Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 899/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 316
Ședința publică de la 09 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
****************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamantul în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, împotriva Sentinței civile nr.34 F/29.01.2008 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Ialomița în dosarul nr- (Număr intern 1875/2007).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 6 a dosarului - Secția a III-a Civilă, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că s-a prorogat discutarea excepției tardivității căii de atac invocată de intimată prin întâmpinare, după care:
Curtea rectifică încheierea din 17.06.2008 în sensul că a fost invocată excepția de tardivitate a depunerii motivelor de apel și nu a căii de atac formulată în cauză, cum din eroare s-a consemnat și acordă cuvântul părții prezente pe excepția tardivității depunerii motivelor de apel.
Apărătorul apelantului susține că pe plic apare data depunerii motivelor de apel la poștă și mai depune la dosar, în combaterea excepției, confirmarea de primire și chitanța, solicitând respingerea excepției.
Deliberând, Curtea respinge excepția invocată de intimată și acordă cuvântul pe probe.
Apelantul reclamant, prin avocat, solicită proba testimonială cu martori față de faptul că instanța de fond a apreciat că prejudiciul nu este dovedit, respectiv un alt martor decât cel audiat la fond.
Curtea apreciază că nu se impune administrarea probei testimoniale, astfel că respinge proba solicitată de apelant și acordă cuvântul părții în susținerea apelului.
Apărătorul apelantului reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței atacate și obligarea intimatului să suporte prejudiciul.
Precizează că este vorba de un teren intravilan și nu au putut ridica serele din cauza stâlpilor de înaltă electricitate.
Consideră că prejudiciul este dovedit, cuantumul a fost stabilit de către expert, declarația martorului de la fond este relevantă pentru că
este un om de specialitate și opinia sa este nepărtinitoare.
Mai arată că prejudiciul a fost calculat în varianta neplantării pătlăgelelor roșii și solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată;
Prin sentința comercială nr.34 F din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- s-a admis în partea acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL și a fost obligată pârâta să ridice pe cheltuiala ei patru stâlpi din lemn plantați pe terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 7040, având categoria de folosință "arabil" conform titlului nr.-/4.12.2002 emis de comisia Județeană funciară S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamantul a solicitat instanței să o oblige pe pârâtă să ridice de pe terenul proprietatea lui 10 stâlpi de telegraf și să îi plătească și daune -interese de 20.000 lei pentru prejudiciul suferit prin efectuarea lucrărilor. S-a mai reținut că pârâta a achiziționat de la Romtelecom SA T 24 stâlpi de telegraf pe care i-a montat pe terenul vechiului, că din lucrarea expertului a reieșit că patru stâlpi de lemn sunt amplasați pe terenul proprietatea reclamantului, respectiv pe parcela de 7040 și că utilitatea terenului trebuie analizată în condițiile factorilor legali, fizici, funcționali, economici și de mediu, care influențează capacitatea productivă a imobilului. În condițiile expuse tribunalul a constatat că reclamantul nu a putut să demonstreze intenția clară de a cultiva în anul 2004 și următorii terenul în litigiu cu pătlăgele roșii sau cu căpșuni și că se impune respingerea ca nefondat a capătului de cerere prin care pretinde despăgubiri ca urmare imposibilității de a-și mai cultiva terenul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și pe fond să se admită și capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.
În motivarea apelului se critică soluția tribunalului care a respins ca nedovedit capătul de cerere privind plata de despăgubiri civile întrucât din probele administrate în dosarul de fond (martori, expertiză tehnică judiciară) a reieșit că terenul în litigiu - cu acces direct pe DN - are potențial de dezvoltare din perspectivă comercială, industrială, mixtă și eventual rezidențială. Mai arată că și în cazul în care terenul nu ar fi utilizat prin cultivarea sa cu plante de cultură prejudiciul care i s-a adus este foarte mare și că după ce i s-a încălcat dreptul de proprietate este necesar să i se acorde despăgubiri de către pârâta vinovată.
În drept se invocă dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării motivelor de apel iar pe fond s-a apărat în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelantei.
În ședința publică din 9.09.2008 Curtea a pus în discuția părților excepția tardivității formulării motivelor de apel invocată de către intimată pe care a respins-o apoi ca neîntemeiată în considerarea dispozițiilor articolului 287 alin. 2 Cod procedură civilă și în raport de împrejurarea că cererea cu motivele de apel a fost înregistrată la instanță până la prima zi de înfățișare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului în raport de hotărârea atacată și motivele de apel invocate, Curtea apreciază că apelul este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanței judecătorești să o oblige pe pârâtă să ridice de pe terenul proprietatea sa stâlpii de telefonie pe care societatea i-a montat fără a-i cere consimțământul. A mai solicitat reclamantul să se plătească și 20.000 lei cu titlu de despăgubiri civile întrucât din cauza stâlpilor din lemn s-a aflat în imposibilitate de a-și mai cultiva terenul în suprafață de 7040 situat în Com., Jud. T (tarlaua 94, parcela 3229).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în fața primei instanțe de d-na expert a reieșit că pe terenul reclamantului au fost amplasați 4 stâlpi din lemn la o distanță aproximativă de 40 ml iar tribunalul a admis capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei de a ridica pe cheltuiala ei stâlpii montați ilegal.
Sub aspectul capătului de cerere referitor la acordarea de despăgubiri civile cu titlul de contravaloare lipsă de folosință a terenului în litigiu reține că inițial reclamantul a pretins suma de 20.000 lei cu motivarea că nu a mai putut să își înființeze "vreo cultură" pe teren și că apoi, cu ocazia interogatoriului administrat în cauză la cererea pârâtei a recunoscut că amintitul teren, a fost cultivat în parte cu în cursul anului 2004 și cu soarelui în 2005.
Susținerile reclamantului de pe parcursul procesului, în sensul că pe suprafața ocupată de stâlpii din lemn ar fi putut să cultive chiar și pătlăgele roșii sau căpșuni care i-ar fi adus un profit mai mare decât daunele-interese solicitate în cauză nu sunt dovedite și au fost preluate din contextul declarației martorului care a apreciat că pe teren s-ar fi putut înființa culturi de căpșuni sau sere care să aducă profituri mari.
Nicăieri pe parcursul procesului nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu în patrimoniul reclamantului și a unei legături de cauzalitate dintre acesta și fapta culpabilă a pârâtei.
Mai reține că reclamantul ar fi trebuit să arate în mod concret cu ce anume și-a cultivat terenul în litigiu până la data amplasării ilegale a stâlpilor de telefonie și să indice pentru stabilirea lipsei de folosință a imobilului sumele pe care le-a obținut din agricultură exploatând în condiții normale terenul.
Intenția acestuia de a-și cultiva cu pătlăgele roșii și căpșuni terenul nu poate reprezenta un criteriu la stabilirea și acordarea de despăgubiri cu titlu de contravaloare lipsă de folosință.
Față de cele expuse având în vedere și dispozițiile articolelor 1084-1086, articolului 46 Cod comercial și articolelor 1169-1170 Cod civil, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a respins capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri civile și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant domiciliat în com., Județ T, împotriva sentinței civile nr.34 F din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SRL cu sediul în Com., Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
16.09.2008
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
