Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 36/

Ședința publică din 16 februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban

GREFIER: -

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr. 340 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE B, prin, Sucursala

La apelul nominal se prezintă avocat, pentru pârâta apelantă și avocat, pentru reclamanta intimată.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei apelante, avocat arată că solicită efectuarea în cauză a unei expertize tehnice prin care să se stabilească contravaloarea prejudiciului pentru lipsa de folosință a macaralei, față de care s-a instituit sechestrul asigurator.

Reprezentantul reclamantei intimate, avocat arată că se opune la efectuarea expertizei, apreciind că nu este utilă cauzei.

Curtea, în deliberare, față de înscrisurile depuse la dosar, respectiv Oferta pentru închirierea macaralei, apreciază că nu este utilă cauzei administrarea expertizei solicitată de reprezentanta pârâtei apelante.

Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.

Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii și cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru, pentru motivele detaliate în scris.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în întâmpinare.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 340 din 31 martie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE B, prin Sucursala T, în contradictoriu cu pârâta T, având ca obiect obligația de a face, obligând pârâta să ridice macaraua tip de pe terenul proprietatea reclamantei.

A autorizat reclamanta ca în cazul neexecutării obligației să dezmembreze și să depoziteze pe cheltuiala pârâtei utilajul, respingând petitul privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, precum și cererea reconvențională.

Totodată, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea cu nr. 714/CC din 9 mai 2007, Judecătoria Timișoaraa dispus la cererea reclamantei din dosarul pendinte - instituirea unui sechestru asigurator asupra macaralei tip, proprietatea pârâtei până la soluționarea acțiunii civile ce a făcut obiectul dosarului cu nr. 7770/2006 pe rolul acestei instanțe.

Cât privește creanța pentru a cărei recuperare s-a apelat și la instituirea măsurii asiguratorii, s-a arătat că aceasta a făcut obiect al dosarului execuțional nr. 787/EX/2007 la ȘI, finalizat, așa cum ambele părți au arătat - la data de 04.08.2008, când a fost întocmit procesul verbal prin care s-a dispus închiderea dosarului.

Cum bunul pus sub sechestru nu a fost valorificat în cursul urmăririi silite (aspect, de asemenea, necontestat de către părți), iar dispozițiile art. 371 indice 5 Cod procedură civilă sunt incidente executarea silită încetând, sechestrul asigurator(transformat în sechestru executor în acord cu art. 411 pct.4 Cod procedură civilă) a încetat ca efect al acestui fapt.

În consecință bunul mobil a rămas pe proprietatea reclamantei fără ca pentru aceasta să existe o convenție sau, în alți termeni, fără ca aceasta să aibă a respecta o obligație convențională sau legală.

S-a considerat că pentru a asigura valorificarea corespunzătoare a atributelor dreptului de proprietate de care reclamanta se bucură, se impune ca pârâta să fie obligată să ridice bunul mobil aflat actualmente pe terenul celei dintâi și aducând astfel atingere exercitării corespunzătoare a dreptului, se impune ca cererea formulată în acest sens să fie admisă.

În situația în care pârâta ar ignora dispozițiile în acest sens ale hotărârii, pentru a asigura titularei dreptului de proprietate valorificarea integrală a acestuia - scop deja enunțat -, reclamanta va fi autorizată să procedeze la dezmembrarea și depozitarea macaralei pe cheltuiala celei dintâi, așa cum a solicitat prin al doilea capăt de cerere, găsit a fi întemeiat prin prisma celor de mai sus.

Deși reclamanta a solicitat ca obligația pârâtei de a ridica bunul mobil de pe proprietatea sa să se dispună sub sancțiunea plății daunelor cominatorii, instanța a apreciat că, în contextul în care al doilea capăt de cerere a fost găsit întemeiat și admis în consecință, cererea nu poate fi primită.

Astfel, așa cum reclamanta însăși a motivat pretenția sa, scopul cererii promovate este acela de a redobândi folosința suprafeței de teren ocupate.

Măsura obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii în cazul neexecutării obligației are ca finalitate înfrângerea rezistenței acesteia și eliberarea cât mai grabnică a terenului, or, reclamanta a apreciat că răspunde scopului său îndrituirea sa de a proceda la dezmembrarea bunului pe cheltuiala pârâtei, astfel încât cererea vizând daunele cominatorii nu ar mai fi susținută de un interes real și în contextul în care reclamanta reconvențională însăși recunoaște implicit că obligația în discuție este sustrasă categoriei intuitum personae.

Cât privește cererea reconvențională prin care se urmărește obligarea reclamantei principale la plata contravalorii lipsei de folosință a bunului în litigiu pe perioada 09.05.2007 - data instituirii măsurii asiguratorii și 04.08.2008 - data încetării executării silite și a măsurilor circumscrise executării, s-a motivat de către instanță că aceasta este nefondată.

S-a arătat că se observă că pe durata sus indicată bunul a fost indisponibilizat și lăsat în custodia reclamantei în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțată într-o procedură ce are ca finalitate protejarea intereselor creditorului în considerarea conduitei reclamantei reconvenționale, și nu a avut drept bază un eventual act abuziv al celei dintâi, nesusținut de temei legal.

S-a menționat că oportunitatea instituirii măsurii a fost analizată de către instanța chemată să dispună în acest sens, astfel încât afirmațiile reclamantei reconvenționale care se constituie de fapt în apărări ce vizează acea etapă procesuală, s-a menționat că sunt fără relevanță în pricina de față.

Pentru cele arătate, instanța a apreciat că cererea reconvențională este nefondată și în consecință a respins-

În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta ca parte căzută în pretenții, a fost obligată să plătească reclamantei suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în măsura admiterii cererii sale și care reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta T, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii și cererii reconvenționale așa cum a fost ea formulată, considerând hotărârea pronunțată în primă instanță ca fiind vădit netemeinică și nelegală.

Pârâta apelanta susține că se poate observa ca sechestrul asigurator a fost instituit în data de 9 mai 2007, iar hotărârea prin care societatea a fost obligată la achitarea debitului către reclamantă s-a pronunțat în data de 13 iulie 2007.

S-a arătat că în baza sentinței civile pronunțate în data de 13 iulie 2007 s-a pornit de către reclamanta din prezentul dosar executarea silită, formându-se dosarul execuțional nr. 787/EX/2007, dosar în care reclamanta nu a solicitat executarea silită a macaralei tip față de care s-a instituit sechestrul asigurator, menținând însă pe toată durata executării silite măsura asiguratorie.

Pârâta apelantă apreciază că sechestrul asigurator instituit pe macaraua TIP, proprietatea sa și-a produs efectele juridice pe perioada 9 mai 2007 - 4 august 2008, perioadă în care reclamanta având în vedere instituirea sechestrului nu a putut folosi macaraua.

Societatea apelantă precizează faptul că are în obiectul său de activitate efectuarea de activități de construcție și închiriere, macaraua TIP fiind achiziționată pentru desfășurarea acestei activități și, totodată, pentru a putea fi închiriată către diverse societăți comerciale.

S-a arătat că așa cum rezultă din oferta pentru închiriere de macara TIP, un bun similar, bunului proprietatea societății apelante se închiriază cu suma de 126 RON + TVA.

Societatea apelantă apreciază că a fost prejudiciată prin instituirea sechestrului judiciar, în sensul că, a fost privată de atributele dreptului de proprietate - posesie și folosință de către reclamantă pentru perioada 9 mai 2007 - 4 august 2008, neavând posibilitatea să-și fructifice folosința macaralei.

Având în vedere faptul că, o oră de închiriere pentru o macara TIP se ridică la suma de 126 + TVA și că societatea apelantă a fost privată de folosința și posesia macaralei pe o perioadă de 311 zile lucrătoare în perioada 9 mai 2007 - 4 august 2008 și că o macara lucrează minim 10 ore pe zi, apelanta apreciază că a fost prejudiciată cu suma de 391.860 lei + TVA.

Reclamanta intimată SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE B, prin, Sucursala Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 340 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- ca temeinică și legală.

Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată a arătat că prima instanță a reținut corect starea de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză și, în consecință în mod temeinic a respins cererea reconvențională formulată de, cerere prin care aceasta a solicitat pretenții față de reclamantă în sumă de 466.313,40 lei (391.860 lei + TVA) pretenții datorate în opinia pârâtei urmare a faptului că asupra bunului macara tip a fost instituit la cererea reclamantei sechestrul asigurator și altfel această societate a fost lipsită de folosința bunului în perioada în care sechestrul asigurator și-a produs efectele.

Examinând apelul declarat de pârâta T, prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, se reține că apelul pârâtei este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională prin care aceasta a solicitat obligarea reclamantei pârâta reconvențională la plata sumei de 391.860 lei + TVA, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a macaralei tip pentru perioada 09.05.2007-04.08.2008.

Așa cum a reținut și instanța de fond pe perioada menționată macaraua tip a fost disponibilizată și lăsată în custodia reclamantei în baza unei hotărâri judecătorești și nu a avut drept bază un eventual act abuziv al celei dintâi, nesusținut de temei legal.

Cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra macaralei a fost admisă de Judecătoria Timișoara prin încheierea nr. 714/CC/09.05.2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 330/11 septembrie 2007 Tribunalului Timiș, ținând seama de faptul că pe rolul Judecătoriei Timișoara se afla dosarul nr. 7770/2006 ce a avut ca obiect întoarcerea executării silite, acțiune formulată împotriva pârâtei.

Cererea de întoarcere a executării silite a fost admisă prin sentința civilă nr. 7499/13.07.2007, hotărârea rămasă irevocabilă.

Pârâta apelantă nu a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 7231Cod procedură civilă restituirea cauțiunii până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotărârea irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei, respectiv a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 7499/13.07.2007 de întoarcere a executării silite.

Prin decizia civilă nr. 210/R/30 mai 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis recursul creditoarei împotriva sentinței civile nr. 92/CC din 11 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, modificând sentința civilă recurată, în sensul că a admis cererea creditoarei, în contradictoriu cu pârâta debitoare și, a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 126.631,46 lei consemnată prin recipisa nr. -/1 din 31 mai 2007 pentru dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara.

De asemenea, se reține că pârâta apelantă nu a dovedit existența vreunui prejudiciu produs efectiv prin lipsa folosinței bunului pe perioada existenței sechestrului asigurator.

Oferta pentru închiriere macara făcută de cu nr. 293/17 octombrie 2007, nu face în fapt dovada prejudiciului, adică a profitului nerealizat, aceasta nefiind materializată într-un contract.

Așa cum s-a arătat oportunitatea instituirii măsurii sechestrului asigurator a fost analizată de către o instanță judecătorească printr-o hotărâre rămasă irevocabilă, astfel că solicitarea pârâtei apelante de obligare a reclamantei la eventualele despăgubiri pentru lipsa de folosință a macaralei tip nu are nici un temei legal.

Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr. 340 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de pârâta T, cu sediul procedural ales în T,-, corp.. 1, jud. T împotriva sentinței civile nr. 340 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Societatea Națională de cu sediul în B,-, sector 4, prin Sucursala Direcția T, cu sediul în T,-, jud.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 16 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

GREFIER

Red. /12.03.2010

Dact. /15.03.2010 - 4 ex.

Emis 2 com.

Primă instanță - Tribunalul Timiș

Judecător -

Președinte:Maria Ofelia Gavrilescu
Judecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Cătălin Nicolae Șerban

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Timisoara