Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Dosar nr- (Număr în format vechi 648/2009)

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 293

Ședința publică de la 19 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu

JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia

GREFIER ---

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta - LEASING SA împotriva sentinței comerciale nr. 841 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 863 din 28.05.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Apelanta, prin consilier juridic,depune la dosar contractul de leasing financiare nr. 26198 din 8 decembrie 2005 arătând că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.

Intimata, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.

Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise. Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată efectuate în faza procesului de la fond.

Apelanta, prin consilier juridic, arată că în ce privește cheltuielile de judecată de la fond au fost plătite de către apelantă, sens în care depune la dosar, în copie xerox, ordinul de plată prin care s-a efectuat plata către intimată.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.841/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Comercială s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL.

A fost obligată pârâta - LEASING SA B să predea reclamantei documentele necesare înmatriculării autoturismului ce a făcut obiectul contractului de leasing nr.26198/8.12.2005 (documentele de import ale autoturismului, factura de vânzare-cumpărare și cartea de identitate).

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1008,30 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut că potrivit art.5.4 din contractul de leasing financiar nr.26198/08.12.2005 încheiat între părți, momentul transferării dreptului de proprietate este momentul confirmării de către locator (pârâta) a intrării în contul său a sumei reprezentând ultima din graficul de eșalonare a plății, respectiv valoarea reziduală.

Că urmare a cererii reclamantei de încetare a contractului de leasing înainte de termen, ca urmare a achitării în avans a redevențelor și a valorii reziduale, părțile au încheiat actul adițional din 28.09.2007 la contractul de leasing, în baza căruia pârâta a întocmit un nou scadențar, în care pârâta nu a trecut și suma pe care pretinde că reclamanta o datorează cu titlu de accize, facturile evidențiate în acest document fiind achitate de reclamantă cu nr.399/18.10.2007, situație în care în baza art.5.14 din contractul de leasing a operat transferul dreptului de proprietate către reclamantă.

S-a mai reținut că în cauză nu a operat art.8.15 și nici 2.6 din contract deoarece pârâta nu ar fi notificat niciodată pe reclamantă de existența unor modificări legislative în ceea ce privește taxele și impozitele, iar suma de plata căreia pârâta condiționează predarea documentelor, nu reiese că ar fi ocazionată de derularea contractului de leasing.

În plus din înscrisul depus la fila 35 din dosarul Tribunalului nu reiese că autoritățile vamale ar fi stabilit că se datorează accize.

Pentru toate cele reținute, s-a pronunțat sentința de mai sus.

Împotriva sentinței comerciale nr. 841/15.01.2009 a declarat apel pârâta - LEASING SA criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că în speță își au aplicabilitate doar dispozițiile art.5.4 din contractul de leasing în care se prevede că "momentul transferării dreptului de proprietate va fi momentul confirmării în scris de către locator a intrării în contul locatorului a sumei reprezentând ultima din graficul de eșalonare a plăților, respectiv valoarea reziduală".

Instanța trebuia să rețină că transferul dreptului de proprietate se face doar după îndeplinirea tuturor obligațiilor, și anume după plata tuturor cheltuielilor atât a celor de închidere, cât și a taxelor vamale. Invocă astfel dispozițiile Legii 571/22.XII.2003 privind Codul fiscal potrivit căreia utilizatorul este obligat să plătească accizele și aceasta cu atât mai mult cu cât este vorba de o mașină second-hand; invocă și dispozițiile art.2.6 din contract potrivit căruia utilizatorul - reclamanta - este obligat să plătească locatorului - pârâta - toate cheltuielile făcute pentru conservarea bunului, publicitate și cele ocazionate cu derularea contractului.

În plus în mod greșit instanța de fond a reținut că apelanta nu ar fi făcut dovada sumei pretinse, în realitate rezultă acest lucru de la dosarul cauzei.

astfel admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea cererii reclamantei ca nefondată.

Prin întâmpinare, reclamanta cere respingerea apelului ca nefondat deoarece din conținutul contractului de leasing nu rezultă nici o clauză din care să rezulte obligația SA la plata accizelor și nici vreo altă sumă cu această destinație. Nici cu ocazia întocmirii noului scadențar pârâta nu a trecut și suma pe care pretinde că societatea sa i-ar datora-o cu titlu de accize.

În plus arată că în prezent apelanta i-a și pus la dispoziție actele cerute prin acțiune, a și înmatriculat autoturismul, așa cum va face dovada cu cartea de identitate și certificat de înmatriculare pe care le anexează în copie.

respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală.

Apelul este nefondat.

Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:

Potrivit art.969 cod civil "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".

Din contractul depus la dosarul părților nu rezultă că reclamanta trebuia să plătească pârâtei accizele pe care i le cere după intentarea acțiunii.

Mai mult, la data de 28.09.2007 ambele părți au încheiat un act adițional la contractul de leasing nr.26198/8.12.2005 prin care stabilesc următoarele:

"Părțile au consemnat de comun acord încetarea înainte de termen a contractului de leasing nr.26198/8.12.2005 ca urmare a achitării de către utilizator a redevențelor a valorii reziduale".

Aceasta fiind voința părților și cum față de dispozițiile art.969 Cod civil, contractul este legea părților, peste care nu se poate trece, Curtea reține că acțiunea reclamantei este întemeiată, și că sentința instanței de fond este temeinică și legală.

De altfel intimata face cunoscut instanței că apelanta i-a pus la dispoziție documentația necesară și că autoturismul este și înmatriculat.

Față de cele de mai sus, Curtea respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanta - LEASING SA cu sediul în B,-,.17, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.841 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul în P,-, Județul

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 19.06.2009.

PRESEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

-

Red.Jud. - 29.06.2009

Tehnored. - 30.06.2009

4 ex.

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială

Președinte -

Președinte:Alecsandrina Rădulescu
Judecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Bucuresti