Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 302/
Ședința publică din data de 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 2314/2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - NORD SRL prin lichidator judiciar ACTIV GRUP, având ca obiect contestație la tabelul de creanțe.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 24.02.2009, de către recurentă, taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2314/2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de creditoarea - SRL împotriva tabelului definitiv al creanțelor debitoarei - Nord SRL, întocmit de lichidatorul judiciar Activ Grup; a desemnat comitetul creditorilor debitoarei având următoarea componență: ANAF / T - președinte, - SRL și - SA; a aprobat onorariul lichidatorului judiciar, încuviințat și de adunarea creditorilor din 22 octombrie 2008, de 1.500 lei/lunar, de la data deschiderii procedurii împotriva debitoarei și a unui onorariu de succes de 10 % din încasările în contul societății debitoare, cu plata acestuia din averea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin contestația înregistrată la dosar la 17 octombrie 2008, petenta - SRL Aas olicitat înscrierea sa pe tabelul creanțelor debitoare cu suma de 75.161,1 lei reprezentând contravaloarea facturilor - din 5 oct. 2005, - din 14 aug. 2006 - 68.377, 1 lei și dobândă comercială în valoare de 6.784 lei.
În motivarea contestației petenta a susținut că a depus la dosar declarație de creanță împotriva societății debitoare, declarație ce a fost apreciată de lichidatorul judiciar Activ Grup ca fiind tardivă, dar astfel cum a motivat și în declarația de creanță a aflat despre situația juridică a debitoarei respectiv despre deschiderea procedurii insolvenței împotriva ei, doar din relațiile obținute de la ORC și pentru acest motiv a și înregistrat declarația de creanță la 24 iulie 2008.
Contestatoarea a susținut că notificarea ce i-a fost adresată este viciată deoarece factorul poștal menționează că destinatarul nu este cunoscut, motiv pentru care în condițiile Codului d e procedură civilă, lichidatorul judiciar trebuia să facă demersuri pentru a afla locul de îndeplinire a actelor procedura de notificare și în temeiul prevederilor 95 pct. 1 Cod procedură civilă, și art. 61 din Legea 85/2006, ar fi trebuie să procedeze la notificarea creditoarei și prin publicitate. S-a considerat că doar în situația în care, în urma notificării prin buletinul procedurilor de insolvență, nu ar fi depus declarație de creanță până la termenul stabilit de lichidatorul judiciar, declarația sa de creanță ar fi putut fi apreciată ca tardivă.
În motivarea contestației au fost invocate dispozițiile Legii 85/2006.
Prin raportul de activitate prezentat instanței de fond, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că declarația de creanță depusă de contestatoare la 24 iulie 2008, fost apreciată ca fiind tardivă, față de împrejurarea că termenul limită acordat pentru depunerea declarațiilor de creanță a fost data de 23 mai 2008.
Lichidatorul judiciar a mai susținut că a notificat-o pe creditoare potrivit dispozițiile Codului d e procedură civilă, dar și prin buletinul procedurilor de insolvență și într-un cotidian.
În soluționarea contestației formulate de - SRL împotriva tabelului creditorilor societății debitoare, judecătorul sindic a constatat că tabelul preliminar al creanțelor debitoarei a fost depus la dosarul de fond la 10 iunie 2008, iar tabelul definitiv al creanțelor aceleiași debitoare a fost afișat la 13 oct. 2008.
Contestatoarea - SRL nu a arătat în cuprinsul contestației care anume tabel de creanțe înțelege să îl conteste, situație în care, s-a apreciat că petenta a înțeles să conteste tabelul definitiv al creanțelor, astfel că s-a apreciat de către judecătorul sindic că cererea sa poate fi soluționată doar în condițiile art. 75 din legea 85/2006.
Față de prevederile art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a constatat că petenta nu este îndreptățită a fi înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, deoarece nu a susținut și nici nu a dovedit existența unui dol sau a unei erori esențiale și nici a unor titluri hotărâtoare împotriva debitoarei, ce nu i-au fost cunoscute.
Pe de altă parte, și pe fond, judecătorul sindic a apreciat contestația ca fiind neîntemeiată, lichidatorul judiciar, apreciind în mod legal și temeinic că declarația de creanță a contestatoarei a fost depusă tardiv față de termenele acordate în acest sens, potrivit notificării întocmite în condițiile art. 61 și 62 din Legea 85/2006.
Astfel cum rezultă din actele anexate raportului prezentat la ultimul termen în fata tribunalului, și care nu au fost contestate de către contestatoare, aceasta a fost notificată, în vederea depunerii declarației de creanță, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 20 mai 2008, dar agentul procedurala a restituit trimiterea poștală cu motivarea că destinatarul nu este cunoscut la apelul factorului.
S-a mai reținut de către judecătorul sindic că în fapt, creditoarea a fost notificată de către lichidatorul judiciar cu respectarea dispozițiilor art. 7 al. 1 și 3 din Legea 85/2006, respectiv atât prin publicare în buletinul procedurilor de insolvență cât și în condițiile Codului d e procedură civilă, dar agentul procedura a făcut mențiunea că aceasta este necunoscută la adresa indicată, adresă despre care contestatoarea nu a formulat susțineri în sensul că ea nu ar corespunde sediului înregistrat în evidențele ORC.
Pe cale de consecință, lichidatorul judiciar nu avea vreo obligație de a face demersuri suplimentare privitoare la vreun alt sediu al creditoarei și nici pentru citarea ei în condițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, judecătorul sindic a apreciat ca fiind tardivă declarația de creanță depusă de creditoare, și drept urmare a respins contestația acesteia, în temeiul prevederilor art. 11 raportat la art. 73 și 74 din Legea 85/2006.
De asemenea, văzând că prin raportul întocmit de lichidatorul judiciar în condițiile art. 21 din Legea 85/2006, s-a solicitat desemnarea comitetului creditorilor debitoarei potrivit hotărârii adoptate de adunarea creditorilor din 22 oct. 2008 în temeiul art. 16 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a admis propunerea lichidatorului judiciar și va desemna comitetul creditorilor debitoarei în componența propusă de acesta, urmând ca acest comitet să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 17 din Legea 85/2006.
În privința cererii lichidatorului judiciar referitoare la stabilirea onorariului, judecătorul sindic a avut în vedere procesul verbal al adunării creditorilor din 22 octombrie 2008, act prin care creditorii reprezentând circa 20% din totalul creanțelor debitoarei, au fost de acord cu onorariul fix solicitat de lichidatorul judiciar de 1.500 le/lună și cu onorariul de succes de 10% din încasările în contul averii debitorului, cu plata acestuia din averea debitoarei, și drept urmare, văzând și art. 11 lit. din Legea 85/2006, a admis cererea lichidatorului judiciar formulată în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea - SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând în baza art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor pentru suma de 75161,1 lei reprezentând:
- 68.377,1 lei (RON) contravaloarea facturilor nr.- din 05.10.2005 și nr.- din 14.08.2006;
- 6.784 lei (RON) reprezentând dobânda comercială calculată în funcție de rata de referință a BNR;
Contestatoarea recurentă arată că a solicitat cele de mai sus motivată de situația juridică a debitoarei Nord SRL, prin consultarea situației debitoarei la. A, constatând că împotriva debitoarei prin încheierea nr. 416/31.03.2008 a Tribunalului Arads -a deschis procedura insolventei, astfel că singura posibilitate de recuperare a creanței rămânea înscrierea în tabelul creditorilor, dar societatea lichidatoare a refuzat înscrierea sa în tabelul creditorilor astfel că s-a îndreptat către instanța de judecată cu o contestație soluționată de prima instanță printr-o hotărâre netemeinică si nelegală.
Arată că la data de 24.07.2008 a înregistrat la dosarul cauzei declarația de creanță ce a comunicat-o și lichidatorului judiciar, considerând că este în termenul legal de depunere prevăzut de legea insolventei, dar răspunsul lichidatorului judiciar a fost acela că a depășit termenul sus menționat și că astfel cererea sa este tardiv introdusă, motivat pe faptul că termenul limită ar fi fost data de 23.05.2008 și că de atfel a fost notificată în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă la sediul societății, anexând în acest sens un formular de "confirmare de primire, fără alte dovezi, considerând că procedura notificării este viciată, deoarece factorul poștal a făcut mențiunea clară "destinatar necunoscut". În aceste condiții, respectând aplicarea prevederilor Codului d e procedură civilă, lichidatorul era obligat a face demersuri pentru aflarea locului de îndeplinire a actelor procedurale, de notificare, iar în urma acestor demersuri în conformitate cu prevederile art. 95 pct. (1) Cod procedură civilă și ale art. 61 din Legea 85/2006 ar fi trebuit să notifice creditorul prin publicitate.
Contestatoarea recurentă consideră că singura sa culpă ar fi existat doar în cazul în care în urma publicării în Buletinul procedurilor de insolventa nu ar fi depus cererea în termen legal, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat întrucât așa cum rezultă din adresa emisă de la. A, depusă la dosarul cauzei, anunțul de publicare s-a făcut la data de 24.07.2008 aceeași dată cu cea a înregistrării cererii la prima instanță, anunț prin care de altfel s-a prelungit termenul de depunere a cererilor de creanță până la data de 04.08.2008.
Aceeași contestatoare susține că instanța de fond a analizat în mod eronat atât din punct de vedere faptic cât si legal contestația depusă făcând aplicabilitatea art.75 din Legea 85/2006, ce nu ar constitui temeiul legal de soluționare, atâta timp cât prevederile acestui articol de lege se referă la contestația "impotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferința in tabel definitiv de creanțe", creanța sa nefiind pusă în discuție, pe de-o parte, iar pe de altă parte, acest text de lege face referire la creanțe deja admise si înscrise în tabelul definitiv, făcându-se vorbire despre înscrierea prin mijloace dolosive a unei creanțe, situație care nu este aplicabilă în cazul de față.
Analizând recursul de față, din prisma motivelor invocate și din oficiu, conform disp. art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este nefondat.
Din actele depuse la dosarul cauzei, față de care nu s-a produs vreo dovadă contrară, rezultă că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Astfel, contestația este neîntemeiată, judecătorul sindic și lichidatorul judiciar, apreciind în mod legal și temeinic că declarația de creanță a contestatoarei a fost depusă tardiv față de termenele acordate în acest sens, potrivit notificării întocmite în condițiile art. 61 și 62 din Legea 85/2006, având în vedere că, așa cum rezultă din actele anexate raportului prezentat la ultimul termen în fata tribunalului, și care nu au fost contestate de către contestatoare, aceasta a fost notificată, în vederea depunerii declarației de creanță, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 20 mai 2008, dar agentul procedurala a restituit trimiterea poștală cu motivarea că destinatarul nu este cunoscut la apelul factorului.
De asemenea, creditoarea a fost notificată de către lichidatorul judiciar cu respectarea dispozițiilor art. 7 al. 1 și 3 din Legea 85/2006, respectiv atât prin publicare în buletinul procedurilor de insolvență cât și în condițiile Codului d e procedură civilă, dar agentul procedura a făcut mențiunea că aceasta este necunoscută la adresa indicată, adresă despre care contestatoarea nu a formulat susțineri în sensul că ea nu ar corespunde sediului înregistrat în evidențele ORC, însă lichidatorul judiciar nu avea vreo obligație de a face demersuri suplimentare privitoare la vreun alt sediu al creditoarei și nici pentru citarea ei în condițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, judecătorul sindic a apreciat ca fiind tardivă declarația de creanță depusă de creditoare, și drept urmare a respins contestația acesteia, în temeiul prevederilor art. 11 raportat la art. 73 și 74 din Legea 85/2006, în mod corect.
Cum în recurs nu s-au făcut dovezi din care să rezulte o situație contrară și nici nu s-au invocat motive care să ducă la modificarea sau casarea hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 2314/2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 2314/2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./17.03.2009
Dact./17.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
