Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/
Ședința publică din data de 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 2313/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar -, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2313/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada aprobat propunerea lichidatorului judiciar Casa de Insolveță; a dispus: închiderea procedurii prevăzute de Legea 85/2006, declanșată împotriva debitoarei SRL și radierea societății din evidențele ORC; a descărcat participanții la procedură de toate atribuțiile legate de procedură, debitoare, averea acesteia, creditori și asociat; a dispus notificarea acestei hotărâri cu Direcția Generală a Finanțelor Publice A și ORC A, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare, precum și plata, către lichidatorul judiciar, în condițiile art. 4 alin. 4 din Legea 85/2oo6, a sumei de 271,45 lei, reprezentând cheltuieli ale lichidării avansate și de 3150 lei + TVA, reprezentând onorariul lichidatorului judiciar pentru perioada aprilie -noiembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 415/31.04.2008, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea ANAF prin A și a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva societății debitoare - SRL, și constatând că aceasta a fost anterior dizolvată, a desemnat ca lichidator judiciar al acesteia, pe Casa de Insolvență, stabilind obligația acestui practician de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea 85/2006.
Din rapoartele întocmite potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea 85/2006, rezultă împrejurarea că lichidatorul judiciar, neintrând în posesia actelor contabile ale societății a formulat plângere penală împotriva fostului administrator al acesteia G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea 85/2006, și i-a notificat pe creditorii potențiali întocmind, în temeiul declarațiilor de creanță depuse la dosar, tabelul preliminar al creanțelor debitoarei.
S-a mai reținut că urmare a necontestării tabelului preliminar, acesta a devenit definitiv, iar în urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar, în lipsa actelor contabile, s-a considerat că societatea debitore nu deține bunuri în patrimoniu.
De asemenea în lipsa actelor contabile ale societății, lichidatorul judiciar a întocmit raportul preliminar asupra cauzelor și împrejurărilor ce au determinat starea de insolvență a debitoarei, raport prin care, a concluzionat că apariția stării de insolvență a fost rezultatul activității ineficiente a societății organizate și conduse de fostul administrator, prezumându-se lipsa evidențelor contabile, care au dus la angajarea de obligații patrimoniale fără posibilitatea analizării temeinice a resurselor din care acestea urmau să fie acoperite. Având în vedere aceste concluzii, lichidatorul judiciar a apreciat că există temeiuri pentru stabilirea împrejurării că starea de insolență a debitoarei se datorează fostului administrator al acesteia.
Prin sentința civilă nr. 1786/15.09.2008, judecătorul sindic a desemnat comitetul creditorilor debitoarei, cu componența, AVAS și ITM, precum și pe administratorul special al acesteia, în persoana asociatului unic
Tribunalul a reținut că ulterior stabilirii concluziilor mai sus arătate, lichidatorul judiciar a constatat că fostul administrator al societăți debitoare a decedat și în acest context a informat asupra neînceperii urmăririi penale împotriva defunctului și de asemenea, asupra împrejurării că nu se mai poate formula acțiune în condițiile art. 138 din Legea 85/2006 împotriva acestuia.
Stabilind că nu exista elemente de activ patrimonial în averea debitoarei, lichidatorul judiciar a propus închiderea proceduri în condițiile art. 131 din Legea 85/2006, deoarece creditorii notificați nu au fost de acord cu avansarea sumelor necesare continuării acesteia
La termenul de fond în dosarul primei instanțe, reprezentantul creditoarei AVAS a susținut actul intitulat "punct de vedere" depus la dosar, ca obiecțiuni la raportul final și propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii. În motivare, creditoarea a solicitat să nu se procedeze la închiderea procedurii declanșate împotriva debitoarei, deoarece, deși nu este de acord cu avansarea fondurilor necesare continuării acesteia, pentru a nu mări datoria debitoarei, există posibilitatea suportării cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare, în condițiile art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006.
Creditoarea a mai susținut necesitatea formulării, de către lichidatorul judiciar, a unei acțiuni de atragere a răspunderii patrimoniale, împotriva succesorilor fostului administrator al societății debitoare, după ce acesta va face dovada îndeplinirii cerințelor art. 25 din Legea 85/2006, privind întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență a debitoarei.
În soluționarea acestor obiecțiuni, potrivit competențelor stabilite prin art. 129 alin. 2 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a constatat că petenta AVAS nu a contestat incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006, respectiv împrejurarea că în averea debitoarei nu există sumele necesare derulării procedurii, iar creditorii debitoarei refuză avansarea acestor sume, ci doar a invocat posibilitatea ca lichidatorul judiciar să avanseze sumele necesare, urmând că decontarea lor să aibă loc, eventual, în condițiile art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, respectiv, din fondul lichidării.
Judecătorul sindic a constatat că petenta a solicitat aceluiași lichidator formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii succesorilor defunctului administrator al debitoarei, deși aceasta are deschisă calea prevăzută de art. 138 alin. 3 din lege, pentru a formula o astfel de acțiune, dacă apreciază că este cazul.
Astfel, având în vedere că în cauză sunt incidente prevederile art. 131 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar neavând obligația avansării sumelor necesare desfășurării operațiunilor lichidării, în lipsa fondurilor necesare, în averea debitoarei, iar pe de altă parte, deși, avea posibilitatea legală a formulării unei acțiuni de atragere a răspunderii, în condițiile art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, nu a uzitat de aceasta, în temeiul prevederilor art. 129 din Legea 85/2006, judecătorul a respins obiecțiunile creditoarei AVAS B, și a aprobat propunerea lichidatorului judiciar, dispunând închiderea procedurii declanșată împotriva debitoarei, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând în condițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei pana Ia recuperarea tuturor creanțelor datorate de către debitoare.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin sentința atacata, instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar și a închis procedura de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, iar din motivarea hotărârii se rețin următoarele aspecte: faptul că fostul administrator al debitoarei a decedat, precum și faptul că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri din a căror valorificare să poată obține sumele necesare acoperirii pasivului societății.
Se susține că și în cazul în care fostul administrator al debitoarei a decedat și nu mai existau bunuri evidențiate în patrimoniul societății, Legea nr. 85/2006 mai prevedea o modalitate abordabilă, pe care judecătorul sindic nu a parcurs-o, deoarece nu existau lichiditățile necesare și nici creditorii nu le-au avansat. Modalitatea la care se referă este formularea cererii de chemare în judecată în contextul dispozițiilor art. 138 din legea 85/2006 modificată, cu introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, pentru opozabilitate, în situația în care s-ar constata că antecesorul acestora ar fi săvârșit fapte culpabile de natură să atragă răspunderea patrimonială.
Recurenta menționează că fondurile necesare continuării procedurii de lichidare, prin inițierea acestor demersuri, puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, astfel că, în opinia sa, procedura de lichidare a debitoarei ar fi putut continua în scopul obținerii sumelor necesare acoperirii pasivului debitoarei, prin inițierea demersurilor legale prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, de asemenea, ar fi putut fi procurate și sumele necesare în acest sens, prin aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, însă lichidatorul judiciar a omis acest lucru, iar judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Pe de altă parte, recurenta AVAS apreciază că s-a făcut o eroare când s-a considerat că atragerea răspunderii patrimoniale trebuie oprită în condițiile în care urmărirea penală a fost întreruptă, deoarece responsabilitatea este strict personală pe latura penală, pe când pe latura civilă se pot urmări bunurile personale ale defunctului pentru recuperarea sumelor datorate creditorilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 5 și 9, art. 304 Cod procedură civilă, art. 2, art. 4 alin. 4, art. 5 alin. 1, art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prin recursul declarat, creditoarea recurentă AVAS B s-a referit la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea 85/2006, în baza cărora, în opinia recurentei, se impune antrenarea răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, cu trimitere și la alte acte normative decât legea specială în domeniu, și anume Legea insolvenței, nr. 85/2006, apreciindu-se în esență că în mod netemeinic și nelegal nu s-a dispus atragerea răspunderii administratorului.
Totodată recurenta a arătat că și în cazul în care fostul administrator al debitoarei a decedat, cum este cazul în speță, și nu mai există bunuri evidențiate în patrimoniul societății, trebuia formulată acțiune de introducere în cauză a moștenitorilor administratorului decedat, în situația în care s-ar constata că antecesorul acestora ar fi săvârșit fapte culpabile de natură să atragă răspunderea patrimonială a acestuia.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei sau a moștenitorilor acestui administrator, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 2313/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./23.03.2009
Dact./23.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
