Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 491/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 282
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
*******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă - SRL împotriva sentinței comerciale nr.15566/27.12.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 12 și intimata pârâtă prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelanta reclamantă, prin apărător, depune la dosar copia deciziei nr.3689/09.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, depune la dosar înscrisuri, reprezentând dovada existenței unui alt dosar pe rol care are ca obiect recunoașterea calității sale de acționar pe acțiunile pe care se judecă în prezentul dosar, cauză care este suspendată în prezent, comunicând un exemplar părții adverse.
Apelanta reclamantă, prin apărător, arată că obiectul litigiului reprezintă atragerea răspunderii civile delictuale și nu revendicarea pachetului de acțiuni.
Curtea pune în discuția părților cererea de repunere pe rol a cauzei.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită repunerea cauzei pe rol.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită repunerea cauzei pe rol.
Curtea, după deliberare, dispune repunerea cauzei pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea apelului. Astfel, arată că hotărârea pleacă de la premise greșite. La dosarul de fond filele 26-27 dosar există raportul comisiei de cenzori și hotărârea adunării generale din care rezultă realizarea investițiilor. La filele 76-85 dosar de fond există hotărâri judecătorești respectiv sentința civilă pronunțată de Tribunalul București și decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel București prin care se precizează că investițiile au fost realizate. A doua problemă o reprezintă împrejurarea dacă ne aflăm în situația unei fapte delictuale sau nu. Există la dosarul cauzei depuse trei hotărâri judecătorești prin care AVAS-ului i s-a respins cererea prin care în baza art.8.10.3 s-a solicitat obligarea apelantei la plata penalităților. Acest articol a fost modificat și are o nouă redactare iar penalitățile nu pot fi acordate. Răspunderea nu poate fi contractuală atâta timp cât la data de 14.10.2000 art.8.10 a fost modificat, răspunderea devine delictuală. Că Legea nr.99/1999 ar restrânge dreptul de dispoziție al AVAS nu este susținut cu nici o prevedere din legea menționată. Orice hotărâre pe care o va pronunța Curtea de Apel București trebuie să țină cont de soluția irevocabilă din dosarul indicat în cererea de apel. Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință admiterea cererii. În ipoteza în care aplicabile sunt dispozițiile art.997 Cod civil, pe fond nu s-a făcut judecata, motiv pentru care solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, depunând la dosar concluzii scrise.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului. Arată că nu se pune în discuție titlul AVAS, prin acțiunea apelantei în revendicare, titlul AVAS este afirmat ca fiind valabil. Acțiunea apelantei este inadmisibilă. Voința părților a fost de modificare a unui singur alineat cu privire la valoarea investițiilor.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.15566/27.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond reținut că potrivit clauzei din contract articolul 8.10.3. lit. d, transmisă integral cesionarului odată cu cesiunea întregului contract, în cazul în care cumpărătorul nu-și respectă obligațiile din articolul 8.10 al contractului, vânzătorul va avea dreptul să execute garanțiile reale imobiliare asupra acțiunilor oferite conform Titlului VI din Legea nr.99/1999 și contractelor de garanție reală imobiliară.
Astfel, pentru neîndeplinirea obligației asumate prin clauza 8.10.1 din contract, pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a executat gajul asupra acțiunilor preluându-le în contul creanței și s-a reînscris ca acționar la - SA T, așa cum rezultă din actul nr.26885/30.09.2005 eliberat de Registrul Român al Acționarilor.
S-a mai reținut de prima instanță că reclamanta dă o interpretare a actului adițional total străină clauzelor contractului de privatizare și contrară normelor imperative în materie din Legea nr.99/1999, precum și faptul că instituirea răspunderii civile față de pârâtă nu poate avea ca temei delictul, cât timp cele două părți sunt legate printr-un contract, iar reclamanta în mod neîndoielnic nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, așa cum a făcut și primul cesionar.
Împotriva acestei soluții a declarat apel în termen, motivat, reclamanta - SRL, care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de apel că înțelege să formuleze și să motiveze apelul numai în ce privește primul și cel de-al treilea capăt din cererea inițială, în principal din cauza interpretării date actului adițional din 14.12.2000 al contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni TL 18/18.04.2000, neputându-se reține că intenția FPS, ca parte semnatară, fost de modificare doar a articolului 8.10.1 și a nu întregului articol 8.10. interpretarea neavând suport legal, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-ar înfrânge principiul priorității voinței reale a părților.
Mai mult, interpretarea actului adițional în sensul dat de prima instanță, încalcă autoritatea de lucru judecat, întrucât prin hotărârile date în dosarul comercial nr- s-a statuat că articolul 8.10. din contract a fost modificat prin actul adițional din 14.12.2000.
Apelanta a mai invocat și faptul că hotărârea primei instanțe este criticabilă și pentru că s-a reținut că dacă între două părți există un raport contractual, acestea nu pot răspunde unele față de celelalte delictual.
Intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul declarat în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale aplicabile în speță, și articolele 294, 295 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că apelul declarat de reclamanta - SRL este nefondat, având în vedere următoarele considerente: așa cum corect a reținut și instanța de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.TL 18 din 18.04.2000 și actul adițional la acest contract, încheiat la 14.12.2000, între pârâtă și cesionarul s-a încheiat contractul nr.TL 18/18.04.2000, prin care s-au cesionat 407.709 acțiuni, reprezentând 94,537 % din capitalul social al - SA
Prin actul adițional la acest contract, încheiat la 14.12.2000, cesionarul și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI au convenit ca un număr de 303.298 acțiuni, reprezentând 70,328 % din capitalul social al - să fie cesionate reclamantei.
Mai exact, s-a stipulat că în tot cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, cuvântul "cumpărătorul" se înlocuiește cu "cedent" și "cesionar", menționându-se în mod expres la pct. II că articolul 8.10.din Contractul TL 18/18.04.2000, se modifică astfel:
" se obligă să efectueze în societate, din surse proprii sau surse atrase, pe numele lui, pe o perioadă de 2 ani începând cu data semnării contractului, investiții - în numerar sau în natură, în valoare totală de 12.793.000.000 lei, în conformitate cu anexa nr. 6 la contractul TL 18/18.04.2000". S-a mai stipulat data intrării în vigoare a actului adițional și ordinea de prioritate privind înregistrarea sumelor încasate de FPS în contul obligațiunilor contractuale.
Celelalte clauze contractuale s-a menționat că rămân nemodificate.
Astfel s-a reținut corect de prima instanță că intenția părților semnatare ale actului adițional a fost de modificare doar a articolului 8.10.1. din contract și nu a articolului 8.10 în totalitatea sa, așa cum susține apelanta, acest fapt fiind evident și neîndoielnic din modul de redactare a actului adițional (sub aspectul criticat) din 14.12.2000,menționându-se expresceea ce se modifică sub aspectul articolului 8.10 din contract.
Modificarea comportă doar asupra articolului 8.10.1 din contract privind angajamentul cumpărătorului, nefăcându-se nici o referire la realizarea investițiilor aportului de capital (articolul 8.10.2) sau la garantarea realizării investițiilor aportului de capital (articolul 8.10.3), ultimelor două, pe cale de consecință, menținându-se.
Curtea apreciază că nu se înfrânge principiul priorității voinței reale a părților, întrucât acestea nu au stabilit fără echivoc modificarea articolului 8.10. din contract în totalitatea lui, întrucât în afara celor expuse mai sus, instanța de control judiciar mai reține că, după precizarea expresă a sensului în care se modifică articolul 8.10 din contract, respectiv doar a articolului 8.10.1, în actul adiționalse menționează că toate celelalte clauze contractuale rămân nemodificate.
Nefondată este și critica privind faptul că prin interpretarea dată, instanța de fond ar încălca autoritatea de lucru judecat, motivat de faptul că pentru a opera, trebuie îndeplinită tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză și trebuie să reiasă din dispozitivul hotărârii definitive/irevocabile invocate, nefiind cazul în speță.
Și ultimul motiv de apel este nefondat, instanța de fond neputând constata, în condițiile mai sus-menționate, că a intervenit modificarea expresă a articolului 8.10. din contract, în totalitatea lui, precum și existența elementelor necesare atragerii răspunderii civile delictuale, întrucât nu a intervenit o astfel de modificare, ci doar a articolului 8.10.1 din contract, părțile fiind legate prin contract, iar reclamanta - SRL nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Teza novației cu renunțarea de către pârâtă la garanțiile imobiliare nu își găsește fundament în actul adițional încheiat la data de 14.12.2000.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamantă - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă - SRL cu sediul în T,-, Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.15566/27.12.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,--11.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 04.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
24.06.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
