Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 35/COM

Ședința publică din data de 28 februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore

JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea

Grefier - - -

S-au luat în examinare apelurile comerciale declarate de apelanta reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari AV 29 AB, cu sediul în-, - 29,. B,. 26, județul C și apelanta pârâta "", cu sediul în--24, județul C, împotriva sentinței civile nr. 5663/COM/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE LOCATARI 210, cu sediul în-, - 31, județul C și intimații chemați în garanție ADMINISTRAȚIA, cu sediul în-, județul C, administrator, domiciliată în C,-, - 31,. A,. 1,. 6, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 26 AB, cu sediul în-, - 26,. B, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 90 B, cu sediul în- B, - 26,. D, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI -, cu sediul în - B, - 26,. F, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI -, cu sediul în-, - 31,. A, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 31 SC. C C, cu sediul în-, - 31,. C, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 AB, cu sediul în-, - 33,. B, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 C, cu sediul în-, - 33,. C, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 SC. D C, cu sediul în-, - 33,. D, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 SC. E, cu sediul în-, - 33,. E, județul C, având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când inT. având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.02.2008 și 28.02.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Asupra apelurilor comerciale de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 2649/COM/2005, reclamanta Asociația de proprietari AV 29 AB a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă Județeană de C, solicitând obligarea acesteia la rebranșarea blocului de locuințe AV 29 la conducta de distribuție precum și la perfectarea contractului de furnizare și preluare uzată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că, în urma desprinderilor succesive din Asociația de locatari 210 mai multor asociații de proprietari, fiecare din acestea și-au preluat propria datorie către, ultima asociație de proprietari înființată fiind reclamanta care a preluat prin protocol datoriile aferente blocului AV 29 în sumă de 32.357.684 lei. Pârâta condiționează încheierea contractului de furnizare de preluarea debitelor asociației de locatari 210, deși asociația reclamantă nu poate răspunde decât pentru propriile datorii.

În drept se invocă legea nr. 114/1996 și legea nr. 145/1999.

Pârâta depune întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea reconvențională se solicită obligarea reclamantei pârâte în solidar cu Asociația de locatari 210 la plata sumei de 42.556, 84 lei.

Se arată că Asociația de proprietari AV 29 AB este una și aceeași cu Asociația de locatari nr. 210 astfel că nu se poate sustrage de la plata datoriilor către.

În ceea ce privește acțiunea principală, se solicită respingerea acesteia întrucât nu poate încheia contracte în situația în care branșamentul prezintă datorii.

Reclamanta Asociația de proprietari AV 29 AB formulează cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu Administrația C, (fost administrator al asociației de locatari - debitoare cu suma de 24.845,31 lei), Asociația de proprietari AV 26 AB, Asociația de proprietari AV 90 B, Asociația de proprietari AV 26, Asociația de proprietari - 31, Asociația de proprietari AV 31. C, Asociația de proprietari AV 33 AB, Asociația de proprietari AV 33, Asociația de proprietari AV 33 D, Asociația de proprietari AV 33. E, pentru ca acestea să fie obligate în solidar la plata sumei reprezentând pretenții în cazul în care ar fi admisă cererea reconvențională.

Prin încheierea din 09.11.2005 prima instanță a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 2003,641 lei și 5 lei timbru judiciar, aferente cererii de chemare în garanție și în sarcina pârâtei reconveniente a sumei de 2.027,656 lei și 5 lei timbru judiciar, aferente cererii reconvenționale.

Cu privire la cererea reconvențională se depune de către Asociația de proprietari AV 29 AB întâmpinare prin care se invocă și lipsa capacității de folosință a Asociației de locatari nr. 210.

Asociația de proprietari AV 31 depune întâmpinare prin care susține inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție întrucât acțiunea principală are ca obiect "obligația de a face" precum și faptul că cererea de chemare în garanție este un nou capăt de cerere.

Asociația de proprietari AV 90 B invocă pe calea excepției lipsa calității procesuale pasive.

Atât în susținerea acestei excepții cât și în ceea ce privește fondul cauzei se susține preluarea propriilor datorii și achitarea acestora.

Se depune întâmpinare și de către chemata în garanție asociația de proprietari AV 26 AB prin care se achiesează la excepția inadmisibilității invocată de către Asociația de proprietari AV 31 și se invocă prescrierea dreptului la acțiune pentru penalitățile calculate la sumele mai vechi de 3 ani.

Cu privire la fondul cauzei se arată că datoriile blocului AV 26 scările A și B către au fost preluate prin protocol și achitate.

Prin încheierea din 09.06.2006 inT. a admis excepția lipsei capacității de folosință a asociației de locatari nr. 210 C și a respins următoarele excepții:

- lipsa calității procesuale pasive a chematei în garanție Asociația de proprietari AV 90 B;

- inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție;

- prescripția dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele cerute prin cererea de chemare în garanție.

S-a motivat că prescripția dreptului la acțiune este nefondată întrucât dreptul la acțiune s-a născut la momentul dizolvării Asociației de locatari nr. 210, respectiv 20.02.2005, chematele în garanție se legitimează procesual pasiv, cererea de chemare în garanție este admisibilă atâta timp cât există posibilitatea admiterii cererii reconvenționale.

În ceea ce privește lipsa capacității de folosință a Asociației de locatari nr. 210, s-a arătat că aceasta s-a dizolvat de drept prin desprinderea tuturor scărilor de bloc ce o compuneau.

Cu privire la fondul cauzei au fost administrate următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu, expertiză.

La data de 19.04.2007 reclamanta depune concluzii din cuprinsul cărora rezultă completarea cererii de chemare în judecată, cerere care nu a fost avută în considerare, nefiind formulată în condițiile codului d e procedură civilă.

Prin încheierea din 23.05.2007 inT. a constata natura comercială a litigiului iar prin sentința civilă nr. 5663/com/31.10.2007 a fost admisă cererea principală astfel cum a fost formulată și admisă în parte cererea reconvențională. Astfel, reclamanta a fost obligată la plata către a sumei de 4.853,21 lei reprezentând contravaloarea apei reci furnizată până la 31.05.2005, acțiunea în contradictoriu cu Asociația de locatari 210 fiind respinsă pentru lipsa capacității de folosință.

Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a dispus compensarea sumelor achitate de către reclamantă și pârâta reconvenientă, urmând ca să achite un rest de 42,56 lei. Reclamanta a fost obligată totodată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către chematele în garanție Asociația de proprietari AV 90 B și Asociația de proprietari AV 31.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Din Asociația de locatari nr. 210 s-au desprins succesiv, începând din anul 2002, un număr de 10 asociații de proprietari (AV 29 AB, AV 26 AB, AV 90 B, AV 26, ASOCIAȚIA 31, -RA C, AV 33 AB, AV 33, AV 33 D și AV 33 E ). Asociația de locatari nr. 210 nu s-a reorganizat, ci s-a dizolvat de drept, conform art. 45 din Decretul 51/1954, în momentul împărțirii integrale a patrimoniului său, scopul asociației nemaiputând fi atins.

Ultima asociație de proprietari desprinsă din vechea asociație a fost ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 C, fiind întocmit în acest scop protocolul de predare primire din 28.03.2005, la această dată fiind dizolvată Asociația de locatari 210. La momentul desprinderii asociația de locatari datora pârâtei SA suma de 80.009,585 lei, sumă în care era inclusă contravaloarea prejudiciului produs prin săvârșirea de către a infracțiunii de delapidare la care se adaugă debitele locatarilor.

În urma desprinderilor succesive fiecare asociație de proprietari a preluat numai datoriile proprii restante, reclamanta înregistrându-se la SA cu un debit propriu de 4.853,21 lei. La asociația de locatari s-a înregistrat un debit - nepreluat de către noile asociații de proprietari - de 33.141,34 lei, din care trebuie dedus cuantumul sumei de 3.916,31 lei - facturate în mod eronat către fosta asociație și către Serviciul Public de Administrare a, soldul final rămas la asociația desființată fiind de 29.225,029 lei.

Concluzia primei instanțe este în sensul că soldul final de 29.225,029 lei, reprezentând creanță a SA asupra fostei asociații de locatari, grevează patrimoniul fiecăreia din noile asociații, ca succesoare în drepturile și obligațiile acesteia, proporțional cu numărul membrilor și al apartamentelor ce fac parte din asociații.

Pârâta reconvenientă nu a învestit însă inT. cu o cerere de obligare a tuturor asociațiilor de proprietari la plata debitului de 29.225,029 lei, ci a solicitat obligarea în solidar a Asociației de locatari nr. 210 și a reclamantei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 29 AB la plata sumei de 42.556,84 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare a apei reci și de preluare a apelor uzate prestate până în septembrie 2005, suma nefiind demonstrată probatoriu.

Preluarea patrimoniului asociației de locatari de către noile subiecte de drept nu s-a realizat în condiții de solidaritate a debitorilor față de creditorul SA, astfel că reclamanta nu poate fi fii ținută decât pentru propriul debit - de 4.853,21 lei -constând în contravaloarea apei reci furnizate de către pârâta reconvenientă până la data de 31.05.2005 (din luna mai 2005 raporturile contractuale cu pârâta reconvenientă încetând ).

Fiind întrunite cerințele legale pentru încheierea contractului de furnizare a apei reci și de preluare a apelor uzate - refuzul operatorului serviciilor de utilități publice de a se angaja pe bază convențională față de utilizator este nejustificat tocmai datorită caracterului economico-social al activității prestate, menită a răspunde unor cerințe și necesități de interes și utilitate publică.

În măsura în care reclamanta este ținută la plata propriilor obligații patrimoniale față de furnizorul său, nu există impedimente legale pentru a nu se perfecta în acest context contractul de furnizare a apei și de preluare a apelor uzate; soluția se întemeiază și pe concluziile raportului de expertiză întocmit de specialistul în construcții hidrotehnice, care a constatat că sunt îndeplinite exigențele efectuării branșamentului.

Cu privire la cererea de chemare în garanție s-a reținut că reclamanta a înțeles să formuleze cerere în contradictoriu cu celelalte asociații de proprietari pentru ca - în ipoteza admiterii cererii reconvenționale și a obligării sale la plata întregului debit al fostei asociații de locatari - acestea să fie ținute la despăgubirea ei cu sumele aferente procentului din debitul total preluat de noile subiecte de drept.

Ori, atâta timp cât titularul cererii de chemare în garanție nu este căzut în pretenții sub acest aspect, nici obligația de despăgubire a sa de către persoanele chemate în garanție nu poate fi declanșată, mijlocul procedural rămânând fără obiect.

Soluția a fost atacată cu apel d e către Asociația de proprietari AV 29 AB care critică următoarele aspecte:

- obligarea lor la plata către a sumei de 4.853,21 lei-contravaloarea apei reci furnizată până la 31.05.2005;

- obligarea la plata sumei de 2.472,64 lei reprezentând cheltuieli de judecată;

- obligarea la plata onorariului de avocat în favoarea Asociației de proprietari AV 90 B și AV 31. C;

- neobligarea pârâtei reconveniente la plata către Asociația de proprietari AV 29 AB a sumei de 2004 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva soluției primei instanțe depune apel și SC SA, care solicită schimbarea acesteia după cum urmează:

- respingerea capătului de cerere având ca obiect rebranșarea la rețeaua de, Asociația de proprietari AV 29 AB fiind fără întrerupere beneficiara prestațiilor;

- obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 29.225,02 lei reprezentând sold către până la 31.03.2005, potrivit raportului de expertiză.

În motivarea apelului se arată că, la desprindere din Asociația de locatari 210, fiecare asociație de proprietari și-a preluat propriile datorii, astfel că soldul rămas (29.225,02 lei), reprezentând prejudicial creat de, revenea Asociației de proprietari AV 29 AB care are același branșament cu Asociația de locatari 210. consideră că societatea nu poate prelua totalitatea sumei dilapidate.

În ceea ce privește penalitățile calculate, apelanta consideră că art. 25 alin. 1 și 2 din legea nr. 326/2001, în vigoare la data formulării acțiunii, nu face referire la vreun înscris de care să fie condiționată plata penalităților.

La apelul formulat de către "" depune întâmpinare Asociația de proprietari AV 29 AB, întâmpinare care, potrivit declarației de la termenul din 31.01.2008, reprezintă și o motivare a propriului apel.

Se arată astfel că Asociația de proprietari AV 29 AB a fost debranșată de nenumărate ori de la rețea, așa cum rezultă și din adresa nr. 4846/07.02.2007. Nefiind continuatoarea Asociației de locatari 210, reclamanta pârâtă nu poate fi obligată decât la plata propriilor datorii, așa cum au fost evidențiate în raportul de expertiză.

Se mai critică în cuprinsul întâmpinării adăugarea penalităților la suma de 8234,1781 lei, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut că penalitățile nu pot depăși valoarea debitului.

Întâmpinarea este însoțită de înscrisuri.

Chemata în garanție Serviciul public Administrare Creșe C solicită menținerea soluției primei instanțe în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.

Asociația de proprietari AV 90 B depune întâmpinare prin care solicită respingerea apelurilor, cu cheltuieli de judecată, soluția instanței de fond fiind legală.

InT. reține următoarele:

Apelul declarat de către pârâta reconvenientă "":

1.Prin primul capăt de cerere, reclamanta pârâtă a solicitat obligarea pârâtei reconveniente la rebranșarea blocului de locuințe AV 29 la conducta de distribuție.

Potrivit art. 1169.civ. cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească, prin acțiune afirmându-se că debranșarea s-a făcut în luna martie 2005 în condițiile în care acțiunea a fost depusă la instanță la 11.10.2005. În sprijinul acestui capăt de cerere se depun înscrisuri ce emană de la reclamantă (ex. notificare -fila nr. 15 în dosarul de fond, volumul I) prin care se solicită rebranșarea, în condițiile în care condiționa doar încheierea contractului de furnizare de preluarea debitelor (așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 13, 14). Reclamanta depune și înscrisuri (emise de către pârâtă) din care să rezulte că intenționează să debranșeze blocul de la rețeaua de în cazul în care datoriile nu vor fi achitate ( ex. adresă nr. 31148/04.08.2006 -fila 75 volumul III ), înscrisuri ulterioare depunerii acțiunii și care contrazic faptul că la data vizată blocul AV 29. A și B era debranșat de la rețeaua de dar nu depune, spre exemplu, un proces verbal întocmit cu ocazia debranșării. Prin întâmpinarea depusă la apelul SC SA, afirmă însă că asociația a fost debranșată în nenumărate rânduri (afirmație în acord cu înscrisurile depuse, mai sus enumerate), dovada fiind făcută cu adresa nr. 4846/07.02.2007. În cazul în care, pe parcursul procesului au intervenit mai multe debranșări urmate de rebranșări, reclamanta trebuia să dovedească că la data pronunțării hotărârii cererea era fondată.

Prin adresa nr. 4846/2007 a, reclamanta este înștiințată că, în cazul în care datoriile nu vor fi achitate, începând cu 15.02.2007 se va întrerupe furnizarea apei. Reclamanta nu face dovada că, urmare a neachitării datoriilor (aferente unei perioade ulterioare celei vizate prin prezenta acțiune, conform înscrisului), a pus în executare măsura vizată ca sancțiune.

Pentru aceste considerente se apreciază că primul capăt de cerere din acțiunea principală este nefondat.

2.Prin cererea reconvențională pârâta reconvenientă a solicitat obligarea Asociației de proprietari AV 29 AB la plata sumei de 42.556,84 lei în solidar cu Asociația de locatari 210 (soluția pronunțată în ceea ce privește lipsa capacității de folosință a acestei din urmă asociații nu a fost contestată).Din motivarea cererii reconvenționale rezultă că suma mai sus amintită reprezintă debit exclusiv al Asociației de proprietari AV 29 AB ce urmează a fi preluat în urma desființării Asociației de locatari 210.

Prin sentința pronunțată în cauză, prima instanță a obligat reclamanta pârâtă la plata doar a sumei de 4.853,21 lei, din expertiza efectuată în cauză rezultând acest debit ce revine exclusiv reclamantei. Prin motivele de apel se susține că reclamanta era obligată să plătească suma de 29.225,02 lei (calculată de către expert) datoria proprie a reclamantei către rămasă neachitată ca urmare a delapidării de către chemata în garanție.

Întradevăr, potrivit raportului de expertiză efectuată în cauză de expert Făgăraș,la data desprinderii din Asociația de locatari 210, fiecare asociație de proprietari nou înființată și-a preluat propriile datorii, acestea fiind achitate (fila nr. 64) și scăzute din datoriile Asociației de locatari. În consecință, după desprinderile succesive intervenite, Asociația de locatari nr. 210 ajuns să fie alcătuită doar din blocul AV 29 scările A și În urma înființării Asociației de proprietari AV 29 AB, asociația de locatari s-a dizolvat de drept (potrivit primei instanțe). La fel ca și celelalte asociații de proprietari, ultima asociație înființată și-a preluat prin protocol propriile datorii în sumă de 4853,21 lei (sumă achitată în parte potrivit afirmațiilor reclamantei pârâte), soldul rămas neachitat fiind de 29225,02 lei (fila nr. 61 dosarul de fond-volumul III).Așa cum susține și apelanta prin motivele de apel și așa cum rezultă din raportul de expertiză, această sumă reprezintă totalul neîncasat ca urmare a delapidării, infracțiune pentru care a fost condamnată chemata în garanție. Prin hotărârea de condamnare, aceasta a fost obligată la plata către partea civilă Asociația de locatari 210 sumei reprezentând datorii către furnizori (printre care și ) ce nu au putut fi justificate (419.573.349 lei, sumă ce nu cuprinde penalități, acestea nefiind dovedite).Nu există suficiente date pentru a concluziona asupra modului în care această hotărâre judecătorească a fost pusă în executare de către Asociația de locatari 210, în ceea ce privește latura civilă, cert fiind că nici în prezent nu a fost achitată datoria către furnizorul.

Din răspunsul la obiecțiuni (fila nr. 121) rezultă că datoria Asociației de locatari nr. 210 către determinată de neplata prestațiilor ca urmare a delapidării de către este de 8234,18 lei la care se adaugă 20.990,85 lei penalități de întârziere.

Dat fiind soluția pronunțată de către prima instanță în ceea ce privește capacitatea de folosință a pârâtei Asociația de locatari nr. 210, apelanta solicită obligarea Asociației de proprietari AV 29 AB la plata sumei dilapidate la care se adaugă penalitățile de întârziere. O astfel de cerere este nefondată din mai multe considerente, și anume:

- din punctul de vedere al legii, nu se poate considera că Asociația de proprietari AV 29 AB a preluat exclusiv totalitatea datoriilor fostei asociații de locatari, datorii născute anterior datei la care aceasta a suferit modificări în ceea ce privește componența, prin desprinderi succesive. Asociația de proprietari AV 29 AB poate fi considerată continuatoarea Asociației de locatari 210, luând ființă prin reorganizarea acesteia potrivit art. 69 din legea nr. 114/1996 (în vigoare la data constituirii), numai pentru perioada și datoriile născute după data desprinderii penultimei asociații de proprietari.

- în ceea ce privește cuantumul sumei - cu privire la penalități, chiar prin motivele de apel se afirmă de către că acestea nu pot depăși cuantumul debitului (legalitatea calculării penalităților și cuantumul acestora nu au relevanță însă față de primul considerent, motiv pentru care apărările din cuprinsul întâmpinării cu privire la penalități nu vor fi analizate de către instanță).

Modul în care intimata (reclamanta pârâtă) înțelege să-și achite datoriile către pentru perioade care nu sunt vizate de prezenta speță, nu are relevanță în soluționarea apelului.

Pentru considerentele de mai sus, acest motiv de apel este nefondat.

Apelul declarat de reclamanta pârâtă Asociația de proprietari AV 29 AB:

Analizându-se cererea de apel și întâmpinarea la apelul SC SA (ce constituie totodată motivarea apelului, potrivit declarației părții), se constată că apelul nu este motivat. Astfel, întâmpinarea face referire la suma de 8.234,1781 lei la care se consideră că în mod greșit au fost aplicate penalități. Această sumă, plus penalitățile, reprezintă de fapt (așa cum rezultă din expertiză), valoarea de 29225,02 lei, sumă la plata căreia apelanta nu a fost obligată. Astfel, aceste aspecte nu pot fi luate în considerare decât ca apărări la apelul SC SA prin care s-a solicitat obligarea asociației de proprietari la plata sumei reprezentând delapidare la care se adaugă penalități de întârziere.

În aceste împrejurări se va face aplicarea art. 292 alin. 2.pr.civ. inT. urmând a se pronunța numai pe baza celor invocate la prima instanță.

Prin sentința primei instanțe, apelanta a fost obligată la plata sumei de 4.853,21 lei reprezentând contravaloare furnizată până la 31.05.2005, sumă compusă din 4138,451 lei debit și 714,76 lei penalități de întârziere, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

Prin concluziile scrise se afirmă că cererea de obligare la plata sumei mai sus amintită a rămas fără obiect, prin achitarea acesteia. Așa cum recunoaște și apelanta, suma nu a fost achitată în întregime, neavând relevanță cuantumul rămas de achitat. Mai mult, potrivit art. 295 alin. 1.pr.civ. "inT. de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță", executarea de bună voie ulterior pronunțării hotărârii netransformând cererea adresată primei instanțe într-o cerere lipsită de obiect. Astfel, potrivit calculului atașat, o parte din sumă a fost achitată ulterior pronunțării hotărârii, iar în lipsa unor dovezi, nu se poate stabili dacă cu chitanțele enumerate a fost achitat debitul vizat prin prezenta acțiune.

Cu privire la suma de 4853,21 lei, reclamanta pârâtă nu invocă la prima instanță împrejurări de natură a fi apreciate drept apărări. Dimpotrivă, se afirmă că această sumă reprezintă debit personal (fără a se face distincție între debit și penalități de întârziere) ce a fost preluat prin protocol la data înființării asociației de proprietari și ulterior a fost achitat, motiv pentru care se și apreciază că acțiunea nu mai are obiect. Singurele apărări invocate la prima instanță sunt cele referitoare la penalitățile de întârziere calculate la debitul rezultat în urma delapidării, apelanta făcând referire în cuprinsul cererii de chemare în garanție la faptul că inT. penală a reținut lipsa contractului și a înlăturat aceste penalități.

În consecință, față de prevederile art. 292 alin. 2.pr.civ. motivul de apel referitor la nelegalitatea obligării Asociației de proprietari AV 29 AB la plata sumei de 4853,21 lei reprezentând contravaloare furnizată până la 31.05.2005, este nefondat.

Cu privire la criticile aduse hotărârii primei instanțe în ceea ce privește modul de dezlegare a aspectelor privind cheltuielile de judecată:

Prin sentința atacată, Asociația de proprietari AV 29 AB a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat) către chematele în garanție Asociația de proprietari AV 90 B și Asociația de proprietari AV 31.

Conform art. 274 alin. 1.pr.civ.:"partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Cererea de chemare în garanție formulată de către apelantă a fost respinsă ca rămasă fără obiect (soluția nu a fost contestată). Existând cererea părților mai sus amintite, față de prevederile art. 274 alin. 1.pr.civ. în mod corect asociația de proprietari a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite.

Pârâta reconvenientă nu a fost obligată la plata sumei de 2004 lei cheltuieli de judecată, aceasta reprezentând taxa de timbru stabilită de către instanță pentru cererea de chemare în garanție formulată de către reclamanta pârâtă (încheiere din 09.11.2005). Astfel, cererea de chemare în garanție a fost respinsă (potrivit art. 274 alin. 1.pr.civ. nici o parte necăzând în pretenții) iar SC SA nu avea nici calitate de parte în respectiva cerere.

Asociația de proprietari a fost obligată și la plata sumei de 2472, 64 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate (și dovedite) de către SC SA, astfel: 369,64 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar, 500 lei onorariu apărător și 1600 lei onorariu experți.

Potrivit art. 274 alin. 1.civ. mai sus citat, apelanta a căzut în pretenții prin admiterea în parte a cererii reconvenționale. A fost obligată în consecință la plata taxei de timbru corespunzătoare sumei pentru care acțiunea a fost admisă, la aceasta adăugându-se onorariul de avocat și onorariul experților suportat de către, prin cele două expertize efectuate în cauză relevându-se aspecte ce au dus la admiterea cererii reconvenționale (este de subliniat că, în ceea ce privește expertiza contabilă, suma de 500 lei va fi suportată de către pârâta reconvenientă- aceasta a fost obligată prin hotărâre la plata părții de onorariu expertiză ce a fost achitat de către reclamanta pârâtă în baza dispoziției instanței de la termenul din 13.09.2006, inT. luând în considerare faptul că expertiza viza și suma pentru care acțiunea a fost respinsă).

În final, potrivit art. 276.pr.civ. întrucât și SC SA a căzut în pretenții prin admiterea cererii principale, cheltuielile de judecată au fost compensate.

Apelul în privința cheltuielilor de judecată este astfel nefondat.

Asupra cheltuielilor de judecată determinate de soluția în apel:

Prin respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea SC SA la rebranșarea blocului de locuințe AV 29, din taxa de timbru la care pârâta reconvenientă a fost obligată s-a scăzut suma aferentă acestui capăt de cerere, în final compensarea fiind făcută între sumele rezultate. S-a avut în vedere în ceea ce privește onorariul avocatului Asociației de proprietari AV 29 AB, care va fi suportat în întregime de către SC SA, și caracterul capătului 2 din cererea principală.

În baza art. 274 alin. 1.pr.civ și art. 276 pr.civ. vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate și dovedite ca fiind efectuate în calea de atac.

Pentru considerentele mai sus expuse a fost admis apelul "" și respins apelul Asociației de proprietari AV 29 AB.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul comercial declarat de apelanta pârâta "", cu sediul în--24, județul C, împotriva sentinței civile nr. 5663/COM/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu apelanta reclamantă și intimată ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 29 AB, cu sediul în-, - 29,. B,. 26, județul C, intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE LOCATARI 210, cu sediul în-, - 31, județul C și intimații chemați în garanție ADMINISTRAȚIA, cu sediul în-, județul C, administrator, domiciliată în C,-, - 31,. A,. 1,. 6, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 26 AB, cu sediul în-, - 26,. B, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 90 B, cu sediul în - B, - 26,. D, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI -, cu sediul în- B, - 26,. F, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI -, cu sediul în-, - 31,. A, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 31 SC. C C, cu sediul în-, - 31,. C, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 AB, cu sediul în-, - 33,. B, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 C, cu sediul în-, - 33,. C, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 SC. D C, cu sediul în-, - 33,. D, județul C, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 33 SC. E, cu sediul în-, - 33,. E, județul

Schimbă în parte sentința civilă nr. 5663/COM/31.10.2007, în ceea ce privește acțiunea principală, în sensul că respinge, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect branșarea blocului de locuințe AV 29 la rețeaua de distribuție a apei reci în scopul alimentării cu a locuitorilor imobilului.

Menține dispoziția referitoare la perfectarea contractului de furnizare a apei reci, precum și dispozițiile privind cererea reconvențională și cererile de chemare în garanție.

Respinge, ca nefondat, apelul comercial declarat de apelanta reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AV 29 AB, cu sediul în-, - 29,. B,. 26, județul C, împotriva aceleași sentințe civile.

Obligă pârâta reconvenientă la plata sumei de 2.508,3 lei către reclamantă, sumă reprezentând cheltuieli de judecată.

Compensarea urmează a se face între suma de 2.508,3 lei și 2.472,64 lei, "" fiind obligată în final la plata către Asociația de Proprietari AV 29 AB a sumei de 35,66 lei ce excede compensării.

Obligă apelanta Asociația de Proprietari AV 29 AB la plata către intimata apelantă "" a sumei de 504 lei reprezentând cheltuieli de judecată (4,3 lei taxă timbru (1/2) capăt 1 cerere + 1/2 onorariu avocat), precum și la plata către chemata în garanție Asociația de Proprietari AV 31. Cas umei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Respinge, ca nefondată, cererea chematei în garanție Asociația de Proprietari AV 90 B de obligare a apelantelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.

Președinte,

Judecător,

Grefier,

- -

Jud.fond.

Tehnoredact. Jud.

16 ex./ 12.03.2008.

Președinte:Ecaterina Grigore
Judecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Constanta