Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.32
Ședința publică de la 31.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul pârât împotriva sentinței comerciale nr.8875/28.06.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât personal și intimata reclamantă prin consilier juridic G cu împuternicire depusă la fila 67 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul pârât solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Apreciază că nu se poate reține un drept de retenție. Arată că bunul a fost ridicat la data de 09.11.2007 prin executare silită, iar pentru recuperarea creanței apelantul a formulat acțiune separată, respectiv contestație la executare care a fost respinsă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 8875/28.06.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, a admis acțiunea reclamantei SC - SA în contradictoriu cu pârâtul și l-a obligat pe pârât să predea reclamantei autoturismul marca BMW X5 cu număr de înmatriculare B-01-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pârâtul are calitate de acționar al reclamantei și până la 6.03.2006 când i s-a desfăcut contractul de muncă a avut și calitatea de director general al acesteia, iar după desfacerea contractului de muncă între părți s-a încheiat Procesul verbal de la 17.03.2006 prin care s-a predat autoturismul marca BMW către pârât.
Pârâtul a refuzat să se prezinte la sediul societății pentru a preda autoturismul la solicitările reclamantei de la 21.04.2006 și 30.08.2006.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că natura juridică a convenției încheiată de părți și constatată prin procesul verbal de la 17.03.2006, este cea a unui contract de comodat reglementat de articolul 1560 Cod civil, iar principala obligație a pârâtului în calitate de comodatar, este acea de restituire a bunului.
Cum părțile nu au stabilit un termen de restituire, tribunalul a considerat că de la data formulării cererii de chemare în judecată 30.01.2007 și până la pronunțarea sentinței a trecut un termen mai mult decât rezonabil, astfel că a admis cererea reclamantei și a obligat pârâtul la restituirea autoturismului.
Apărarea pârâtului privind existența unei datorii a reclamantei în sumă de 1,5 miliarde lei vechi față de el, a fost apreciată de tribunal drept invocarea unui drept de retenție și respinsă ca neîntemeiată în considerarea faptului că pretinsa creanță a pârâtului este cu mult anterioară încheierii contractului de comodat și ca urmare nederivând din contractul de comodat nu îi conferă pârâtului un drept de retenție asupra autoturismului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat, criticile vizând netemeinicia sentinței atacate.
În esență, apelantul apreciază că instanța de fond nu a reținut aspecte importante ce ar fi trebuit să conducă la o justă și echilibrată soluționare a cauzei.
Astfel, apelantul arată că nu este o persoană oarecare ci deține calitatea de acționar al societății intimate, că este o persoană de bună credință fapt ce reiese din încercarea de rezolvare pe cale amiabilă a diferendului și că a achitat o serie de plăți în contul societății pe care aceasta nu le contestă și care plăți, fac dovada dreptului de a păstra autoturismul sau restituirea de către societate a sumelor achitate.
În acest sens, apelanta susține că instanța în mod neîntemeiat a considerat că nu derivă cheltuielile din contractul de comodat și nu-i conferă pârâtului un drept de retenție asupra autoturismului.
Aprecierea netemeiniciei și nelegalității considerentelor instanței este susținută de apelant în raport de faptul că autoturismul era în folosința acestuia cu mult înaintea încheierii contractului de comodat fapt ce demonstrează că tot cu bună credință a făcut plăți fără vreo obligație în acest sens, ci, înțelegând că odată ce folosește autoturismul să-l conserve și să se implice financiar. Arată apelantul și că a fost îngrădit de noul acționar majoritar al societății să-și reglementeze situația financiară și că nu există nici un temei legal care să împiedice un acționar, care deține un bun în folosință și care a făcut plăți în legătură cu acesta, să ceară rezolvarea echitabilă, dobândirea dreptului de proprietate prin achitarea bunului integral sau restituirea sumelor achitate.
În fine, apelantul solicită instanței de apel în raport de toate argumentele prezentate să pronunțe o hotărâre prin care, fie să-l oblige la achitarea integrală a sumei ce reprezintă contravaloarea autoturismului și dobândirea dreptului asupra acestuia, fie să-l oblige la restituirea autoturismului către societate sub condiția ca aceasta să-i restituie suma de 1,5 miliarde lei vechi așa cum reiese din înscrisurile care atestă plățile făcute către Leasing în contul SC - SA.
În susținerea apelului s-au depus înscrisuri (filele 6-27).
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și înscrisuri în combaterea apelului (filele 37-60; 62-63)
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Rezultă fără putință de tăgadă din înscrisurile de la dosarul cauzei că reclamanta intimată este proprietara bunului dat în folosință pârâtului apelant, respectiv autoturismul marca BMW X5 cu nr. B-01- a cărui predare a solicitat-o pe cale acțiunii formulată în dosarul nr- la Judecătoria Sector 1
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere atât a situației de fapt cât și a naturii juridice a convenției dintre părți intitulată "Proces - verbal de dare în folosință a unui autoturism", în raport de dispozițiile articolului 1560 Cod civil.
Așa fiind, susținerile apelantului privind nereținerea de către instanță a unor aspecte ce vizează calitatea de acționar a pârâtului, buna credință a acestuia, și deținerea unor creanțe față de reclamantă, nu sunt fondate din cel puțin două considerente:
Primul considerent este acela că instanța nu a omis nici calitatea de acționar pe care o are pârâtului la societatea reclamantă și nici faptul că acesta a efectuat plăți pentru SC SA, ci a înlăturat apărarea exprimată oral de pârât (nu s-a depus întâmpinare deși a fost legal citat cu copie după acțiune și înscrisuri - fila 18 dosar - Judecătoria Sector 1) în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile acestuia consemnate în practicaua hotărârii.
Al doilea considerent este acela că, deținerea unei creanțe față de societate permite creditorului formularea pe cale separată a unei acțiuni în pretenții, legal timbrată și urmată de efectuarea probatoriilor în susținerea acesteia.
Față de natura juridică a convenției dintre părți, contract de comodat, materializată prin procesul verbal de la 17.03.2006 (fila 13 dosar fond), instanța de fond în mod corect a reținut că principala obligație a comodatorului este aceea de a restitui lucrul împrumutat în natura sa specifică conform articolului 1560 Cod civil.
Cu privire la susținerea apelantului referitoare la faptul că procesul verbal de dare în folosință calificat contract de comodat, prevede obligații doar pentru împrumutat, Curtea reține că prin natura sa comodatul, de vreme ce este un contract unilateral, naște obligații numai pentru comodatar.
Mai mult, comodatarul nu poate oferi echivalentul în bani a lucrului împrumutat, dacă restituirea în natură este posibilă, obligația de a face nefiind o obligație alternativă.
Prin urmare, solicitarea apelantului pârât de a se pronunța o hotărâre prin care fie să fie obligat la achitarea integrală a contravalorii autoturismului cu consecința dobândirii dreptului asupra acestuia, sau restituirea autoturismului către reclamantă sub condiția ca reclamanta să-i restituie suma de 1,5 miliarde lei vechi achitați către LEASING în contul acesteia, nu are suport legal.
Apelantul comodatar nu poate reține lucrul nici în compensație invocând creanța ce o are contra comodantului (articolul 1570 Cod civil) deoarece compensația operează când cele două datorii au ca obiect lucruri fungibile de aceeași specie (articolul 1145 Cod civil), or comodatul are ca obiect lucruri nefungibile.
Cât privește dreptul de retenție, comodatarul beneficiază de acesta dar numai până la plata cheltuielilor extraordinare, necesare și urgente făcute de elpentru conservarea lucrului(articolul 1574 Cod civil) șia despăgubirilor pentru eventualele pagubeprovocate de viciile lucrului, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin urmare, dreptul de retenție poate fi exercitat numai pentru garantarea creanțelor comodatarului născute în legătură cu lucrul împrumutat (așa cum s-a arătat în precedent) nu și pentru garantarea altor creanțe, pe care el le-ar avea împotriva comodantului. În aceste condiții, comodatarul nici nu ar mai putea folosi lucrul (autoturismul) întrucât retenția nu-i conferă drept de folosință.
Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța de fond atunci când a considerat că pretinsa creanță a pârâtului către reclamantă este anterioară încheierii contractului de comodat din moment ce plățile s-au efectuat în august 2005, iar convenția de dare în folosință s-a încheiat în martie 2006.
Prin urmare, cheltuielile făcute de pârâtul comodatar nu reprezentau spezele necesare, urgent și extraordinare pentru conservarea lucrului (articolul 1574 Cod civil), deci nu erau cheltuieli derivate din contractul de comodat în condițiile legii astfel încât să se poată exercita dreptul de retenție.
În fine, susținerea apelantului în sensul că nu poate fi împiedicat să ceară rezolvarea situației în mod echitabil, este una corectă, dar se subsumează obligației respectării normelor de drept procesual care nu permit judecătorului să se pronunțe decât asupra obiectului cererii dedusă judecății (articolul 129(6) Cod procedură civilă) și normelor de drept material aplicabile cauzei dedusă judecății.
În aceste condiții și cu aceste considerente, Curtea apreciază apelul nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârâtul, domiciliat în B,- sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.8875/28.06.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC - SA, cu sediul în - B, str.- sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi,31.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
3.03.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
