar jud. F).
Pe acest drum, a susținut reclamanta apelantă în motivarea acțiunii sale "confesorii" pârâta intimată ar fi amplasat o platformă betonată și nu îi permite reclamantei accesul la drumul public, decât în schimbul plății unei taxe de trecere peste această platformă betonată.
Prin motivele de apel prin care critică hotărârea pronunțată de către instanța de fond, reclamanta apelantă susține că, chiar în ipoteza în care constatarea instanței de fond este reală, în sensul că "drumul de acces" blocat de către pârâta intimată nu se confundă cu drumul DE 756 ce i-a fost concesionat reclamantei apelante, este îndreptățită să promoveze acțiune confesorie pentru a-și apăra liniștita și utila folosință a terenului concesionat, întrucât pârâta a blocat un drum de acces, fără a dovezi că este proprietara acestuia.
În acest sens, apelanta solicită schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii sale confesorii sau, în subsidiar, admiterea apelului și "modificarea considerentelor sentinței în sensul eliminării reținerilor instanței referitoare la faptul că "drumul de acces" ar aparține pârâtei, în proprietate (!!!!).
Pe de o parte, potrivit dispozițiilor articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se poate face alte cereri noi.
Ori, recunoscând, practic, faptul că pârâta intimată nu îi împiedică accesul pe drumul de exploatare agricolă DE 756 care i-a fost concesionat potrivit anexei 1 la contractul de concesiune nr. 10/5,08.2004, ci doar nu îi permite accesul la drumul public peste o platformă betonată amplasată pe un alt drum, denumit "drum de acces", pe care pârâta intimată îl deține în proprietate prin contract de vânzare - cumpărare active de la fosta, reclamanta apelantă a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, acțiunea confesorie nefiind promovată pentru aod etermina pe pârâtă să-i respecte dreptul său real de concesiune, în realitate pârâta intimată necontestându-i reclamantei apelante acest drept și netulburându- posesia sau folosința, ci pentru aod etermina pe pârâta intimată să-i constituie un drept de servitute de trecere.
Această modalitate, de a schimba cauza cererii de chemare în judecată este inadmisibilă potrivit dispozițiilor legale invocate, ale articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, chiar dacă apelanta reclamantă nu ar fi recunoscut implicit, cît și expres( a se vedea susținerile din ședința publică de la 19.05.2008) faptul că pârâtei intimate nu îi tulbură exercitarea dreptului său de folosință și posesie asupra drumului de exploatare agricolă DE 756, ci că nu îi permite accesul liber fără plata unui taxe pe un alt drum, respectiv "drumul de acces" la calea publică, schimbând astfel, cauza cererii de chemare în judecată, apelul este tot nefondat, instanța de fond reținând corect situația de fapt pe baza probatoriilor administrate, concluziile raportului de expertriză topografică (fila 31 dosar Tribunalul Ialomița, fiind foarte clare, riguroase și concise, în sensul că "drumul de acces" nu se confundă cu drumul de exploatare agricolă DE 756, fiind distincte, iar "drumul de acces" figurează în anexa nr. 10, "situația analitică a mijloacelor fixe", parte integrantă din contractul de vânzare - cumpărare nr. 96/15.03.2004, punctul 3, cu valoarea de 53.345.966 lei, contract încheiat de către pârâta intimată cu -. Susținerea apelantei reclamante în sensul că "drumul de acces" în cauză figurează doar la secțiunea mijloace fixe din anexa la un contract de vânzare - cumpărare nu echivalează titlu pentru intimata pârâtă este nefondată, atâta timp cât însăși apelanta reclamantă își fundamentează dreptul său de concesiune asupra drumului de exploatare DE 756 ca fiind identificat "conform anexei nr.1la Procesul Verbal de punere în posesie din 19,08.2004 al contractului de concesiune nr. 10/5.08.2004" (fila 3 dosar Judecătoria Fetești ) (ubi eadem est ratio eadem est solutio debet).
Astfel spus, ambele drumuri, care sunt distincte, soluție "acceptată" și de apelanta reclamantă, figurează în anexele ce fac parte integrantă din contractele pe care părțile le-au încheiat cu terții persoane (contract de concesiune încheiat cu de către reclamantă și contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu lichidatorul judiciar al de către pârâții intimați), astfel încât drepturile conferite părților asupra drumurilor în cauză au natura juridică a contractelor încheiate, respectiv de concesiune și de proprietate, aspect reținut în mod temeinic și de către instanța de fond.
Așa fiind, în situația în care apelanta - reclamantă dorește să folosească "drumul de acces" ce aparține pârâtei intimate în proprietate pentru a accede la calea publică, "autostrada soarelui", B - C, trebuie să promoveze o acțiune reală, având ca obiect, servitutea de trecere sau să solicite proprietarului terenului concesionat să exercite această acțiune împotriva proprietarului fondului, în condițiile impuse de articolul 616 Cod civil, obiectul prezentei cereri neputând fi schimbat în această fază procesuală.
În privința "cererii subsidiare" a apelantei, de păstrare a hotărârii atacate, dar de modificare a considerentelor acesteia, și aceasta este inadmisibilă, legislația română nereglementând o atare modalitate de reformare a unei hotărâri.
Articolul 296 Cod procedură civilă prevede că instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot, sau în parte, hotărârea atacată, prin aceasta înțelegându-se însă dispozitivul hotărârii respectiv partea din hotărâre ce intră în puterea lucrului judecat și care se execută, considerentele reprezentând argumentele de fapt și de drept care au condus la formarea convingerii instanței (articolul 261 alineat 1 punctul 5 Cod procedură civilă), astfel încât o instanță de control nu poate schimba motivele care aparțin judecătorului fondului și care au format convingerea acestuia ci doar să le combată dacă constată netemeinicia și nelegalitatea acestora, pronunțând o hotărâre conform, dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că sentința comercială nr. 8861F/10.09.2007 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă este legală și temeinică, față de dispozițiile articolului 294 - 296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - A & S 2000 SRL, cu sediul ales în B, la Cabinet de Avocat din-,.104,.3,.3,.50-51, sector 5, în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în F, str. C, Ferma nr. 9, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr.861/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 9.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
9.07.2008
Tribunalul Ialomița
Judecător fond.
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
