Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 400/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1084/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 400
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea apelului declarat de apelanta SC SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR ȘI ASOCIATII împotriva sentinței comerciale nr.4834 din data de 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL B SA.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheierea care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 19.09.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr.5459/07.03.2002 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională Aeroportul Internațional B - Otopeni solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: 1) obligarea pârâtei la prelungirea termenelor de închiriere asupra locațiilor în care își desfășoară activitatea comercială în regim vamal special pentru încă o perioadă de 10 ani, conform art.6 din statutul societății, 2) obligarea pârâtei la plata de daune interese estimate aproximativ la valoarea de 400.000 de dolari SUA, cu titlu de prejudiciu real, și la plata beneficiului nerealizat de care a fost lipsită societatea, calculate pentru perioada 2001 - februarie 2002 și rezultate ca urmare a conduitei culpabile a pârâtei privind neprelungirea locațiilor, atitudine adusă la cunoștința publică, ceea ce a influențat în mod negativ furnizorii, persoane juridice străine, în condițiile art.1084 cod civil și 3) obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii în valoare de 10.000 dolari SUA pentru fiecare zi de întârziere, până la încheierea contractelor de locațiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că din anul 1992 pârâta este asociată în societatea reclamantă.
La data inițierii activității comerciale, în calitate de asociat, pârâta a adus ca participație la capitalul social al societății atât vărsământul în numerar prevăzut de lege, cât și aportul în numerar, reprezentat de spațiile cu destinație comercială de pe Aeroportul Internațional B - Otopeni.
Aceste spații, pe parcursul celor 10 ani de desfășurare a activității comerciale ca asociat cu pârâta - au devenit fondul de comerț al societății, cu toate consecințele juridice ce decurg din această participație: beneficii societare, cât și chirii substanțiale achitate către CN SA.
În prezent, contractele de închiriere au fost prelungite de actele adiționale încheiate la data de 22.01.2002, până la data de 27.03.2002, pârâta impunând unilateral și majorarea chiriei, așa cum rezultă din actele adiționale anexate ca probă.
Întrucât activitatea comercială în spațiile de pe Aeroportul Otopeni se desfășoară în regim vamal special, care impun aprobări de antrepozitare și termene care depășesc uneori 45-60 de zile, întreaga activitate a societății SRL a suferit pagube substanțiale din cauza situației de incertitudine create în mod deliberat de pârâta
A cerut astfel admiterea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 22.11.2007, instanța de fond a luat act de cererea de renunțare a reclamantei la capetele 1 și 3, rămânând legal învestită numai cu capătul 2 din cerere.
Prin sentința comercială nr.4834/03.04.3008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, s-a luat act de renunțarea de către reclamantă la judecata capetelor 1 și 3 din cerere.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei restrânsă referitor la plata sumei de 400.000 dolari SUA daune interese și prejudiciu nerealizat, calculate pe perioada 2001 - 2002.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut în esență că în perioada 2001 - februarie 2002, contractele încheiate între părți erau în ființă și și-au produs efecte, deci pe această perioadă nu s-au adus prejudicii reclamantei.
În plus reclamanta nu a făcut dovezi privind cuantumul prejudiciului real și al beneficiului nerealizat.
Pe de altă parte nu există o conduită culpabilă a pârâtei privind neprelungirea locațiilor în care reclamanta își desfășoară activitatea.
Mai mult, prin contractul de închiriere nu s-a prevăzut o astfel de clauză, iar susținerea reclamantei că această obligație ar rezulta din art.6 din statutul societății nu este fondată, deoarece așa cum s-au încheiat și modificat actele constitutive ale societății, voința reală a părților a fost aceea ca "pârâta să aducă drept aport în natură vadul comercial, clientela, și nu spații comerciale sau contracte de închiriere". Constatându-se inexistența culpei pârâtei în cauza de față, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.4834/03.04.2008 a declarat apel, în termen, reclamanta, pe care nu l-a motivat, dar a depus Concluzii scrise în care precizează că renunțând la capetele 1 și 3, instanța mai este sesizată doar cu pretențiile în sumă de 400.000 USD, ce urmează a i se plăti în echivalentul în lei la data plății efective, reprezentând daune interese, inclusiv beneficiu nerealizat pe perioada 2001 - 2002 ca urmare a refuzului pârâtei de prelungire a contractelor de închiriere privind spațiile comerciale din incinta Aeroportului Internațional B Otopeni ().
Invocă în susținerea cererii de apel contractul de societate, cu precădere art.8, coroborat cu art.19 din care ar rezulta obligația pârâtei de a pune la dispoziția reclamantei întregul spațiu comercial al.
Cu toate acestea, prin notificarea nr.349/22.03.2002 pârâta a solicitat reclamantei să elibereze toate spațiile închiriate, refuzând în același timp în mod nejustificat prelungirea contractelor de închiriere.
S-a încălcat astfel, din culpa pârâtei, scopul înființării societății, obligația comună de cooperare a asociaților, fapt ce a determinat imposibilitatea desfășurării activității comerciale a reclamantei și care a dus în final la starea de faliment.
Consideră că toate afirmațiile pârâtei, respectiv: că la data expirării termenelor de închiriere (27.03.2002) aceasta nu mai avea calitatea de asociat, că însuși termenul de funcționare al societății expirase și că reclamanta nu mai avea capacitate de folosință la expirarea contractelor, că nu mai avea dreptul de a desfășura activități de duty-free, precum și afirmația că aportul adus în societate a fost numai vadul comercial și nu spațiile comerciale - respectiv contractele de închiriere, sunt eronate.
Motivează amplu această susținere considerând că apelul său este fondat.
astfel admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii precizate la termenul din 22.11.2007.
La dosarul cauzei s-au depus Concluzii scrise și de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL B ( - fost ) prin care cere respingerea apelului ca nefondat, deoarece în perioada 2001 - februarie 2002 pentru care apelanta-reclamantă și-a restrâns acțiunea, contractele în discuție erau în vigoare, ele expirând la 23.03.2002; în speța dedusă judecății nu se verifică în sarcina sa existența vreunei culpe contractuale.
Motivează amplu și la obiect în baza acestor două motive esențiale, cererea sa de respingere a apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată și reține următoarele: - prin încheierea din 22.11.2007 instanța de fond a luat act de cererea de renunțare a reclamantei la capetele 1 și 3, astfel că în final cererea reclamantei s-a redus la un singur capăt de cerere reprezentând daune interese estimate la valoarea de 400.000 USD, cu titlu de prejudiciu real precum și la plata beneficiului nerealizat de care a fost lipsită societatea, pretenții calculate pe perioada 2001 - februarie 2002, pretenții rezultate din culpa pârâtei care ar fi refuzat nejustificat prelungirea contractelor de închiriere a spațiilor din incinta Aeroportului Otopeni. Acest lucru l-a precizat reclamanta și în Concluziile scrise depuse la cererea de apel.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei Curtea reține că pe toată perioada în care reclamanta-apelantă a solicitat pârâtei-intimate plata daunelor interese și prejudiciu nerealizat pentru neprelungirea locațiilor, respectiv 2001 - februarie 2002, contractele de închiriere erau încă în vigoare, ele își produceau efectele conform clauzelor ce au stat la baza încheierii lor din care nu rezultă că pârâta și-ar fi asumat obligația prelungirii duratei de închiriere după data de 27.03.2002, situație în care este exclusă din culpa pârâtei pentru refuzul de prelungire a contractelor, dar mai ales posibilitatea ca pârâta să fi produs reclamantei vreun prejudiciu din acest motiv câtă vreme contractele erau în ființă, iar reclamanta și-a desfășurat nestingherită activitatea în spațiile închiriate de la reclamantă.
Concediul locațiunii contractelor de închiriere în discuție a fost notificat reclamantei ulterior perioadei ce face obiectul litigiului de față, respectiv prin adresa nr.4325/21.03.2002.
În speță reclamanta nu face nici dovada vreunei culpe contractuale, deoarece la data de 17.01.2002 prin hotărârea AGEA din 17.01.2002 a asociaților al cărui asociat era și pârâta, s-a decis de comun acord transmiterea prin cesiune a părților sociale ale pârâtei către un al treilea asociat, și retragerea din societatea reclamantă, a și, lucru ce a fost statuat prin rezoluția 602 din aceeași zi 17.01.2002, a directorului. Deci prevederile contractului de societate și cele ale statutului au încetat astfel să mai producă efecte față de pârâta-intimată câtă vreme nu mai avea calitatea de asociat în cadrul societății apelante.
Nici interpretarea dată dispozițiilor art.6 și 8 din contract de către apelantă, nu este cea care rezultă din actele dosarului, de vreme ce capitalul social adus de pârâtă în societate nu consta în contractele de închiriere, ci voința asociaților este cea adusă prin actul adițional nr.7 decizie luată de asociați prin AGEA din 15.07.1998 în care s-a decis și redăm textual că "aportul este în natură - fond comercial adică vad comercial, fiind evaluat convențional de către asociați".
În mod corect s-a reținut în același sens și de către instanța de fond faptul că voința reală a asociaților a fost ca pârâta să aducă drept aport în natură vadul comercial, clientela și nu spații comerciale sau "contracte de închiriere", motiv pentru care nu s-a putut reține nicio culpă în sarcina pârâtei pentru neprelungirea contractelor de închiriere.
Pentru toate cele constatate Curtea reține că reclamanta nu a putut face dovada culpei pârâtei pentru neprelungirea contractelor de închiriere în perioada 2001 - februarie 2002 motivat de neexistența vreunei obligații în acest sens nici în contractele de închiriere și nici în actele constitutive ale societății, situație în care pretențiile reclamantei privitoare la punctul 2 din cererea astfel cum a fost restrânsă, apar nejustificate.
În consecință, Curtea reține că sentința instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea restrânsă a reclamantei, este temeinică și legală.
Ca urmare Curtea va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecată pretinse de intimata-pârâtă, făcând aplicarea art.274 Cod procedură civilă, față de dispozițiile acestui text de lege, Curtea va obliga apelanta, ca parte căzută în pretenții, să plătească intimatei suma de 8740,31 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, societate în faliment, prin lichidator judiciar și ASOCIAȚII CU SEDIUL ÎN B,-, -.2,.5,.47, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.4834/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL B cu sediul în Otopeni, șos. B-P, Km.16,5, județul
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 8.740,31 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
-
Red.Jud. - 2.10.2008
Tehnored. 3.10.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
