Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 345/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.345
Ședința publică de la 26 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - & -, împotriva sentinței comerciale nr.1378/31.01.2008, a încheierii din data de 06.12.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Susține că soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a acțiunii introductive formulată de apelanta - reclamantă este legală și temeinică. Toate criticile formulate în motivele de apel sunt vădit nefondate. Având în vedere obiectul cererii introductive în speță nu se poate vorbi despre existența unui capăt principal și a unui capăt accesoriu. De asemenea, în speță nu are relevanță ipoteza teoretică a cumulului de acțiuni atunci când din același raport juridic se naște un drept sancționat de mai multe acțiuni, iar capetele de cerere nu sunt alternative. Capetele de cerere sunt însă cumulative, precizarea apelantei - reclamante în sensul că a formulat capete de cerere subsecvente aflate în raport de interdependență nu este un argument în sprijinul admisibilității. Mai mult între soluționarea primului capăt de cerere și a celui de-al doilea capăt, instanța a fost investită de reclamantă cu constatarea unei situații de fapt, ceea ce constituie un argument suplimentar pentru inadmisibilitatea acțiunii, față de prevederile art.111 pr.civ. Prima instanță a pronunțat o soluție corectă prin raportare la obiectul cererii și la finalitatea urmărită de reclamantă, stabilind corect raportul dintre cele două capete ale cererii de chemare în judecată. Afirmația apelantei - reclamante conform căreia s-ar impune corectarea soluției primei instanțe pentru ca pricina să fie soluționată conform tratamentului fiscal al acesteia este eronată. Prin sentința comercială apelată instanța a luat act de renunțarea pârâtei la judecarea cererii reconvenționale. Pe cale de consecință criticile apelantei - reclamante privind soluția dată de prima instanță asupra excepției inadmisibilității reconvenționalei, precum și asupra timbrajului acesteia sunt inadmisibile, iar pe fond aceste critici sunt neîntemeiate.
Se prezintă apărătorul apelantei, dl. avocat G, cu împuternicire avocațială la dosar, care solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fără cheltuieli de judecată. Susține că taxa judiciară de timbru a fost o presiune judiciară asupra apelantei. Acțiunea are două capete de cerere concurente și alternative, iar inadmisibilitatea este o chestiune de procedură sau de fond. capetelor de cerere aflate în interdependență este posibilă și critică soluția instanței cu privire la inegalitatea de tratament fiscal al celor două părți în proces, taxa judiciară de timbru fiind fixată la suma de 500.000 euro. Susține că potrivit cererii precizatoare de la 27.09.2007 nu s-a folosit nici cuvântul alternativ și nici subsidiar ci "subsecvent", astfel încât susținerile părții adverse nu sunt relevante și solicită verificarea acestei cereri de către instanță.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1378/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială s-a respins ca inadmisibilă acțiunea principală formulată de reclamanta - & - în contradictoriu cu pârâta Institutul - și s-a luat act de renunțarea pârâtei la judecata cererii reconvenționale.
În motivarea sentinței s-a arătat că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 6.12.2007 s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii principale și s-a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale. Reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată pârâta la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în B, Prelungirea, nr.414, sector 6, cu numerele cadastrale provizorii 6956/1 și 6956/2 întabulate în cărțile funciare nedefinitive nr.65840, respectiv 65841, ale localității B, în condițiile prevăzute de antecontractul autentificat sub nr.1291/25 04 2007 la NP Asociați și. Reclamanta și-a motivat acțiunea susținând că în baza antecontractului mai sus menționat pârâta s-a obligat "în mod irevocabil" să vândă reclamantei cele două imobile identificate în petitul cererii de chemare în judecată, să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare până la data de 15.05.2007, dacă cele două imobile vor fi fost întabulate până la acea dată pe numele pârâtei, subsecvent dezmembrării, sau cel mai târziu în termen de 7 zile lucrătoare de la data întabulării dreptului de proprietate pe numele - -. S-a mai arătat de către reclamantă că deși a notificat-o pe pârâtă prin intermediul executorului judecătoresc pentru data de 22.06.2007 în vederea încheierii formalităților necesare finalizării tranzacției, pârâta prin reprezentanții săi a argumentat că nu poate încheia contractele pentru că pe de o parte lipsește certificatul fiscal din care să rezulte achitarea la zi a obligațiilor bugetare, iar pe de altă parte, nu este în posesia certificatelor de numere poștale aferente loturilor 3-9 din care să rezulte accesul direct al acestor loturi la calea publică.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat să se constate că la data de 23.06.2007 au încetat efectele antecontractului de vânzare-cumpărare, potrivit voinței părților stipulată la art.x alin.2 din antecontract.
La data de 27.09.2007 reclamantași-a întregit cererea de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea pârâtei la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, iar în cazul în care pârâta persistă în refuzul de a încheia în formă autentică actul translativ de proprietate, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. La solicitarea instanței au fost depuseprecizăride către reclamantă prin care se arată că acțiunea are douăcapete de cerere subsecvente, aflate în raport de interdependență și nu de subsidiaritate.
Prinîncheierea de ședință de la 6.12.2007instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii principale, excepție invocată de pârâtă. Tribunalul a considerat că ar fi imposibil pentru instanță, fără a se antepronunța să o oblige pe pârâtă pe parcursul soluționării litigiului să obțină certificatul fiscal și să încheie actul în formă autentică, pentru ca în final, constatând că aceasta nu se conformează, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic. S-a apreciat că solicitarea reclamantei echivalează în fapt cu pronunțarea unei hotărâri în două etape, ceea ce nu este posibil, întrucât instanța trebuie să soluționeze unitar cauza. S-a mai reținut că cele două cereri nu pot fi formulate concomitent, neputându-se lăsa la alegerea instanței pe care din cale două capete de cerere să îl admită.
Prin aceeași încheiere de la 6.12.2007 instanța s-a pronunțat și pe excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, pe care a respins-o, reținând în esență că solicitarea pârâtei de a se constata că a încetat obligația de a vinde pe care și-a asumat-o prin antecontractul încheiat cu reclamanta nu încalcă dispozițiile art.111 proc.civ. pentru că se solicită constatarea inexistenței dreptului corelativ al reclamantei de a cumpăra și pârâta nici nu are deschisă calea acțiunii în realizare.
Prin sentința pronunțată la 31.01.2008 instanța a mai luat act și de renunțarea pârâtei la judecata cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 6.12.2007 s-a declarat apel d e către reclamanta - & & -.
Se solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului se arată că instanța a sancționat modalitatea concretă de înfățișare a pretențiilor și formularea concomitentă, prin cumul de acțiuni, a două pretenții prin concurs de acțiuni, în realizare și în constituire de drepturi. Criticile apelantei se referă la ignorarea finalității urmărite prin cererea precizată și care ar fi trebuit să fie corelate cu dispozițiile de drept substanțial invocate ca temei juridic al acțiunii. Apelanta arată că finalitatea avută în vedere se raportează la dispozițiile art.1073, 1077.civil, art.5 alin.2 din Titlul x al Legii nr.247/2005. Se susține reținerea eronată de către instanța de fond a precizării depuse de reclamantă conform căreia, cele două capete de cerere nu se află în raport de subsidiaritate. Precizarea expresă a fost în sensul că sunt două capete de cerere subsecvente, aflate în raport de interdependență, precizare care impune ca soluționarea uneia din cereri să o excludă de la examinare pe cealaltă. Nu s-a cerut pronunțarea unei hotărâri în doi timpi,așa cum greșit a interpretat prima instanță, a mai arătat apelanta. Se învederează că, alternativ solicitării de obligare a pârâtei la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, s-a cerut pronunțarea unei hotărâri judecătorești printr-un capăt de cerere subsecvent - ipoteză în care hotărârea este un element al mecanismului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare. Problema suplinirii consimțământului pârâtei la încheierea actului juridic se pune în situația în care pârâta persistă în refuzul de a îndeplini măsuri prevăzute de lege, care permit eliberarea unui certificat fiscal necesar vânzării, care să ateste achitarea la zi a obligațiilor bugetare ale acesteia. În oricare dintre pretențiile deduse judecății, finalitatea urmărită este de a obține executarea întocmai a obligațiilor asumate de pârâtă prin actul dedus judecății.
Apelantă mai consideră că soluția instanței încalcă dispozițiile procesuale incidente în materia excepțiilor procesuale, deoarece în speță nu se verifică existența unor neregularități privind exercițiul acțiunii civile, ori a unui alt impediment procedural.
Caracterul alternativ al cererilor implică un tratament specific examinării ori neexaminării cererii "dependente" de soluția dată unei alte cereri formulate în aceeași cauză, în funcție de "actualitatea interesului" la data judecății. Instanța a fost sesizată cu două capete de cerere alternative, cu precizarea expresă că nu s-a solicitat soluționarea lor "în doi timpi". Din hotărârea instanței nu rezultă că ar fi sancționat neîndeplinirea condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile, ori ar fi cenzurat utilizarea unei căi procedurale neprevăzută de lege, acestea fiind condițiile esențiale ale excepției procesuale a inadmisibilității.
În fine, o altă critică a apelantei privește soluția greșită dată de instanță cu privire la admisibilitatea cererii reconvenționale și la stabilirea caracterului neevaluabil în bani al aceleiași cereri reconvenționale. Se susține că cererea pârâtei de constatare a "încetării obligației" este inadmisibilă, deoarece partea are la dispoziție acțiunea în declararea rezoluțiunii antecontractului, prin efectul clauzei invocată ca temei al cererii. În cazul în care era calificată corect, cererea reconvențională trebuia timbrată la valoare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței și a încheierii atacate.
Intimata arată că în mod corect prima instanță a respins cererea introductivă ca inadmisibilă,întrucât obiectul acesteia este cuprins în capete de cerere ce nu pot fi cumulate în același litigiu. Capetele de cerere sunt cumulative și nu alternative, ceea ce face acțiunea inadmisibilă. Dacă s-ar fi soluționat cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată și completată, instanța ar fi urmat să fie învestită să constate "persistența pârâtei în refuzul" de a executa hotărârea ce ar fi fost pronunțată cu privire la primul capăt de cerere - ceea ce ar fi echivalat cu constatarea unei situații faptice, inadmisibilă din punct de vedere procedural. Se mai arată de către intimată că motivele de apel care vizează cererea reconvențională sunt inadmisibile, deoarece odată ce s-a luat act de renunțarea la judecata acestei cereri, soluția instanței nu este susceptibilă de apel. Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu o sumă fixă în conformitate cu art.3 lit.a) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, fiind corect declarată admisibilă de către prima instanță în lumina art.111 proc.civ.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost învestită de către reclamanta - & - cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect solicitarea de a se pronunța o hotărâre prin care să fie obligată pârâta Institutul - la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în B, Prelungirea, nr.414, sector 6, în condițiile prevăzute în antecontractul autentificat sub nr.1291 la BNP Asociați și.
În drept au fost invocate dispozițiile art.969, 970, 1073 și 1077 Cod civil.
La data de 27.09.2007, în temeiul art.132 alin.1 și 134 proc.civ. reclamata și-a întregit cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare pentru cele două imobile, iar în cazul în care pârâta persistă în refuzul de a încheia în formă autentică actul translativ de proprietate,se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. La solicitarea instanței de fond reclamanta a depus o precizare a petitului acțiunii prin care arată că a formulat două capete de cerere subsecvente, aflate într-un raport de interdependență,finalitatea urmărită fiind aceea de a obține îndeplinirea exactă a obligației asumată de pârâtă prin antecontract.
Așadar, apelanta-reclamantă a precizat expres că sesizează instanța cu soluționarea a două capete de cerere alternative și că valorificarea dreptului dedus judecății în ipoteza în care ar fi găsit întemeiat, urmează să se finalizeze fie prin obligarea pârâtei la încheierea contractului, fie prin suplinirea consimțământului pârâtei la vânzare, ca modalitate de executare în natură a aceleiași obligații corelative "dreptului dedus judecății", în raport de îndeplinirea sau nu a cerinței legale a obținerii certificatului fiscal de către pârâtă. Cele două capete de cerere au un obiect determinat, cu o singură finalitate, realizarea efectivă a drepturilor din antecontract. În speță, nu există obligația îndeplinirii vreunei proceduri prealabile sesizării instanței de judecată, pentru ca în lipsa acestei proceduri și în temeiul art.109 alin.2 proc.civ, instanța să respingă acțiunea ca inadmisibilă. De asemenea, nu sunt incidente nici dispozițiile art.111 proc.civ. când acțiunea ar fi putut fi respinsă ca inadmisibilă, dacă s-ar fi solicitat de pildă, constatarea unei situații de fapt. Instanța de fond a considerat însă că acțiunea este inadmisibilă, pentru că cele două cereri nu pot fi formulate concomitent și s-ar ajunge la pronunțarea unei hotărâri "în doi timpi".
Interpretarea instanței este greșită pentru că se ignoră precizarea reclamantului privind raportul alternativ în care se află cele două capete de cerere. Formularea unor cereri cu posibile soluții "contrare" sau "contradictorii" se sancționează cu neexaminarea unuia din cele două capete de cerere deduse judecății,în raport de soluția dată celuilalt capăt de cerere. Prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii care îndeplinește cerințele și elementele esențiale ale unei cereri de chemare în judecată,a fost sancționată în fapt modalitatea de exercitare a dreptului la acțiune și în acest fel, fără a se mai ajunge la cercetarea fondului pretențiilor, se încalcă dreptul de acces la o instanță.
În consecință, Curtea apreciază că soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii este greșită, urmând a fi schimbată.
În ceea ce privește criticile apelantei referitoare la soluția de respingere a excepției inadmisibilității cererii reconvenționale, Curtea observă mai întâi că această excepție a fost soluționată prin încheierea de ședință de la 6.12.2007, respectiv anterior momentului în care pârâta-reclamantă a depus cererea de renunțare la judecata reconvenționalei,la ultimul termen 31.01.2008, astfel că nu sunt inadmisibile aceste critici, cum eronat se susține de către intimată prin întâmpinare, având în vedere că apelanta nu critică soluția dată în temeiul art.246 proc. civ. cererii de renunțare. Critica se referă la o soluție pronunțată printr-o încheiere apelabilă o dată cu fondul cauzei,conform art.282 alin.2 proc.civ. Este neîntemeiată critica pentru că instanța de fond a interpretat corect cererea reconvențională în raport de dispozițiile art.111 proc.civ, deoarece aceasta are ca obiect constatarea inexistenței unui drept,respectiv încetarea obligației de a vinde asumată de pârâtă prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
În considerarea argumentelor evocate mai sus, Curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art.297 alin.1 proc.civ. să admită apelul și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta & cu sediul în, șos. --Tunari, nr.4C, Centrul de,.6-7, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.1378/31.01.2008 și a încheierii din data de 06.12.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B, Calea, nr.333, sector 6.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
7.07.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Florica Bodnar
