Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 40
Ședința publică de la 25 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iulia Cîrnu
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SC - TURISM TRANSPORT SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 9736 din 12.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimata SC SA prin lichidator judiciar GRUP EXPERT.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat -. conform împuternicirii avocațiale nr.- din 13.12.2007, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei.
Apelanta prin avocat învederează că primul motiv de apel, privind evacuarea din imobilul ce făcea obiectul contractului de închiriere, a rămas fără obiect față de dispozițiile încheierii de îndreptare a erorii materiale. Solicită admiterea apelului, susținând ultimele motive de apel.
După terminarea ședinței de judecată, se prezintă intimata prin avocat, care depune note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VI-a Comercială la data de 24.05.2006, reclamanta, prin lichidator judiciar, a chemat în judecată pe pârâta - TURISM TRANSPORT solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate începând cu data de 22.03.2006, reziliat contractul de închiriere nr.742/6.07.2006, ca urm are a denunțării acestuia, să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în B, --, sector 1, să plătească contravaloarea lipsei de folosință a spațiului începând cu data de 22.03.2006 și până la evacuarea efectivă, evaluată provizoriu la suma de 5.038 Euro/lună.
La termenul din data de 27.09.2006, reclamanta a renunțat la capătul 3 din cerere, având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință.
Prin sentința comercială nr.9736/12.09.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea reclamantei, a constatat că începând cu data de 22.03.2006 a încetat contractul de închiriere încheiat de părți, prin denunțarea unilaterală de către reclamantă și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B, Calea, nr.2, sector 3. Totodată, instanța de fond a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că părțile au încheiat contractul de închiriere nr.742/6.07.2000, pentru spațiul situat în B, --, sector 1, în schimbul chiriei de 2.000.000 lei, prevăzându-se posibilitatea actualizării acestei sume cu rata inflației. Instanța a mai reținut că prin acte adiționale, cuantumul chiriei a fost ridicat la suma de 30.000.000 lei plus TVA.
La data de 20.01.2006, a reținut tribunalul, reclamanta i-a notificat pârâtei denunțarea unilaterală a contractului ca urmare a refuzului acesteia de a stabili un nou cuantum al chiriei, notificare primită de către pârâtă la data de 22.02.2006.
Ca atare, instanța de fond a apreciat că, în speță, contractul de închiriere fără termen, a fost denunțat unilateral de către reclamantă, conform art.1436 alin.2 Cod civil, termenul de preaviz fiind cel prevăzut de reclamantă în notificare, respectiv, 30 de zile de la data primirii notificării, astfel încât contractul a încetat să mai producă efecte juridice începând cu data de 22.03.2006.
Totodată, tribunalul a reținut că, urmare a încetării contractului prin denunțare unilaterală, se impune și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat pentru lipsă de titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, pârâta, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 14.11.2007.
În motivarea apelului declarat, apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B, Calea, nr.2, sector 3, întrucât acesta este sediul social și proprietatea proprie. Or, prin acțiunea de fond, reclamanta a solicitat instanței evacuarea din imobilul situat în B, str. --, sector 1, acesta fiind obiectul cererii de chemare în judecată.
Apelanta a învederat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea pârâtei de suspendare a soluționării cauzei, în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială cu motivarea că "posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra spațiului în litigiu nu are relevanță în cauza de față".
Apelanta a arătat că pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială se află dosarul menționat anterior, prin care reclamanta, în calitate de creditoare, a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, împotriva pârâtei, în calitate de debitoare, instanța de fond încuviințând vânzarea la licitație a tuturor activelor proprietatea reclamantei, cu excepția imobilului în litigiu, imobil pentru care apelanta are un drept de preempțiune la cumpărarea activului, recunoscut de lichidator, ce urmează să fie valorificat la momentul scoaterii la vânzare prin licitație a acestui activ.
Ca atare, întrucât se solicită evacuarea reclamantei din imobilul menționat pentru lipsă de titlu, în speța de față, iar cu prilejul vânzării la licitație, reclamanta urmează să-și exercite dreptul de preempțiune la cumpărarea acestuia, putând să devină proprietarul acestui imobil, se impune suspendarea judecării prezentei cauze.
Apelanta a mai învederat că prin sentința nr.3683/18.10.2007, i s-a recunoscut calitatea de creditor al pârâtei-intimate, astfel încât, s-a confirmat faptul că de la momentul încheierii contractului de închiriere și până în prezent, sunt singurii în măsură să asigure conservarea spațiului, a construcțiilor ce compun activul, or, măsura evacuării ar avea ca efect înlăturarea tuturor măsurilor de conservare a activului încuviințată chiar de debitor.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cât privește primul motiv invocat relativ la evacuarea reclamantei din imobilul situat în Calea, nr.2, sector 3, B, iar nu din imobilul indicat în petitul cererii de chemare în judecată, Curtea reține că acesta a rămas fără obiect, întrucât prin încheierea din data de 10.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în Camera de Consiliu, tribunalul a admis cererea reclamantei de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr.9736/12.09.2007, dispunând îndreptarea erorii materiale în sensul că se dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în B, str. --, sector 1, iar nu din B, Calea, nr.2, sector 3, constatând îndeplinite condițiile art.281 Cod procedură civilă.
Curtea apreciază ca neîntemeiat cel de-al doilea motiv de apel relativ la greșita soluționare a cererii de suspendare conform art.244 pct.1 Cod procedură civilă, formulată de apelanta-reclamantă, reținând că, în speță, dreptul de preempțiune la cumpărare conferit pârâtei esteun drept ex contractuu, fiind stabilit convențional de către părțile contractului de închiriere. Ca atare, în ipoteza în care reclamanta-intimată a optat pentru aplicarea dispozițiilor art.1436 alin.2 Cod civil, referitoare la denunțarea unilaterală a contractului de închiriere fără termen, clauza contractuală care stabilește dreptul de preempțiune al pârâtei-apelante, nu se mai poate aplica, contractul încetând în baza textului de lege menționat.
Pe de altă parte, Curtea reține că, în speță, vânzarea la licitație a activelor debitoarei, propusă de către lichidatorul judiciar în dosarul de faliment, vânzare ce motivează și cererea apelantei-pârâte de suspendare a judecății conform art.244 pct.1 Cod procedură civilă, este o vânzare forțată, prevăzută de dispozițiile Legii nr.85/2006, dreptul de preempțiune convenit de părți în contractul de închiriere neputând fi aplicat, atâta timp cât are o sursă convențională, iar nu legală, și atâta timp cât nu ne aflăm în ipoteza unei vânzări voluntare, decisă de către intimata-reclamantă.
Se mai reține și faptul că în calea de atac for mulată, apelanta nu critică sentința instanței de fond relativă la soluționarea primului capăt de cerere având ca obiect constatarea încetării contractului de închiriere prin denunțare unilaterală, ci doar soluția privind evacuarea, care, în opinia apelantei, i-ar afecta dreptul de preempțiune la cumpărare, or, evacuarea este o consecință firească a încetării contractului de închiriere, contract care este și izvorul dreptului de preempțiune invocat de apelantă,astfel încât prin încetarea raporturilor contractuale, încetează toate drepturile și obligațiile conferite părților de dispozițiile acestuia, apelanta nesolicitând un drept de retenție printr-o eventuală cerere reconvențională.
Totodată, Curtea apreciază că în ipoteza în care instanța ar dispune suspendarea judecării prezentei cauze, instanța ar interveni în acordul de voință al părților, prelungind forțat contractul de închiriere și împiedicând aplicarea dispozițiilor art.1436 alin.2 cod civil relative la denunțarea unilaterală.
Cât privește ultimul motiv de apel invocat, relativ la împiedicarea măsurilor de conservare a imobilului prin evacuarea apelantei, căreia îi revenea sarcina acestor măsuri, Curtea reține că și acest motiv este neîntemeiat, întrucât obligația de conservare a imobilului în sarcina apelantei-pârâte este tot o obligație ex contractuu, obligație ce a încetat prin denunțarea unilaterală a acestuia de către intimată, sarcina conservării imobilului revenind, față de circumstanțele speței, lichidatorului judiciar.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.294 și următoarele Cod procedură civilă, coroborat cu art.969 Cod civil raportat la art.1436 Cod civil, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - TURISM TRANSPORT cu sediul în B, Calea, nr.2,.B,.5, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.9736 din 12.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata prin lichidator judiciar GRUP EXPERT cu sediul ales în B,-,.7, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2008.
Președinte, Judecător,
Dr. I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 29.01.2008
Tehnored. - 31.01.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia CîrnuJudecători:Iulia Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
