Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1511/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 42
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta împotriva sentinței comerciale nr.288 din 07.01.2009 precum și a încheierii de completare a dispozitivului din 6 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22 ianuarie 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 29 ianuarie 2010 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.288/7.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta obligând-o pe aceasta din urmă să transfere dreptul de proprietate asupra cotei părți de 60% din suprafața de 2943,45. teren situat în B, Calea nr.111 sector 1.
Prin încheierea pronunțată, în data de 6.04.2009 s-a dispus completarea dispozitivului sentinței comerciale nr.288/7.01.2009 în sensul că obligă la plata c/val. lipsei de folosință a cotei de 60% din teren pentru perioada 24.02.1995 - 28.XI.2006, calculată la suma de 501.563,88 USD.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata precizata se solicita obligarea paratei la transferul dreptului de proprietate asupra cotei parti de 60 % din suprafața de 2943,45 mp de teren situata in B, Calea nr.111, conform contractului de cedare folosința teren si construcție aut. sub nr. 13607/30.07.1991 de Biroul Local de Stat sector 1 B si actului adițional, iar in subsidiar obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosința a cotei de 60 % din teren pentru perioada 24.02.1995 pana la data pronunțării hotărârii.
Potrivit contractului de cedare folosința teren si construcție aut. sub nr. 13607 / 30.07.1991 modificat prin act adițional - incheiat in scopul continuării si definitivării construcției pe terenul situat in B, Calea, delimitat de Calea si str - - si si vecinătățile din sud, in suprafața de 4672 mp - SC SA cedează SC SRL folosința cotei părți de 60 % din teren pe întreaga perioada cat va construcția ce urmează a fi construita, prețul acestei cedări a folosinței cotei de teren fiind costul continuării si definitivării tronsonului numerotat in proiectul de execuție nr.21575/1990 cu nr.1, pe cheltuiala SC SRL. SC SRL s-a obligat sa definitiveze construcția tronsoanelor 3,4 si 5 devenind proprietara exclusiva asupra acestor tronsoane, inclusiv asupra lucrărilor efectuate de SC SA aferente acestor tronsoane. SC SRL s-a obligat prin actul adițional la contractul aut sub nr.13607/30.07.1991 sa suporte costul lucrărilor de construcții si instalații care s-au executat si se vor executa in viitor pana la finalizarea tronsonului 2.
Prin pct.6 si 9 din contract părțile s-au obligat sa suporte cheltuielile cu părțile comune ale clădirii si eventualele cheltuieli de despăgubire pentru exproprierea terenului, taxe de vânzare cumpărare in proporție de 40 % SA si respectiv 60 % SRL, iar dupa trecerea terenului in proprietatea SC SA, aceasta s-a obligat sa transmită cota de 60 % SC SRL la prețul cu care terenul a fost achiziționat de la stat (filele 4 - 7 la dosar).
Prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.1670 emis la data de 24.02.1995 de Ministerul Industriilor, SC SA a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in speța in suprafața de 3098,45 mp (filele 10-11 la dosar).
Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția de contencios Administrativ,prin sentința civila nr.41/14.01.1998 a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - 3 nr. 167/1995 pentru 155 mp, suprafața restituita in proprietatea dnei prin Dispoziția Primarului General nr.1583/1997 in baza sentinței civile nr. 806/08.11.1996
Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin Decizia civila nr.1149 A/31.05.2004 a menținut disp. sentinței civile nr.1149/24.11.2000 pronunțata de Tribunalul București Secția a IV a civila cu privire la cererile de chemare in garanție, sentința prin care SC SRL a fost obligata la plata sumei de 801.127.686 ROL, iar FPS la 534.085.125 lei reprezentând c/valoare teren situat in Calea nr.93, sector 1 B, in suprafața de 155 mp. In motivarea sentinței instanța a reținut ca SC SRL a fost obligata la plata echivalentului bănesc către reclamanta in cuantum de 60%din valoarea de circulație a terenului in litigiu, potrivit art.9 din contractul de cedare folosința teren si construcție aut. sub nr. 13607/1991 prin care părțile s-au obligat sa suporte eventualele cheltuieli pentru exproprierea terenului in proporție de 40%SC SA si 60 % chemata in garanție.
Prin sentința menționata s-a reținut totodată cadisp. art.9 alin.i din contract nu au fost anulate sau modificate prin intelegerea pârtilor, iar obligațiile asumate nu depind in mod absolut de respectarea disp. art.9 alin.2,astfel incat susținerile reclamantei din cererea de chemare in judecata prin care se arata ca insasi Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a Civila prin Decizia Civila nr.1149/31.05.2004 recunoaște dreptul de proprietate al debitoarei asupra cotei de 60%din teren, reținând ca părțile se obliga sa suport eventualele cheltuieli de despăgubiri pentru exproprierea terenului nu se confirma.
Potrivit raportului de expertiza tehnica imobiliara efectuat in cauza in condițiile art.201 pr.civ., cele 5 tronsoane ale blocului Fi care fac parte din, potrivit autorizației de construire nr. 2F /24.04.1991 au fost finalizate si sunt date in folosința. Dupa inceperea lucrărilor s-a renunțat la construcția garajelor in subsolul tronsoanelor 1 si 2, fiind respectat proiectul inițial. Expertul a arătat ca SC SRL si-a indeplinit obligația de executare a tronsoanelor 1 si 2 in concordanta cu cerințele de calitate supuse de normele in vigoare la acea data, mai puțin partea din obligațiile privind efectuarea recepției lucrairlor si intocmirea cârtii tehnice a construcției.
nr. 1 - compus din subsol, parter si 3M nivele in arie desfășurata de 1.830,09 mp - a fost predat conform procesului-verbal aut sub nr.1020/22.02.1996 de către SC SRL, astfel ca apărările societății parate formulate prin intampinare in sensul ca reclamanta nu si-a respectat propriile obligații din contract nu se justifica.
Împotriva acestei sentințe, precum și împotriva încheierii pronunțate în data de 6.04.2009 formulează apel pârâta, în esență pentru următoarele motive:
Sub aspect proceduralau fost incorect soluționate excepțiile învederate în cauză. S-a omis a se examina excepția "lipsei de interes" a reclamantei, excepție unită cu fondul.
Privitorla excepția prematurității cereriiîn condițiile nerespectării art.7201pr.civ. apelanta consideră că instanța de fond a respins în mod greșit această excepție, având în vedere că legea nu distinge după cum cererile au caracter principal, accesoriu sau subsidiar, singura condiție ce se cere a fi îndeplinită pentru aplicarea art.7201pr.civ. este ca cererea să fie evaluabilă în bani.
Privitorla excepția prescripției dreptului la acțiune, în opinia apelantei pretenția reclamantei este supusă termenului de prescripție de 3 ani, nefiind o acțiune reală și deci imprescriptibilă astfel cum a stabilit în mod greșit prima instanță.
Privitorla excepția lipsei de interesapelanta arată faptul că aceasta, deși a fost unită cu fondul, nu a fost analizată și nici soluționată, vătămarea procesuală fiind evidentă și legal prezumată.
Se mai arată că probele solicitate în condițiile art.138 pr.civ. au fost incorect respinse, fără nici o motivare, fiind astfel încălcate disp. art.261 alin.1 pct.5 pr.civ.
Astfel, deși s-au admis probe cu înscrisuri individualizate în concret, necesare pentru soluționarea corectă a excepției lipsei de interes, fără nici o explicație, s-a revenit implicit asupra necesității administrării lor.
Un alt motiv de apel se referă la nerespectarea principiului egalității și echității în procedură prin necomunicarea către pârâtă a înscrisurilor depuse la dosar, după reluarea judecății.
Se mai susține că sentința s-a pronunțat în condițiile în care judecata s-a făcut fără ca procedura de citare să fie corect îndeplinită.
Astfel, subsecvent cererii din 17.XI.2008 privind reluarea judecății s-a dispus citarea părților "pentru repunerea pe rol", instanța deliberând în condițiile art.151 pr.civ. neobservându-se că citarea pârâtei s-a făcut exclusiv pentru soluționarea cererii de reluare a judecății, în condițiile art.1551pr.civ. și că înscrisurile atașate la dosarul cauzei nu au fost comunicate părții absente.
De asemenea, încheierea de completare a sentinței a fost pronunțată cu încălcarea art.85 și art.107 pr.civ. în sensul că citarea pârâtei s-a făcut cu mai puțin de 5 zile înaintea termenului de judecată.
De asemenea, apelanta consideră că s-au interpretat și aplicat greșit regulile judecății cererii subsidiare care face obiectul petitului 2 al cererii inițiale.
Sub aspectul dreptului substanțial, apelanta consideră că au fost incorect interpretate și aplicate regulile legale privitoare la interdependența obligațiilor izvorâte din contractele sinalagmatice, denaturându-se conținutul contractului încheiat între părți.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Având în vedere că au fost invocate motive care determină pronunțarea unei soluții de trimitere a cauzei spre rejudecare, motive pe care Curtea le-a considerat întemeiate, au fost analizate doar aceste motive.
Astfel, prin încheierea de ședință din data de 17.09.2007 s-a dispus în cond. art.137 pr.civ. unirea excepției lipsei de interes cu fondul, excepție invocată de către apelanta-pârâtă.
Deși a făcut aplicarea disp. art.137 pr.civ. la soluționarea pe fond a cauzei, tribunalul a omis să se pronunțe și cu privire la această excepție.
Dezbaterea în contradictoriu a excepției și analiza ei de către instanță nu pot fi făcute decât cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ceea ce impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Nerespectarea acestui principiu înseamnă o încălcare a dreptului părții la un proces echitabil, drept consacrat prin art.6 alin.1 din Convenția CEDO.
Un alt aspect din care rezultă faptul că s-a încălcat dreptul apelantei la un proces echitabil este acela al necomunicării înscrisurilor depuse de către intimata-reclamantă ulterior repunerii cauzei pe rol după ce aceasta fusese anterior suspendată în temeiul art.1551pr.civ.
S-a încălcat principiul egalității și echității având în vedere că acele înscrisuri au fost avute în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii, înscrisuri în administrarea cărora această instanță a insistat și pentru nedepunerea cărora s-a dispus suspendarea judecății.
Înscrisurile în discuție emanau de la intimata-reclamantă, nefiind cunoscute de către cealaltă parte, încălcându-i-se astfel dreptul de a-și formula apărări urmare a situației de fapt apărute urmare depunerii acestora, aspect ce nu poate fi înlăturat în condițiile devoluțiunii, având în vedere respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.
Un alt motiv care a determinat trimiterea cauzei spre rejudecare se referă la încălcarea regulilor privind citarea părților la soluționarea cererii de completare a dispozitivului sentinței.
Astfel, prin rezoluție a judecătorului s-a fixat termen pentru judecarea cererii de completare la data de 6.04.2009, dispunându-se citarea părților prin agent procedural, fără a se dispune și prescurtarea termenului de citare, având în vedere că această măsură a fost luată în data de 27.03.2009.
Conform dovezilor de citare aflate la dosar, apelantei pârâte i-a fost comunicată citația în data de 2.04.2009 cu încălcarea dispozițiilor art.89 alin.1 pr.civ. adică cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.
Ca atare, potrivit art.105 alin.2 pr.civ. nulitatea citării este expresă, vătămarea prezumându-se.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.297 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să admită apelul, să desființeze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta cu sediul în B,.Pipera. nr.46, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.288 din 07.01.2009 precum și a încheierii de completare a dispozitivului din 6 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata cu sediul în B, Calea, 4, nr.91 III, - 1,.35, sector 1.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2010.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 18.02.2010
Tehnored. - 01.03.2010
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
