Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 36/
Ședința publică din 31 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta " " cu sediul în,--74, jud.M, împotriva Sentinței comerciale nr. 1523 din o6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pârâta - apelantă " "SRL prin avocat și reclamanta intimată "" -.-M prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termen, motivat conform prevederilor art. 284 și 287 Cod pr.civilă, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,oo lei prin chitanțele aflate la filele 8 și 9 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Apărătorul ales al pârâtei - apelante " "SRL depune în instanță dovada vecinătății cu imobilul în litigiu, schițele din care rezultă numărul cadastral și zona pentru care se solicită acordul vecinilor; extrasul de Carte Funciară cu nr.2044/N/ (26-29).
Instanța, având în vedere că prin încheierea de ședință din o3 martie 2008 s-a pus în discuție necesitatea efectuării unui raport de expertiză topografică în cauză, revine și acordă cuvântul asupra probațiunii.
Reprezentantul pârâtei-apelante " "SRL învederează că lasă la aprecierea instanței lămurirea împrejurării de fapt prin efectuarea unui raport de expertiză topografică în speță.
Reprezentantul reclamantei intimate "" Târgu - M precizează că, nu contestă schițele depuse la dosar, la acest termen de judecată, de către pârâta - apelantă " "SRL și, nu se opune, în principiu, la întocmirea unui raport de expertiză topografică.
Instanța, față de schițele depuse astăzi, 31 martie 2008, la dosar, precum și împrejurarea că pârâta apelantă " " nu se opune, apreciază că nu se impune efectuarea unui raport de expertiză topografică, după care acordă cuvântul părților în litigiu.
Reprezentantul pârâtei apelante " " solicită admiterea apelului așa cum este formulat și în scris, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Precizează că proprietari ai terenului în litigiu sunt numiții și soția.
Reprezentantul reclamantei-intimate ""SRL -.-M solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată. Învederează că, suprafața de teren de 2.900 mp. situată în este proprietatea societății reclamante, care dorește să edifice un atelier de prelucrat metale și a cărui autorizație de construire este condiționată de acordul vecinilor.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1523 din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de reclamanta SRL Târgu-M împotriva pârâtei SRL, pe care a obligat-o să-și dea acordul autentificat conform prevederilor legale, în vederea edificării de către reclamantă a unui atelier de prelucrat metale pe terenul acesteia în suprafață de 2900 mp, situat în localitatea, nr. administrativ 397/H/6. În caz contrar, prezenta hotărâre ține loc unui asemenea act.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului ei de proprietate asupra terenului pe care dorește să execute construcția, că acest drept îi conferă, potrivit prevederilor art. 480 cod civil și urm. toate atributele corespunzătoare printre care și dispoziția materială în sensul de a edifica edificiul dorit.
Instanța a avut în vedere și dreptul pârâtei de aceeași natură asupra terenului său învecinat cu al reclamantei, însă a apreciat că drepturile subiective trebuie exercitate potrivit scopului lor economico-social și să nu fie folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de lege și numai în consens cu regulile de conviețuire socială.
S-a precizat că exercitarea drepturilor subiective cu depășirea limitelor impuse de această regulă definită, intră în sfera faptei ilicite intitulată abuz de drept.
S-a mai reținut în considerente că limita de exercitare a dreptului de proprietate și implicit a intervenției abuzului de drept este o Ť. avută în vedere implicit și prin Legea specială în materie de construcții și aplicată efectiv de organul administrativ prin emiterea certificatului de urbanism nr. 151 din 7 mai 2007.
Astfel, instanța a apreciat că dreptul societății pârâte de a-și da acordul în vederea edificării construcției de către reclamantă, este exercitat abuziv iar explicația cum că terenurile se află în zonă rezidențială, nu poate fi reținută deoarece este infirmată de înscrisurile depuse la dosar și anume adresa nr. 91/2007 cu trimitere la planul de situație și planul urbanistic general "" potrivit cărora spațiul pe care se află terenurile învecinate nu este în zona pentru locuințe. Terenul este în zona cu destinații economice "investiții publice și servicii". Prima instanță a reținut caracterul abuziv al poziției adoptată de pârâtă și din constatarea că ea însăși este o entitate economică, mai exact o societate comercială care și-a edificat deja pe terenul ei clădiri cu astfel de obiective economice și comerciale de natura celor urmărite și de reclamantă.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e pârâta SRL care a solicitat în principal desființarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Mureș, competent să soluționeze cauza și în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului s-a arătat că este vorba de un litigiu civil, deoarece obiectul cauzei, exprimarea acordului pentru construire reprezintă o cauză civilă, chiar dacă poartă între două societăți comerciale.
Pe fondul cauzei pârâta apelantă a învederat că nu se poate vorbi despre exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate, deoarece terenul din litigiu se întinde pe o lungime de cca 500 mp și se află în spatele terenului unde se află case pentru locuit "zonă rezidențială". Apelanta a mai precizat că reclamanta are un spațiu comercial învecinat cu cel al pârâtei și că la data la care ea a construit, reclamanta, pentru a-și da acordul i-a solicitat suma de 2000 RON pe care i-a achitat fără nicio discuție și că, ambele părți au convenit ca în partea din spatele terenului sunt doar case de locuit. S-a mai învederat instanței că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3666 din 7 noiembrie 2007 apelanta a vândut numiților și soției terenul din litigiu, iar în prezent nu mai are calitatea de vecin al reclamantei, acordul său nemaiputând produse efecte juridice.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial dea judeca în fond cauza, intimata a precizat că ambele părți sunt comercianți, iar natura comercială a cauzei rezultă din această calitate a părților.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că se dorește edificarea unui atelier de prelucrat metale, scop în care a obținut certificatul de urbanism nr. 151 din 7 mai 2007, fiind nevoie și de acordul vecinilor. S-a învederat că reclamanta apelantă nu urmărește altceva decât obținerea unor foloase materiale injuste, caracterul vădit abuziv rezultând din comunicarea care a fost trimisă de pârâtă din care rezultă că aceasta ar fi de acord cu exprimarea consimțământului în formă autentică dar condiționat de plata unei sume de 20.000,00, sumă ce ar reprezenta valoarea deprecierii terenului din cauza construcției ce ar urma să fie edificată. Suma de 6000 RON pe care apelanta susține că a perceput-o reclamanta pentru a-i da acordul în vederea construirii de către pârâtă a unui edificiu, s-a precizat că reprezintă o fracțiune derizorie din costul lucrărilor de branșament și a manoperei, nicidecum contravaloarea exprimării consimțământului.
La dosar s-au depus extrase de carte funciară, plan de situație și contractul de vânzare-cumpărare invocat de către apelantă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, instanța constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a argumentat existența abuzului de drept față de actele și probele aflate la dosar.
Reclamanta a obținut certificat de urbanism în vederea construirii unui atelier de prelucrat metale pe terenul proprietatea sa conform Planului de situație, Planului de încadrare și CF nr. 1822 nr. cad. 249 și a notificat pârâta pentru a-și exprima acordul impuse de exigențele Legii nr. 50/1991 republicată.
Prin comunicarea adresată reclamantei și aflată la fila 9 dosar fond, pârâta îi răspunde că firma SRL, ca și proprietară a terenului de lângă proprietatea reclamantei, nu are obligația de a-și da acordul, mai ales că zona este rezidențială. I-a oferit reclamantei două posibilități, și anume: achitarea a 20.000 RON + TVA ce reprezintă deprecierea terenului sau cumpărarea terenului de către SRL la prețul de 40 euro + TVA/ml.
Problema supusă discuției este justificarea sau nejustificarea refuzului de exprimare a acordului și nu celelalte condiții, inclusiv aspectul legat de zona rezidențială, care sunt apanajul autorităților administrativ competente să emită autorizație de construire. Astfel, pârâta nu se poate substitui acestor autorități, în cazul dedus judecății relevant fiind dacă această societate comercială este sau nu proprietara terenului învecinat celui pe care reclamanta dorește să construiască atelierul respectiv. Sub acest aspect este relevant răspunsul Primăriei, aflată la fila 13 din care rezultă că terenul face parte din zonele cu instituții publice și servicii.
De altfel pârâta, prin acea comunicare recunoaște că are teren învecinat cu al reclamantei și condiționează în modalitatea arătată exprimarea consimțământului în formă autentificată.
În fața instanței de fond, pârâta nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare sau vreo altă cerere în apărare.
În apel însă invocă necompetența materială a primei instanțe, dar această excepție nu poate fi reținută deoarece obiectul dedus judecății este de natură comercială, natură conferită de calitatea de comercianți a celor două părți din litigiu și de faptul că se cere consimțământul în vederea edificării unui obiectiv comercial.
Motivul legat de faptul că terenul învecinat cu cel al reclamantei a fost înstrăinat, nu justifică schimbarea hotărârii primei instanțe, în primul rând pentru că pârâta este proprietara și a unui alt teren învecinat cu al reclamantei pe care la rândul său are edificată o construcție cu destinație comercială și situația de carte funciară nu s-a schimbat, neoperându-se modificările de dezmembrare. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat a doua zi după ce s-a pronunțat sentința atacată, îl reprezintă terenul înscris în CF 2044/N/ nr. cad. 503, iar, așa cum rezultă din declarația autentificată de la fila 10 dosar fond, dată de reprezentantul societății SRL(reclamanta) în vederea exprimării consimțământului pentru ca SRL (pârâta) să construiască pe terenul învecinat înscris în CF nr. 2043/N -, acesta se afla la nr. cad. 502; chiar și în raport de acest teren este nevoie și de consimțământul pârâtei.
Dacă va avea sau nu eficiență juridică în vederea obținerii autorizației de construcție, consimțământul societății pârâte în raport de existența contractului de vânzare-cumpărare invocat de apelantă, după clarificarea situației juridice a terenului și înscrierilor în cartea funciară, este problema reclamantei. Cert este că în raport de actele aflate la dosar, de evidențele de carte funciară și planul de situație, instanța consideră că este necesar și consimțământul societății pârâte iar refuzul acesteia, în condițiile date, îmbracă forma unei exercițiu abuziv al dreptului de proprietate, așa cum corect a reținut prima instanță.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 297 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta SRL, cu sediul în,--74, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 1523 din o6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-16.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
