Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.3
Ședința Publică de la 11.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta reclamantă SC - SRL și de apelanții pârâți și, împotriva sentinței comerciale nr.8659 din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de avocat dna. și apelanții pârâți, reprezentați de avocat dna..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care s-a învederat atașarea dosarului - al Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială în care s-a pronunțat respingerea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de pârâți și.
Apărătorul pârâților precizează că părțile pe care le reprezintă nu au posibilitatea financiară de a achita taxa judiciară de timbru stabilită de instanță pentru apelul formulat.
Curtea ia act de precizarea formulată de apărătorul apelanților pârâți sub aspectul timbrajului și acordă cuvântul pe probe.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită completarea probatoriului cu un înscris, respectiv contractul de comodat încheiat între părți la data de 15.04.2004 pe care îl depune la dosar, în copie certificată; arată că nu are alte cereri de formulat.
Apelanții pârâți, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat și probe noi de solicitat.
Curtea încuviințează completarea probatoriului cu înscrisuri noi depuse în apel. Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului formulat de apelanta reclamantă SC - SRL și asupra excepției de netimbrare a apelului formulat de pârâții.
Apelanta reclamantă SC - SRL, prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte, a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, urmând a se constata că bunul care face obiectul antecontractului este bun propriu al intimatului pârât, nefiind necesar acordul celuilalt soț pentru încheierea valabilă a actului de dispoziție, cu cheltuieli de judecată.
Asupra apelului formulat de pârâții, apelanta reclamantă solicită admiterea excepției netimbrării și anularea apelului, ca netimbrat.
Apelanții pârâți, prin apărător, arată că lasă la aprecierea Curții excepția netimbrării apelului propriu; solicită respingerea apelului formulat de reclamantă, ca nefondat, urmând a se constata că imobilul nu a fost dobândit de în calitate de persoană fizică autorizată și nu reprezintă un bun propriu al acestuia, cu cheltuieli de judecată; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 8659/03.06.209 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta 79 în contradictoriu cu pârâții și și a fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamanta 79 a chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în B,-, - parter, sector 3, în suprafață de 157,26. și cota indiviză de teren de 22,71. Cererea a fost motivată în sensul că la data de 01.03.2009 reclamanta a încheiat cu pârâtul un contract de asociere în participațiune, conform căruia pârâtul punea la dispoziția reclamantei spațiul comercial d eținut în baza contractului de închiriere nr. 142/27.11.1998 încheiat cu. În baza contractului de asociere, societatea urma să realizeze lucrări constructive necesare amenajării și punerii în funcțiune a spațiului comercial, pentru ca apoi în el să desfășoare o activitate generatoare de venituri. Contractul încheiat inițial pe o perioadă de 4 ani și 8 luni a fost reînnoit prin acordul părților. Art. X alin. 4 din contract prevede că în cazul în care pârâtul va cumpăra spațiul comercial d e la proprietar să îl vândă către asociatul 79 în termen de 10 zile de la data perfectării acestui contract, cu prețul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârât și proprietarul spațiului. Pârâtul a cumpărat la data de 05.04.2004 cu plata în rate spațiul comercial care face obiectul prezentei acțiuni, iar la data formulării prezentei cereri prețul bunului a fost achitat integral, dar nu a pus în executare clauza prevăzută la art. X alin. 4 din contractul de asociere. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 942, 969, 1073 și urm. civ.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București și declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 B, arătând că litigiul are o natură civilă, și excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Pe fond, au solicitat respingerea cererii, pe motiv că, în nici un caz convenția prezentată nu s-a dorit a fi o promisiune de vânzare și că, chiar în cazul în care s-ar considera astfel, nu există consimțământul expres al soției pârâtului, respectiv a pârâtei.
Pârâții au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a clauzei prevăzută la art. X alin. 4 teza finală din contractul de asociere în participațiune pentru nevalabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Excepția de netimbrare a cererii principale a fost respinsă de către tribunal la termenul de judecată din data de 04.02.2009, excepția de necompetență materială și excepția prescrierii dreptului la acțiune au fost respinse de tribunal la termenul de judecată din data de 25.03.2009, pentru considerentele arătate în cuprinsul acelei încheieri.
Din analiza probatoriului administrat, tribunalul a reținut că între pârâtul și reclamanta 79 s-a încheiat la data de 01.03.1999 contractul de asociere în participațiune, contract prin care părțile au convenit exploatarea spațiului comercial situat în B, tronson III, magazinul nr. 6,. m35, sector 3 în suprafață de 194,97. spațiul fiind pus la dispoziția asocierii de către pârât în calitate de titular al dreptului de folosință dobândit prin contractul de închiriere nr. 142/27.11.1998 încheiat cu În contract s-a stabilit că "în cazul în care d-nul va avea posibilitatea să cumpere spațiul comercial mai sus descris acesta este de acord și își exprimă obligația să cumpere spațiul de la proprietarul său și să vândă la rândul său spațiul către asociatul 79 În cazul în care d-nul cumpără spațiul comercial d e la proprietarul său iar în termen de 10 zile de la data perfectării acestui contract nu își respectă promisiunea de vânzare făcută 79, părțile convin că spațiul comercial intră de drept în proprietatea 79, care are obligația de a plăti prețul spațiului comercial, preț ce urmează a fi identic cu cel stabilit în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu dl. și proprietarul spațiului comercial".
Tribunalul a reținut că aceste clauze contractuale au valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare și că nu poate fi reținută susținerea pârâților că acea clauză care face trimitere la prețul contractului de vânzare-cumpărare este lovită de nulitate absolută întrucât nu există posibilitatea prevăzută de lege ca spațiul să treacă "de drept" în proprietatea altcuiva pentru imobilul teren fiind necesară încheierea unui act autentic ( art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998).
S-a arătat că în temeiul Legii nr. 550/2004 pârâtul avea obligația de a nu înstrăina imobilul timp de 3 ani de la data dobândirii dreptului de proprietate. Dar aceasta nu poate atrage nulitatea clauzei potrivit căreia părțile au prevăzut obligația pârâtului de înstrăinare a bunului către reclamantă în termen de 10 zile de la data dobândirii dreptului de proprietate, deoarece, în virtutea regulii prevăzute de art. 978.civ. trebuie considerat că obligația pârâtului devine exigibilă în termen de 10 zile de la data la care a încetat interdicția de înstrăinare.
S-a apreciat de către prima instanță că este întemeiată apărarea pârâților potrivit căreia nu este întrunită o condiție de valabilitate prevăzută de art. 948.civ. respectiv condiția privind consimțământul părților. Antecontractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat între pârâtul, în calitate de promitent-vânzător, și reclamanta 97, în calitate de beneficiar-cumpărător. Întrucât antecontractul avea ca obiect un imobil iar pârâtul era căsătorit cu pârâta - la data încheierii lui, conform art. 35 alin. 2 din Codul familiei, pârâta trebuia să își exprime consimțământul, însă din probele administrate nu rezultă că un astfel de consimțământ a fost exprimat de către pârâtă. Câtă vreme pârâta coproprietar al bunului nu și-a dat acordul pentru încheierea în viitor a contractului de vânzare-cumpărare, s-a considerat că instanța nu poate suplini acordul acesteia prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Cererea reclamantei a fost apreciată ca nefondată, precizându-se că este fără relevanță faptul că reclamanta a consemnat la CEC prețul indicat în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, respectiv suma de 288.487 lei, așa cum arată recipisa de consemnare nr. -.
Și cererea reconvențională a fost apreciată ca nefondată, întrucât motivul de nulitate constând în lipsa consimțământului pârâtei la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare este un motiv de nulitate relativă ce apără un interes privat, iar nu un motiv de nulitate absolută, cum au susținut pârâții. S-a expus că celelalte motive de nulitate invocate de pârâți nu pot fi reținute pentru considerentele expuse anterior cu ocazia analizei temeiniciei cererii principale.
Împotriva sentinței comerciale nr. 8659/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au declarat apel reclamanta 79 și pârâta și.
și li s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din data de 19.10.2009 să timbreze cererea de apel cu suma de 3037,50 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 5 lei. Aceștia au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, iar prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 24.11.2009 de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă cererea ca nefondată.
Deoarece pârâții nu s-au conformat obligației legale de a timbra cererea de apel, în temeiul art. 11 și 20 (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art. 9 din nr.OG 32/1995 cu modificările ulterioare, va fi admisă excepția de netimbrare și va fi anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâții -.
Apelanta reclamantă 79 a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, cu motivarea că bunul care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este bun propriu al intimatului-pârât, nefiind necesar acordul celuilalt soț pentru încheierea valabilă a antecontractului sau a contractului de vânzare-cumpărare. Apelanta susține că este vorba despre un bun propriu deoarece a fost dobândit în baza Legii nr. 550/2002, iar intimatul are în temeiul acestei reglementări calitatea de comerciant - persoană fizică autorizată, care are un statut de entitate juridică și un patrimoniu distinct de cel al persoanei fizice. În acest sens a invocat dispozițiile art. 4 lit. b și art. 11 din Legea nr. 550/2002.
A susținut că, în accepțiunea legii, calitatea de cumpărător nu o pot avea decât persoanele fizice autorizate. Potrivit prevederilor nr.OUG 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, precum și a fostelor prevederi legale care reglementau acest domeniu, patrimoniul persoanei fizice autorizate este unul distinct de cel al persoanei fizice. Bunul fiind dobândit de către pârât în calitate de persoană fizică autorizată face parte din patrimoniul de afectațiune al acestuia și este distinct de patrimoniul constituit în timpul căsătoriei.
Analizând apelul declarat de apelanta-reclamantă 79, se constată că nu este fondat pentru considerentele care vor fi expuse.
Conform art. 16 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, "vânzarea spațiilor comerciale, de prestări servicii și de producție către comercianți, respectiv prestatorii de servicii, persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe."
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 732/05.04.2004 Consiliul General al Municipiului B, în calitate de vânzător, a vândut prin negociere directă, către, în calitate de cumpărător, spațiul comercial situat în B,-, - parter, sector 3, spațiu deținut de către cumpărător în temeiul contractului de închiriere nr. 142/27.11.1998 încheiat cu -
Față de prevederile art. 4 lit. b din Legea nr. 550/2002, potrivit cărora poate fi cumpărător al spațiilor comerciale prevăzute de lege orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, care are calitatea de comerciant sau prestator de servicii, potrivit legii, se deduce că a cumpărat acest spațiu comercial în calitate de persoană fizică comerciant.
Dispozițiile invocate de către apelantă, respectiv cele ale nr.OUG 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, nu au aplicabilitate în cauză, întrucât sunt ulterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nu pot fi aplicate retroactiv.
Persoana fizică are calitatea de comerciant dacă îndeplinește condițiile art. 7.com. respectiv săvârșește fapte de comerț ca profesiune obișnuită. Persoanele fizice pot desfășura activitățile economice în următoarele modalități: individual și independent, ca persoane fizice autorizate, ca întreprinzător titular al unei întreprinderi particulare sau ca membru al unei întreprinderi familiale.
Pentru desfășurarea activității, persoana fizică își poate constitui un patrimoniu de afectațiune, ca fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice. Pentru obligațiile asumate, persoana fizică autorizată răspunde cu patrimoniul de afectațiune și, în completare, cu întreg patrimoniul său.
Fără a analiza valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare a spațiului comercial prin prisma calității de comerciant a cumpărătorului, deoarece acest aspect nu formează obiectul cauzei de față, se constată că a dobândit spațiul în cauză în calitate de persoană fizică, menționându-se faptul că este căsătorit.
Cum bunul a intrat în patrimoniul de afectațiune al acestuia, în calitate de persoană fizică comerciant, rezultă că este o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice.
În consecință, sunt aplicabile prevederile art. 30 din Codul familiei, potrivit cărora "bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților".
Ca urmare, imobilul spațiu comercial dobândit de către prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate intră în patrimoniul comun al soților și face parte din patrimoniul de afectațiune al persoanei fizice cumpărătoarei.
În ceea ce privește vânzarea ulterioară a acestui imobil, în conformitate cu clauza din contractul de asociere în participațiune ce reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare a aceluiași bun în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 2 din Codul familiei, este necesar și consimțământul expres al celuilalt soț, proprietar devălmaș al bunului.
Așa cum a decis și prima instanță, nu s-a făcut dovada de către apelanta-reclamantă că un astfel de consimțământ ar fi fost exprimat de către, iar instanța nu poate suplini acest consimțământ pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Față de aceste considerente, apreciindu-se că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă 79
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă SC - SRL împotriva sentinței comerciale nr.8659 din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Admite excepția de netimbrare.
Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelanții pârâți și, împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /5 ex/11.02.2010
Jud. fond
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua
