Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 877/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 396
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - PRESS - împotriva sentinței comerciale nr.879 din data de 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.10.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.879/16.01.2009 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâții și - SRL, ca neîntemeiată.
În motivare s-a reținut că pârâtul a fost angajat al - -, conform contractului individual de muncă nr.5414/25.07.2005 până la 29.10.2007, cînd potrivit deciziei nr.2080/29.10.2007, raporturile de muncă au încetat potrivit art.791din Legea 53/2003, prin demisie.
La data de 1.10.2006, conform actului adițional nr.4, pârâtul a ocupat funcția de șef Departament, având ca obligații păstrarea secretului de serviciu, interzicerea de activități în beneficiul unor societăți concurente public cunoscute ca parte a unui grup sau care se află în relații comerciale cu, de a fi acționar/administrator la o societate cu obiect de activitate similar cu al reclamantei, păstrarea confidențialității asupra datelor, informațiilor și documentelor referitoare la activitatea societății.
Prin contractul de confidențialitate, pârâtul nu s-a obligat, contrar susținerilor reclamantei, ca timp de 36 luni de la încetarea contractului de muncă, ce a avut loc la 29.10.2007, să nu utilizeze/să transmită data /informații de care a luat cunoștință la locul de muncă.
La fila 115 din dosar, s-a depus un act adițional ce cuprinde obligațiile de confidențialitate a datelor timp de 3 ani de la încetarea contractului de muncă, dar nu este semnat de pârât.
În cauză nu s-a probat și nu se poate analiza față de obiectul cererii decât încălcarea obligației privind interdicția de a fi acționar/administrator la o societate cu obiect de activitate similar.
Aceasta reprezintă o clauză de neconcurență, care nu putea fi prevăzută direct într-un contract de confidențialitate, adițional la contractul de muncă, deoarece își produc efectele doar dacă în contractul individual de muncă au fost prevăzute în concret activitățile interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizației de neconcurență, etc.
În contractul individual de muncă al pârâtului nu s-au înserat asemenea prevederi conform art.22 din Codul muncii, clauza neavând deci efect.
Nu s-a probat că pârâții desfășoară acte de concurență neloială, acest fapt neputând fi dedus doar din faptul că - Distribution SRL are obiect de activitate cod 5247 și participă la licitații, ca orice altă societate cu același obiect de activitate.
Nu a fost probată nici folosirea de informații, date și documente de către pârâtul persoană fizică, la care a avut acces pe perioada în care a fost angajatul reclamantei, pentru a efectua acte de concurență neloială.
Participarea la licitații și câștigarea acestora se face în mod transparent, în condiții stabilite de actele normative în vigoare.
Nici nu a precizat reclamanta în concret, în ce mod ar fi putut deturna clientela, prin înscrierea la o licitație (nespecificată) și ulterior, prin câștigarea ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel reclamanta - Press - (fostă RC -), apel timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
În motivare, se invocă faptul că hotărârea este neîntemeiată, întrucât invocarea faptelor de concurență neloială nu s-a întemeiat pe dispozițiile din Codul muncii, ci pe cele ale Legii 11/1991 privind concurența neloială, fiind aplicabil, în completare art.397 Cod comercial.
Clauza de neconcurență, potrivit Codului muncii, nu își mai produce efectele la încetarea contractului individual de muncă, iar actele concurențiale sunt efectuate de intimatul pârât ulterior încetării contractului individual de muncă.
Atâta timp cât se reține încălcarea obligației contractuale de a dobândi calitatea de asociat unic/administrator al unei societăți comerciale care are același obiect de activitate cu apelanta, actul de concurență neloială este evident.
Societatea pârâtă s-a înființat în scopul desfășurării de activități comerciale similare folosindu-se de relațiile dobândite de pârât în timpul executării contractului de muncă.
Atâta timp cât scopul declarat de societatea pârâtă este de a revoluționa distribuția de presă, acest lucru nu se poate realiza decât prin fapte concurențiale, fapt dovedit prin răspunsurile la interogatoriu (întrebările 8 și 9).
Actul de concurență nu îl constituie eliminarea altor candidați, ci folosirea cunoștințelor/relațiilor dobândite de intimatul pârât în cadrul apelantei, prin acces la baza de date pentru a se obține rezultate de natură să înlăture clientela acesteia.
Prin participarea și câștigarea licitației, rezultă faptul deturnării clientelei. (art.4 lit.g din Legea 11/1996).
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând actele dosarului, în conformitate cu dispozițiile art.295 pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Deși reclamanta apelantă susține că nu își întemeiază acțiunea pe dispozițiile din Codul muncii, în sensul încălcării unei obligații de neconcurență de către intimatul pârât, în calitatea sa de fost angajat la societatea apelantă, totuși, aceasta își motivează acțiunea și depune în probarea pretențiilor sale înscrisuri constând în acte adiționale la contractul de muncă din 1.11.2006 și 31.05.2007. (filele 115 - 118 dosar fond).
Rezultă deci că în mod corect, instanța de fond a analizat aceste probe prin prisma actelor normative care își găseau incidența, respectiv art.20 -26 din Codul muncii și nu ale legii 11/1991.
Prin petitul acțiunii introductive, prin care se solicită încetarea actelor de neconcurență neloială, obligarea pârâtului asociat unic la - Distribution SRL să radieze din obiectul societății activitatea de comerț cu amănuntul al cărților, ziarelor, produselor de papetărie și încetarea desfășurării acestei activități, se urmărește a se da curs clauzei de neconcurență inserate în contractul de muncă al pârâtului intimat, în sensul interzicerii acestuia de a desfășura o activitate similară celei prestate în cadrul societății apelante.
Pentru a avea efectul urmărit, clauza de neconcurență trebuie să îndeplinească cerințele legale stabilite în Codul muncii în sensul de a se stabili limitele sale, tocmai pentru a nu avea un efect abuziv și anume, de a se stabili expres activitățile interzise la încetarea contractului de muncă, acordarea obligatorie a unei indemnizații de neconcurență lunară, în cuantum de minim 50% din media salariului brut, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, aria geografică unde s-ar putea exercita concurența, etc.
Observând că nu sunt respectate cerințele obligatorii prevăzute expres de lege, în actele adiționale la contractul de muncă stabilindu-se în mod unilateral obligații doar în sarcina salariatului pârât, în mod corect s-a stabilit la fond că dispozițiile contractuale menționate nu-și pot produce efectele juridice ale unei veritabile clauze de neconcurență și deci nu pot fi invocate de societatea apelantă, în calitatea sa de fost angajator al pârâtului intimat.
În apel, societatea reclamantă își precizează temeiul acțiunii introductive ca fiind Legea 11/1991, respectiv dispozițiile art.4 lit.
Or, participarea societății pârâte la licitație publică și declararea drept câștigătoare, ceea ce presupune o procedură obiectivă, transparentă, supusă rigorilor unor acte normative, nu se poate încadra în textul menționat, în care se vorbește de deturnarea clientelei prin folosirea legăturilor stabilite cu aceasta, în cadrul funcției deținute anterior la comerciant, ceea ce ar presupune o activitate ilicită, un contact direct, fraudulos cu clientela, în sensul captării acesteia și nu prin intermediul unei proceduri mediate de licitație, având caracter public.
Nici dispozițiile art.397 Cod comercial nu pot fi aplicabile, acestea referindu-se la activitatea prepusului căruia îi este interzisă desfășurarea unei activități comerciale de felul celei cu care a fost însărcinat, textul nevorbind despre încălcarea unei asemenea obligații, după încetarea calității de prepus, cum este cazul în speță.
În mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta nu și-a probat acțiunea și în consecință a fost respinsă ca nefondată,sentința pronunțată fiind legală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art.296 apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. și 129.pr.civ. se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - PRESS - cu sediul în B, Libere, nr.1, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 879 din data de 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații domiciliat în B,-, -D8,.C,.3,.86, sector 6 și - SRL cu sediul în B,-, -.1, parter,.44, sector 2.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.DM.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole
