Spete pretentii comerciale. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 34/
Ședința publică din 28 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamanta și de pârâta, împotriva sentinței comerciale nr. 1456 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 17 martie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise s- amânat pentru data de 24 martie 2008 și apoi pentru ziua de astăzi, 28 martie 2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1456/19.10.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, a fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională " " Târnăveni, reprezentată prin lichidator împotriva pârâtei reconvențional "" G și a obligat pârâta reconvențională să restituie reclamantei reconvenționale suma de 150.000 lei, la care se adaugă dobânzile legale în cuantum de 38.062,97 lei calculate până la data de 31.10.2006 și în continuare până la plata efectivă.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea sumei de 51.500 lei, cu dobânzile aferente.
A admis în parte capătul de cerere "C", astfel cum a fost notat în acțiunea reconvențională, în sensul că a dispus anularea notelor de recepție și constatare nr. 322/23.08.2004 față de factura nr. -/17.08.2004.
A admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta reconvențională în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea celor 23 bilete la ordin menționate în tabelul anexă, respingând această cerere.
A respins ca nefondată solicitarea de anulare a facturii nr. -/17.08.2004 și de restituire a sumei de 1.400.000,91 lei, cu dobânzile aferente.
A obligat pârâta reconvențională la plata cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 13.400 lei.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate următoarea stare de fapt:
La data de 10.01.2005 reclamanta "" Gaf ormulat acțiunea introductivă de instanță împotriva pârâtei " " solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 670.000 lei reprezentând contravaloarea a 4 ordine de plată cu titlu de avans marfă cumpărată de la pârâtă.
La data de 11.03.2005 reclamanta reconvențională " " a formulat acțiune reconvențională, ce a fost disjunsă de acțiunea principală, prin care a solicitat obligarea pârâtei reconvențională la plata sumei totale de 1.704.739,79, structurate astfel:
obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 lei preț achitat cu titlu de plată nedatorată, conform dispozițiilor art. 992, 1092 Cod civil, precum și a sumei de 15.459,38 lei reprezentând penalități, dobânzi calculate de la data de 9 iulie 2004 până la data de 21.01.2005, cât și în continuare la nivelul dobânzii legale BNR, potrivit nr.OG 9/2000. Cu privire la punctul, instanța de fond reține, din motivele de fapt ale acțiunii, că reclamanta susține că a emis factura cu nr. -/20.05.2004 pentru suma de 1.520.577,35 lei ca și contravaloare a unor piese de schimb auto ce nu au fost niciodată livrate, iar pârâta a încasat din factură suma de 150.000 lei conform biletelor la ordin cu nr. 163/18.03.2004 și 172/18.03.2004. Factura a fost stornată de reclamantă.;
obligarea pârâtei reconvenționale la restituirea sumei de 51.500 lei cu titlu de plată nedatorată, conform acelorași dispoziții legale, și la plata sumei de 4.418,74 lei penalități, dobânzi pentru intervalul 03.08.2004 - 31.01.2005 cât și în continuare până la restituirea sumei. Prima instanță reține, din motivele de fapt ale acțiunii reconvenționale, că la data de 15.06.2004 reclamanta a predat 9 bilete la ordin în valoare de 600.000 lei ca preț pentru diverse cantități de tablă, însă tranzacția n-a mai avut loc, fiind restituită suma de 500.000 lei, mai puțin suma de 100.000 lei, ulterior, prin compensări, pârâta a mai achitat o sumă, în final rămânând de restituit suma de 51.500 lei;
anularea facturii nr. -/17.08.2004 cu actele de recepție și cu nota de constatare nr. 3220/23.08.2004 și a 23 bilete la ordin, emise de reclamantă și încasate de pârâtă, și restituirea sumei de 1.400.000,09 lei cu titlu de plată nedatorată întemeiată pe aceleași dispoziții, art. 992 și 1092 cod civil și la plata sumei de 44.814,09 lei penalități, dobânzi calculate la nivelul taxei oficiale a scontului pentru intervalul 26.11.2004 - 31.01.2005 dar și în continuare până la plata în condițiile nr.OG 9/2000. Reclamanta susține în motivele acțiunii, din ce reține în hotărâre instanța de fond, că a emis factura cu nr. -/17.08.2004 cu același obiect ca și factura nr. -, ce a fost anulată potrivit pct. A, însă, pretinde reclamanta, convenția de vânzare nu a fost executată, factura nefiind semnată de reprezentanții legali ai societății;
obligarea pârâtei la achitarea sumei de 36.426,33 lei cu titlu de preț reprezentând cantitatea de carbid livrată prin facturile nr. -/05.08.2004 și nr. -/29.09.2004 cu plata sumei de 2.120,33 lei penalități, dobânzi calculate cu procentele stabilite de guvernatorul BNR de la data de 02.10.2004 - 31.01.2005, cât și în continuare până la plata efectivă. Conform celor două facturi, reclamanta reconvențională susține că a vândut cantitatea de 22.100 kg carbid pârâtei în valoare de 36.426,33 lei, marfa fiind preluată de aceasta din urmă fără obiecții.
Pârâta reconvențională a solicitat, reține în continuare instanța de fond, respingerea acțiunii reconvenționale conform motivelor invocate prin întâmpinare.
Pentru că capătul de cerere D formulat de reclamanta reconvențională a fost recunoscut de pârâtă, instanța de fond prin sentința nr. 871/27.09.2005 a admis, prin hotărâre parțială, capătul de cerere D, acest capăt de cerere fiind, astfel, soluționat.
În ce privește excepția de inadmisibilitate cu privire la capetele de cerere A, B și parțial C invocată de pârâta reconvențională, pe motiv că temeiul de drept invocat, art. 992 și 1092 Cod civil reglementează un fapt juridic licit, iar în motivele de fapt reclamanta reconvențională invocă un act juridic. Inadmisibile, susține pârâta, sunt și solicitările legate de penalități și dobânzi pe motiv că dacă plata constă într-o sumă de bani sau cantitate de bunuri determinate, accipiensul va trebui să restituie aceeași sumă sau aceeași cantitate de bunuri, fără dobânzi sau penalități.
Pârâta a invocat și inadmisibilitatea privind anularea biletelor la ordin din capătul de cerere C susținând că motivele de nulitate sunt reglementate exhaustiv de art. 105 din Legea nr. 38/1934, pct. 509 din Norma Cadru nr. 6/1994, iar o astfel de nulitate nu este reglementată. De asemenea, aceleași acte normative prevăd că invocarea nulității biletelor la ordin nu se face pe calea dreptului comun, ci prin opoziție la executare.
Instanța de fond, prin încheierea din 05.10.2007, a respins excepțiile de inadmisibilitate a capetelor de cerere A și B considerând că argumentele invocate sunt apărări de fond, iar în ce privește excepția invocată în legătură cu anularea biletelor la ordin a fost unită cu fondul.
În fapt, reține instanța de fond, temeiul de drept invocat de reclamanta reconvențională pentru capetele de cerere A și B este cel prevăzut de art. 992 și 1092 Cod civil, temei în raport cu care și pârâta reconvențională și-a făcut apărările. În acest sens, prima instanță argumentează că faptul licit al plății nedatorate, cvasicontractul, este acel izvor de raport juridic creat de legiuitor, raport ce este independent de existența unei convenții dintre părți de natura celei care să producă efectele prevăzute de art. 969 Cod civil.
Din această perspectivă, instanța de fond a tras concluzia că doar primul capăt de cerere, A, este admisibil. În acest sens, se reține în considerentele hotărârile atacate că pârâta reconvențională a emis inițial factura cu nr. -/25.06.2004 a fost anulată și emisă factura storno nr. -/25.06.2004, dată la care au fost restituite 15 din cele 17 bilete la ordin spre plată pârâtei, aceste bilete la ordin fiind predate în executarea contractului nr. 53773/18.05.2004 încheiat de cele două părți. Această convenție era cu executare succesivă, pe o perioadă 18.05.2004 - 31.12.2004, obligația pârâtei fiind vânzarea produsului tablă decapată rulou într-o cantitate de 600 tone pe lună, la un preț de 56 euro/tonă, cele 17 bilete la ordin fiind emise de reclamantă în considerarea efectuării plăților ce reveneau în executarea contractului și nicidecum nefiind vorba de contravaloarea pieselor auto în contul facturii nr. -/20.05.2004.
Pârâta a executat două bilete din cele 17, respectiv cele cu nr. 163 și 172, respectiv 600.000 lei, în contul facturii nr. -, așa cum a constatat și expertul contabil, astfel că plata s-a efectuat în baza unui contract inexistent, obligația de restituire pe temeiul plății nedatorate fiind activate în sensul solicitat, reținând că pârâta reconvențională a încasat sumele de bani în baza unei facturi ce a fost anulată fiind emisă o altă factură odată cu restituirea celor 15 bilete la ordin nefolosite, convenția nefiind finalizată de părți, astfel că reclamanta reconvențională a efectuat plata în considerând că achită contravaloarea tablei.
Instanța, cum s-a arătat mai sus, a admis acest capăt de cerere și, în consecință, a admis și capătul accesoriu privind dobânzile legale reglementat de nr.OG 9/2000 în cuantum de 38.062,97 lei calculate de expert până la data de 31.10.2006, cât și în continuare până la plata efectivă. Instanța de fond a respins apărarea pârâtei, potrivit căreia nu ar datora accesorii, reținând dispozițiile art. 994 Cod civil, adică că pârâta ar fi fost de rea-credință, iar, argumentează instanța de fond, legiuitorul prin nr.OG 9/2000 a urmărit să conserve echilibrul prestațiilor prin compensarea efectului inflației, iar termenul de dobândă acoperă și astfel de accesorii drept echivalent al folosinței capitalului.
În ce privește capătul de cerere B, constând în restituirea sumei de 51.500 lei, instanța de fond reține că achitarea sumei a fost făcută de reclamanta reconvențională în virtutea contractului 53773/18.05.2004, în timp ce pârâta a pretins că plata a fost efectuată în executarea unui contract privind achiziționarea de piese auto de către reclamanta reconvențională, iar prin plata sumei de 500.000 lei de către reclamanta reconvențională nu s-a făcut decât restituirea prin emiterea de bilete la ordin a sumei încasată în contul facturii nr. -/25.06.2004, anulată ulterior de reclamantă prin factura nr. -/30.08.2004. așadar, în condițiile în care chiar reclamanta reconvențională a înțeles să facă o plată corespunzătoare cu titlu de preț marfă cumpărată, prin predarea celor 9 bilete la ordin în valoare de 600.000 lei la data de 15.06.2004, nu poate fi vorba de o plată nedatorată, fapt licit izvor de obligații. Faptul că reclamanta susține că această convenție nu s-a mai realizat nu poate sta la baza unei soluții de admitere a acțiunii pe temeiul juridic invocat de reclamanta reconvențională, întrucât suntem în prezența unei convenții care își produce efectele potrivit art. 969 Cod civil, cu atât mai mult cu cât nu există vreun indiciu că acel contract ar fi fost reziliat, anulat, declarat nul. În final, instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere C, prima instanță a primit excepția inadmisibilității invocată de pârâta reconvențională cu privire la cele 23 de bilete, reținând că în acord cu dispozițiile Legii nr. 58/1934 solicitarea de anulare a celor 23 de bilete nu poate fi primită pe calea dreptului comun, ci pe calea opoziției la executare, potrivit art. 104, 105 din Legea nr. 58/1934, cu atât mai mult cu cât reclamanta a acceptat efectuarea tuturor plăților ce derivă din cele 23 de bilete la ordin. De asemenea, nici nu a invocat, reclamanta, pe parcursul procesului vreunul din motivele de nulitate prevăzute de legea specială.
Cealaltă solicitare aferentă capătului de cerere C, respectiv anularea facturii nr. -/17.08.2004, instanța de fond aduce aceleași argumente legate de temeiul juridic invocat de reclamantă, reținând că părțile au convenit asupra modului de achitare a facturii în cauză prin predarea celor 23 de bilete la ordin în valoare de 1.400.000 lei, fiind în prezența unui act juridic bilateral și care consfințește încheierea contractului de vânzare - cumpărare având ca obiect piese auto menționate în anexa facturii în cauză, astfel că nu pot fi primite argumente legate de eroare în ce privește obiectul plății așa cum a făcut reclamanta, această împrejurare chiar în lipsa nesemnării facturii de către reprezentantul reclamantei reconvenționale. De asemenea, nici faptul că piesele auto nu au fost primite de reclamanta reconvențională nu are relevanță, aceste aspecte ținând de executarea contractului și nu de încheierea legală a convenției în contextul dispozițiilor art. 969 Cod civil.
Față de această hotărâre au declarat apeluri atât reclamanta reconvențională " ", prin lichidatorul judiciar, cât și pârâta reconvențional ""
Prin apelul formulat, reclamanta reconvențional " " a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate prin admiterea capătului de cerere nr. 1 B privind obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 51.500 lei, achitată și decontată fără niciun titlu, la care se adaugă suma de 12.179, 32 lei dobânzi calculate de la data încasării sumei până la data de 31.10.2006 și, în continuare, până la plată cu cheltuielile de judecată aferente; de asemenea, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii privind anularea celor 23 de bucăți bilete la ordin emise la 28.07.2004, în valoare de 1.400.000,91 lei cu admiterea pe fond a întregului capăt de cerere C, respectiv anularea facturii nr. -/17.08.2004, achitată și decontată în mod nejustificat, cu dobânzile în sumă de 245.196,76 lei calculate de la data decontării până la 31.10.2006 și în continuare până la plată. În motivarea apelului, cu privire la primul motiv de apel se susțin practic aceleași apărări ca cele prezentate în fața primei instanțe, în sensul că în executarea contractului cu nr. 53773/18.05.2004 pentru livrarea cantității de 4.800 tone tablă, la cât s-a obligat pârâta reconvențională, apelanta a întocmit și predat pârâtei reconvenționale un număr de 17 bilete la ordin, pentru care pârâta reconvențională a emis factura acoperitoare nr. -/20.05.2004 în valoare de 1.520.577 lei privind livrări piese auto, factură ce a fost anulată de pârâta-intimată prin factura nr. -/2004; ulterior, arată în continuare apelanta, au fost emise 9 bilete la ordin și predate intimatei la data de 15.06.2004, la data de 25.06.2004 intimata restituind, conform ordinului de plată cu nr. 145/2004 suma de 500.000 lei reprezentând valoarea a 8 bilete la ordin, rămânând un bilet la ordin pentru suma de 100.000 lei, ce a fost avalizat de intimată în favoarea unei societăți administrată de o rudă a administratorului intimatei. În continuare, se susține că restituirea sumei de 500.000 lei nu a fost făcută de intimată cu intenția de a-și achita datoriile pentru livrările de carbid, așa cum ar fi susținut intimata, ci așa cum a arătat mai sus, pentru acoperirea parțială a celor 9 bilete la ordin emise de apelantă, cu atât mai mult cu cât, susține apelanta, instanța de fond nu a ținut cont la respingerea acestui capăt de cerere de faptul că pârâta reconvențională în contul sumelor emise pentru cele 9 bilete la ordin nu a livrat nicio cantitate de tablă, deși a încasat prețul.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, relativ la anularea facturii cu nr. -/17.08.2004 emisă de intimată, apelanta " " consideră că soluția instanței de fond este greșit în condițiile în care rezultă că această factură este fictivă, fiind eliberată în executarea unui contract fictiv, de livrare piese auto, cu atât mai mult cu cât, afirmă apelanta, factura nu prezintă elementele necesare, ea nefiind semnată de reprezentanții legali ai apelantei, neindicându-se numărul și data avizului de expediție, iar în anexa facturii de înșiruire a celor 400 bucăți piese auto nu este trecut numărul și data certificatelor pentru conformitate ale producătorilor și nici certificatele de calitate ale tuturor pieselor auto. În continuare, prezintă aceleași apărări formulate și în fața instanței de fond. În final, precizează că în mod greșit instanța de fond ar fi refuzat încuviințarea unei expertize tehnice de specialitate.
"" a formulat apel în legătură doar cu capătul de cerere al acțiunii reconvenționale A privind acordarea către reclamanta reconvențională a dobânzilor față de suma de 150.000 lei, sumă datorată acesteia din urmă.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, având în vedere limitele de apel invocate de fiecare apelant în raport cu capetele ale cererii reconvenționale, cât și în virtutea rolului devolutiv, instanța de apel reține următoarele:
Așa cum reține corect instanța de fond, reclamanta reconvențională, apelantă în prezenta cauză, și-a întemeiat în drept acțiunea pe un fapt licit, și anume pe dispozițiile art. 992 Cod civil, ce se referă la plata nedatorată.
Or, în argumentele de fapt pe care reclamanta reconvențională le-a oferit, inclusiv în motivele apelului relativ la capătul de cerere nr. 1B, se referă cu constanță la contractul cu nr. 53773/18.05.2004 și la faptul că cele 9 bilete la ordin au fost predate pârâtei reconvențional - intimate pentru ca aceasta să-și execute propriile obligații contractuale, stipulate în contractul cu nr. 53773/18.05.2004. De fapt, întreg eșafodajul probelor administrate și a argumentelor apelantei " " are în vedere neexecutarea contractului de către intimata ""
Doctrina a definit plata nedatorată ca fiind acel "fapt juridic licit care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti pentru altul"(,Teoria generală a obligațiilor,1994, Ed. Fundației "", I, p. 149). Această definiție dată de doctrină se bazează pe condițiile impuse de art. 992 și 1092 Cod civil, pe care instanța de fond le-a analizat în raport cu susținerile reclamantei reconvenționale, și anume pe existența unui fapt juridic ce s-a născut independent de existența unui act juridic, în cazul de față un contract de livrare de tablă de către pârâta reconvențională - intimată.
juridică a reclamantei reconvenționale - apelante în legătură cu temeiul de drept face ca acțiunea reconvențională, așa cum a fost formulată la capătul de cerere 1B, și care a constituit unul din motivele apelului, să nu poată fi primită.
Din acest punct de vedere, soluția instanței de fond, prin respingerea acestui capăt de cerere, este corectă și în acord cu principiile esențiale ale dreptului civil substanțial.
Astfel, instanța de apel reține ca juste observațiile instanței de fond cum că reclamanta reconvențională, apelantă în prezenta cauză, nu a și-a bazat acțiunea pe temeiul răspunderii contractuale, cu atât mai mult cu cât tocmai neexecutarea contractului este imputat pârâtei reconvenționale - intimate.
Instanța de apel mai reține că apelanta, reclamantă - reconvențională, nu a solicitat eventuala anulare a contractului conform art. 953 Cod civil, o astfel de eroare putându-se discuta strict în domeniul răspunderii contractuale, ori a executării/neexecutării obligațiilor contractuale sau cu ocazia încheierii contractului la care se referă constant apelanta, respectiv contractul cu nr. 53773/18.05.2004.
De altfel, instanța de fond a procedat corect prin respingerea acestui capăt de cerere ținând cont de limitele procedurale impuse de art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, care prevăd că "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".Așadar, chiar dacă atât instanța de fond, cât și instanța de apel au sesizat natura temeiului juridic corect ce ar fi putut fi invocat în cauză, ele nu se pot substitui disponibilității părții, respectiv a reclamantei reconvenționale, care a invocat un fapt juridic licit întemeiat în fapt pe nerespectarea unor obligații contractuale.
Din aceste motive, întreg eșafodajul bazat pe argumentele de fapt de care a uzat apelanta, reclamantă reconvențională, nu poate fi primit din moment ce nu există un fapt juridic licit, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 992 și 1092 Cod civil, cu atât mai mult cu cât prestația pe care apelanta o solicită a-i fi înapoiată a fost făcută în executarea unui contract, pretins nerespectat de cealaltă parte (apelanta impută și în motivele de apel că intimata nu a procedat la livrarea cantității de tablă la care aceasta s-a obligat prin contractul nr. 53773/18.05.2004) și, ca atare, suntem în domeniul contractual, incidența legală fiind cu totul alta, respectiv art. 969 și următoarele Cod civil decât cea invocată de reclamanta reconvențională.
Și în ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat, constatările de fapt și de drept ale instanței de fond sunt corecte. Astfel, susținerile de fapt ale apelantei în ce privește capătul cererii reconvenționale C, cu privire la anularea facturii nr. -/17.08.2004, sunt legate tot de neexecutarea contractuală. Mai mult, este de observat că reclamanta reconvențională solicită anularea unui act, respectiv a unei facturi, fără să solicite anularea contractului sau că în cauză ar fi incidentă o răspundere contractuală a cocontractantului (neexecutare, executare necorespunzătoare a obligațiilor contractuale), în condițiile în care înscrisul în cauză, respectiv factura, are rolul doar al unui mijloc de probă, potrivit art. 43 Cod comercial, mijloc de probă menit a demonstra/infirma existența/inexistența unui act juridic. Or, și în acest caz, apelanta își întemeiază capătul de cerere privind anularea unui mijloc de probă pe temeiul unui fapt juridic licit, respectiv o pretinsă plată nedatorată.
În aceeași măsură, ca la primul motiv de apel, întregul eșafodaj argumentativ, cum că factura nu ar fi fost semnată de reprezentantul legal al apelantei, că nu se indică nr. și data avizului de expediție, nu are nicio relevanță și, ca atare, nu va fi luat în considerare de instanța de apel.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge apelul " ", formulat prin lichidatorul judiciar, ca nefondat.
În ce privește apelul "", instanța reține că el se referă doar la dobânzile datorate pentru suma de 150.000 lei relativă la capătul de cerere al acțiunii reconvenționale
Astfel, instanța observă că apelanta nu incidența existenței faptului juridic licit și, în cazul acestui capăt de cerere A, este în acord cu obligația instituită de instanță de restituire a sumei de 150.000 lei.
însă că datorează dobânzi legale pentru această sumă.
În acest context, instanța de apel reține ca fiind corectă argumentația instanței de fond, în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 994 Cod civil, și anume că la data primirii sumei nedatorate a fost de rea-credință prin aceea că a încasat suma de bani în contul unei facturi emisă unilateral, respectiv factura nr. -/20.05.2004 emisă unilateral și fără acceptul intimatei - reclamante reconvențional, care a și fost anulată ulterior prin stornare de însăși apelantă.
Ca atare, instanța va respinge și apelul "" ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile Târnăveni, cu sediul în Târnăveni,-, județul M, prin lichidator " Consult, cu sediul în Târgu M, -iei, nr.13,.31, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1456/19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- și. cu sediul în G, str. - -, bloc., scara 1, parter, județul
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./15.05.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
