Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 41
Ședința publică de la 25 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iulia Cîrnu
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 6606 din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimata SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 26566 și intimata prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. - /18.01.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata a depus prin registratură, întâmpinare care se comunică în copie apelantei prin avocat.
Apelanta prin avocat nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului cum a fost formulat, schimbarea în tot hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant,invocată prin întâmpinare de intimată, arată că nu a formulat apel cu privire la acest aspect.
Intimata prin avocat consideră că excepția lipsei calității de reprezentant, este o apărare, arătând că la momentul încheierii contractului de închiriere, dl. avocat, a reprezentat interesele SC SA.
La întrebarea instanței dl. avocat învederează că mandatul său a încetat în urmă cu 3 ani.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Cheltuielile de judecată le va solicita pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VI-a Comercială la data de 1.08.2006, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la respectarea prevederilor contractului de închiriere nr.674/27.09.2004, în sensul furnizării utilităților la care s-a obligat până la data expirării respectiv, 27.09.2009 și obligarea acesteia la plata sumei de 5.000 RON pentru fiecare lună începând cu 06.2006 - 09.2009, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație.
Ulterior reclamanta a renunțat la capetele de cerere având ca obiect pretenții.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate reziliat contractul de închiriere datorită cazului fortuit și să fie obligată reclamanta la plata sumei de 7.000 RON, contravaloare energie electrică pe perioada 1.12.2006 - 20.06.2006.
La termenul din data de 17.04.2007, pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei.
Prin încheierea de la același termen de judecată, instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâta-reclamantă reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.119 din Statutul profesiei de avocat, întrucât persoana în cauză nu a acordat simultan asistență juridică părților în litigiu, astfel încât are calitatea de reprezentant al reclamantei-pârâte conform art.67 și următoarele Cod procedură civilă în baza contractului de asistență juridică încheiat cu acesta.
Prin sentința comercială nr.6606/17.09.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată și a admis în parte cererea reconvențională, dispunând rezilierea contractului de închiriere nr.674/27.09.2004.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că obiectul contractului de închiriere îl reprezintă o suprafață de 200 mp, iar durata contractului este de la 27.09.2004 la 27.09.2007. Prin comunicarea nr.408/7.11.2005, pârâta atestă că a pus la dispoziția reclamantei toate utilitățile necesare desfășurării activității, inclusiv alimentarea cu apă potabilă și canalizare.
Instanța a reținut că în ziua de 5.06.2006, punctul și stația electrică la care se alimenta instalația pârâtei au fost devastate de un grup de persoane, distrugându-se racordul la energia electrică și anihilând activitatea reclamantei.
Instanța mai reține că deși această situație este comunicată de pârâtă reclamantei, aceasta nu a cerut societății, în baza contractului de închiriere, branșarea, ci în zilele de 23 - 25.06.2006, a părăsit spațiul închiriat, iar la 1.07.2006 a încetat plata chiriei. Totodată, s-a reținut că în cele două zile menționate, reclamanta a preluat întreaga infrastructură, aducând locul închiriat în situația de dinaintea închirierii, ceea ce echivalează cu încetarea de fapt a contractului de închiriere.
Cât privește cererea reconvențională privind rezilierea contractului de închiriere, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată conform clauzelor 4, 7 și 10 din contract, primele două clauze vizând menținerea spațiului în bună stare și predarea acestuia în aceeași stare către locator, iar clauza 10 vizând dreptul chiriașului la încetarea contractului în ipoteza în care spațiul este distrus sau deteriorat de o împrejurare ce îl face complet inutilizabil.
Ca atare, tribunalul a reținut din actele dosarului, că față de solicitarea reclamantei adresată pârâtei de a-și preciza poziția și față de răspunsul acesteia în sensul că punctul și stația electrică au fost vandalizate de persoane necunoscute, ambele ulterioare demontării infrastructurii spațiului închiriat și părăsirii acestuia de către reclamantă, părțile au abandonat în mod tacit raportul contractual, astfel încât se impune rezilierea contractului.
Cât privește capetele de cerere din cererea reconvențională, având ca obiect pretenții, tribunalul a reținut că acestea nu au fost probate în fața instanței în condițiile art.1169 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, reclamanta-pârâtă, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, la data de 14.08.2007.
În motivarea apelului declarat, apelanta a arătat că prin contractul de închiriere încheiat, intimata s-a obligat să-i furnizeze utilitățile necesare obiectului de activitate, respectiv alimentarea cu apă potabilă, curent electric, acces la rețeaua de canalizare, iar conform art.11 din contract, contractul rămâne valabil chiar dacă locatorul vinde sau transferă spațiul în proprietatea altei persoane.
Or, în speță, există culpa exclusivă a intimatei, care prin acționarii săi a distrus activele societății, astfel încât nu era în drept să solicite rezilierea contractului, invocându-și propria turpitudine, cu atât mai mult cu cât apelanta a achitat toate facturile de utilități.
Apelanta a arătat că din probele administrate la fond reiese că intimata își recunoaște culpa, recunoscând că nu mai poate să asigure utilitățile la care s-a obligat, întrucât spațiul a fost devastat de persoane de etnie rromă, însă spațiul era sub paza intimatei astfel încât culpa îi aparține.
Apelanta a învederat că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate reținând că apelanta-chiriaș era obligată să-și asigure utilitățile, or din contract reiese că apelanta trebuie să achite doar contravaloarea acestor utilități, fapt dovedit la fond, utilitățile fiind achitate inclusiv pentru luna iulie, fapt dovedit și de recunoașterea administratorului unic al intimatei în sensul că a fost în imposibilitate de a mai asigura utilitățile.
Apelanta a mai arătat că interpretarea instanței de fond contravine art.977, 978, 979, 980, 981 și 982 cod civil relative la interpretarea contractelor.
Totodată, apelanta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținând că acțiunea prezentă este neîntemeiată, deși din actele dosarului reiese că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar conform contractului, chiriașul are în acest caz dreptul la încetarea contractului.
Apelanta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că apelanta-chiriaș a atestat că Apele Române A au pus la dispoziția acesteia utilitățile necesare desfășurării contractului încheiat, această obligație revenea intimatei.
Apelanta a învederat că instanța de fond a reținut culpa apelantei de a nu fi solicitat societății, branșarea la rețeaua de curent electric, însă această obligație nu-i revenea chiriașului întrucât acesta nu avea contract cu. Totodată, s-a arătat, stația electrică și punctul erau în incinta intimatei, apelanta neavând acces la acestea, fiind demolate de către intimată pentru a construi spații rezidențiale, astfel încât apelanta nu avea ce să racordeze, singura soluție fiind dezdăunarea reclamantei conform art.998-999 Cod civil.
Apelanta a mai arătat că părăsirea spațiului închiriat s-a datorat imposibilității realizării obiectului de activitate datorită culpei intimatei.
Apelanta a învederat că deși instanța a reținut prevederile art.11 din contract, a apreciat că ele nu se aplică pentru că intimata a părăsit spațiul închiriat, ajungând la concluzia greșită a încetării contractului de închiriere.
Apelanta a învederat că în mod greșit instanța de fond a reținut că s-a indicat eronat temeiul de drept, însă textele de lege invocate în susținerea acțiunii sunt corecte, având în vedere că se invocă un contract care este legea părților în care nici măcar instanța nu poate interveni.
S-a mai arătat că în mod greșit a fost admisă cererea reconvențională a intimatei, atâta timp cât apelanta nu-și mai putea îndeplini obligațiile din clauzele 4 și 7, iar cât privește clauza 10, chiriașul nu a înțeles să solicite rezilierea contractului, ci doar i-a solicitat intimatei să-și prezinte poziția.
Apelanta a solicitat admiterea apelului întrucât demolarea nu a avut loc întâmplător, ci pentru construirea unui complex rezidențial, astfel cum rezultă din modificarea și completarea obiectului de activitate al intimatei.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, și reiterând excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului apelantei conform art.119 din Legea nr.51/1995.
Cât privește excepția lipsei calității de reprezentant pentru apărătorul apelantei, invocată de intimată, Curtea analizând actele dosarului prin raportare la dispozițiile art.137 alin.1 raportat la art.67 și următoarele Cod procedură civilă, reține următoarele:
Se reține că aceeași excepție a fost invocată și în fața instanței de fond, vizând lipsa calității de reprezentant în fața instanței de fond, a apărătorului reclamantei, fiind soluționată prin încheierea de ședință din 17.04.2007.
Întrucât această încheiere poate fi atacată cu apel doar odată cu fondul, și întrucât intimata nu a înțeles să declare apel împotriva sentinței de fond, Curtea reține că soluția dată prin încheierea din 17.04.2007 nu mai poate face obiect al reformării.
Ca atare, Curtea reține că prin invocarea excepției lipsei calității de reprezentant al apărătorului apelantei, intimata a înțeles să invoce lipsa reprezentăriiîn fața instanței de apel, a apelantei.
Din examinarea textului de lege invocat în susținerea excepției, respectiv, art.119 din Legea nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Curtea reține că în speță nu este încălcată norma legală menționată care stabilește obligația avocatului dea nu acorda simultanconsultanță juridică părților în proces, în speță fiind vorba demandate succesive, mandatul conferit avocatului în baza contractului de asistență juridică de către intimată încetând la o dată anterioară încheierii contractului de asistență juridică cu apelanta, contract pe care se întemeiază și calitatea de reprezentant în proces al acestei părți, conform art.67 și următoarele Cod procedură civilă.
Acest aspect a fost învederat instanței chiar de părțile în proces care la întrebarea instanței de apel, au răspuns că primul contract de asistență juridică a încetat în urmă cu 3 ani.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.119 din Legea nr.51/1995 coroborat cu art.67 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea va respinge excepția lipsei calități de reprezentant invocată de intimată, ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că primul motiv de apel invocat relativ la greșita reținere a situației de fapt întrucât nu chiriașul trebuia să-și asigure utilitățile este nefondat, întrucât acest motiv de apel contravine chiar conținutului sentinței de fond, care, la reținerea situației de fapt, face mențiunea obligației intimatei de a asigura utilitățile conform contractului de închiriere.
Ca atare, instanța de apel nu poate reține susținerea apelantei relativă la greșita interpretare a convențiilor, conform art.977 și următoarele Cod civil, în speță termenii contractului nefiind îndoielnici și primitori de mai multe înțelesuri, cu privire la aceste obligații, cum învederează apelanta.
Instanța de apel nu poate reține nici motiv ul invocat relativ la dovada culpei exclusive a intimatei, conform art.998-999 Cod civil, în distrugerea punctului și a stației electrice, ceea ce ar fi determinat părăsirea spațiului de către apelantă, întrucât aceste probe nu au fost făcute nici în fața in stanței de fond și nici a instanței de apel, conform art.1169 Cod civil, singurele probe fiind cele administrate în fața instanței de fond, în speță, corespondența părților și răspunsurile la interogatorii, din care reiese că stația electrică și punctul au fost vandalizate de persoane necunoscute.
Nu se poate reține pe acest aspect, ca probă certă, conform susținerilor din apel, faptul că cele două amplasamente se aflau în incinta intimatei și, deci, întreaga responsabilitate îi revenea acestuia, întrucât faptul că stația electrică și punctul erau sub paza intimatei la data la care au fost vandalizate, poate fi cel mult un început de probă, dar nu o probă certă care să formeze convingerea intimă a instanței pe aspectul privind culpa exclusivă a intimatei pentru împiedicarea efectelor contractului.
Nici critica adusă soluției dată de instanța de fond în sensul că în mod greșit a reținut că apelanta nu a cerut rebranșarea la energia electrică întrucât nu-i revenea această obligație, nu poate fi reținută de instanța de apel, întrucât în speță, solicitarea de rebranșare se putea face în baza contractului de închiriere, astfel cum corect a reținut instanța de fond, chiriașul fiind beneficiarul furnizării energiei electrice, nefiind necesar un contract direct cu societatea cum greșit susține apelanta, pe de o parte, iar pe de altă parte, atitudinea apelantei a fost analizată în legătură cu poziția intimatei care a informat-o despre debranșarea de la rețeaua de curent electric și, implicit, în legătură cu propria poziție a apelantei care a decis să părăsească spațiul închiriat.
Curtea nu poate reține nici invocarea de către apelantă a dispozițiilor art.11 din contract în susținerea temeiniciei cererii sale, articol ce vizează menținerea contractului de închiriere în ipoteza în care locatorul vinde sau transferă spațiul în proprietatea altei persoane, întrucât în speță nu a fost dovedită îndeplinirea ipotezei din clauza 11 contractuală, pe de o parte, iar pe de altă parte, menținerea contractului este condiționată și de poziția chiriașului, instanța de fond reținând în mod temeinic și legal, că părăsirea spațiului închiriat și demontarea infrastructurii de către apelantă echivalează cu o încetare în fapt a contractului de locațiune, cu atât mai mult cu cât aceste fapte au intervenit înainte de clarificarea situației cu proprietarul prin solicitarea poziției acestuia față de distrugerea punctului trafo și a stației electrice.
Cât privește criticarea poziției instanței de fond față de textele de lege invocate de apelanta-reclamantă în susținerea acțiunii, Curtea urmează să respingă această critică, întrucât calificarea în drept se face de către instanța de judecată, indicarea greșită a temeiului de drept de către reclamantă neavând incidență în pronunțarea soluției de fond.
În ceea ce privește ultimul motiv de apel invocat referitor la greșita soluționare a cererii reconvenționale, Curtea reține că și acesta este nefondat, argumentarea apelantei în sensul că nu mai era în măsură să respecte clauzele 4 și 7 din contract fiind fără relevanță, atâta timp cât instanța a făcut o interpretare sistematică a acestor dispoziții contractuale prin raportare la clauza 10, care vizează distrugerea spațiului pentru motive ce constituie caz fortuit, instanța de fond reținând în mod corect că vandalizarea stației electrice și a punctului trafo coroborate cu poziția apelantului de părăsire a spațiului închiriat și de demontare a infrastructurii, pot fi calificate ca fiind un atare caz fortuit de încetare a contractului de locațiune.
Curtea nu poate reține susținerea apelantei în sensul că modificarea obiectului de activitate al intimatei dovedește culpa exclusivă a acesteia în încetarea contractului întrucât se urmărea construirea unor cartiere rezidențiale de către intimată, fiind vorba despre o simplă afirmație neprobată în fața instanței conform art.1169 Cod civil.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.294 și următoarele Cod procedură civilă, coroborat cu art.969 Cod civil, văzând și dispozițiile art.1169 Cod civil, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.
În baza principiului disponibilității aplicabil în procesul civil, Curtea va lua act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calități de reprezentant, ca nefondată.
Respinge apelul formulat de apelanta cu sediul în B, șos. ---, nr.5-7, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.6606 din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B,-, sector 2, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2008.
Președinte, Judecător,
Dr. I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 29.01.2008
Tehnored. - 5.02.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială/Președinte:
Președinte:Iulia CîrnuJudecători:Iulia Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
