Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 431/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
Nr.în format vechi 431/2006
DECIZIA NR. 69
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta- T -, cu sediul în T,--11 județul D, împotriva sentinței nr. 1695 pronunțată la data de 21 noiembrie 2005 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta-- Mediaș, cu sediul în Mediaș str. - nr. 2o-26 județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 20 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul disp.art. 156 alin. 2 proc. civ. amânat pronunțarea cauzei la 27 martie 2007, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. 1444/2005 la data 18.02.2005 la ribunalul Dâmbovița, Secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta - T -(fostă - - T), a chemat în judecată pârâta - - Mediaș,pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei totale de 1.372.999.273 lei reprezentând 839.860.156 lei contravaloare marfă ridicată și neachitată; 494.634.033 lei dobândă legală calculată de la data scadentă a fiecărei facturi până la data de 31.12.2004; dobânda legală aferentă debitului în continuare,până la data plății efective; 38.455.084 lei-taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că, în urma comenzilor ferme nr. 143/18.02.2002, nr. 203/4.03.2002 și nr. 512/3.04.2002, a livrat pârâtei diferite sortimente de, pentru care a emis facturile cu vizele și delegațiile de ridicare marfă aferente.
Din totalul facturilor emise, susține reclamanta, în valoare de 1.206.847.826 lei s-a încasat suma de 366.987.670 lei, astfel că a mai rămas de plată suma solicitată și anume 839.860.156 lei.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între cele două părți nu a fost niciun raport juridic comercial, iar actele care au fost prezentate la dosarul cauzei au fost semnate de o persoană care nu este angajatul societății pârâte.
Pârâta susține că, prin manopere frauduloase, procurat delegații pentru ridicarea de mărfuri și comenzi purând o ștampilă falsă care a creat aparenta emitererii acestora de către societate și că el a fost judecat în dosarul penal nr. 8562/2002 al Judecătoriei Sibiu pentru săvârsirea mai multor infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, dar că în prezent dosarul se sflă spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a mai susținut că marfa pretinsă a fi livrată către pârâtă nu a fost predată niciodată acestei societăți și, prin urmare, cererea urmează a fi respinsă.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1695/21.11.2005,a respins acțiunea reclamantei reținând că reclamanta a ales calea de recuperare a prejudiciului său prin constituirea de parte civilă în dosarul penal în care inculpatul esteȘ., dosar aflat în prezent în rejudecare ca urmare a admiterii apelului formulat de reclamantă.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din adresa Poliției S, marfa ridicată de această persoană nu a fost predată pârâtei, iar potrivit raportului de expertiză aflat în prezenta cauză nici nu a fost înregistrată în contabilitatea acesteia, care nu a recunoscut niciodată că ar avea un asemenea delict.
Instanța fondului a mai reținut că nu s-a făcut dovada că marfa fost livrată pârâtei,or această dovadă incumbă reclamantei.
Împotriva sentinței declarat apel reclamanta, susținând că sentința este netemeinică si nelegală deoarece prin probele administrate în dosarul de primă instanță a dovedit că a livrat intimatei-pârâte marfă, astfel că aceastra este debitoarea obligației de plată a prețului mărfii livrate, între cele două societăți existând raport juridic comercial.
În ce privește principiul electa una, apelanta consideră că nu există o hotărâre penală care să fi solutionat definitiv și irevocabil procesul și că instanța penală nici măcar nu a dispus introducerea în cauză societății M, ca parte responsabilă civilmente.
Se precizează că instanța penală respins pretentiile civile, indrumând prin sentința dată că problema pretentiile civile să fie soluționată separat.
In plus, susține apelanta, obiectul acțiunii civile în procesul penal îl constituie numai tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului, în timp ce obiectul acțiunii de față îl constituie tragerea la răspundere civilă contractuală a societății.
S- mai arătat că se află în imposibilitate de a-și recupera suma de 839.860.156 ROL, deși delegatiile de ridicare a mărfii sunt semnate de scoietatea
, iar Poliția S precizat în adresa nr. 9550/31.10.2002 că delegațiile de ridicare de marfă au fost emise și ștampilate de intimata-pârâtă.
Solicită ca instanța de apel să aibă în vedere recunoașterea intimatei din actul 2191/18.10.2002, delegațiile de ridicare de marfă, faptul că marfa a fost revândută mai departe, stornările efectuate de intimată și achitarea de bună voie a unora dintre facturile emise.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
La termenul din 10.02.2006 cauza a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 2 proc. civ. până la solutionarea irevocabilă cauzei penale.
După repunerea pe rol din oficiu pentru a se verifica dacă s-a perimat, cauza a fost suspendată din nou pe 15.03.2007 pentru același motiv.
La termenul din 4.03.2007, acordat ca urmare repunerii pe rol pentru constatarea perimării, apelanta a depus cerere pentru menținerea măsurii suspendării, având în vedere că nu a fost soluționat irevocabil dosarul penal privind pe, delegatul societății -, referitor la marfa ridicată de acesta de la societatea apelantă.
În susținere a fost depusă decizia penală nr. 218/12.10.2007 pronunțată de Secția penală a Tribunalului Sibiu.
Curtea, constatând că în cauză nu a intervenit perimarea,întrucât nu s-a soluționat definitiv dosarul penal, a respins cererea de suspendare în continuare cauzei, apreciind că se poate continua judecata cauzei civil, chiar mai înainte de soluționarea definitivă a procesului penal deoarece acțiunea fost formulată împotriva societății comerciale, iar obiectul dosarului penal îl constituie plângerea formulată împotriva invinuitului .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozitiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de apel se referă la greșita aplicare, de către instanța de fond, a principiului electa una, ca motiv al respingerii pretentiilor sale.
Acest motiv de apel este nefondat.
Principiul de ordin procedural exprimat prin adagiul electa una non datur recursus al alteram cuprinde interdictia de a schimba calea aleasă pentru valorificarea dreptului la despăgubiri.
Dacă persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal ea nu mai poate părăsi instanța penală, cu unele excepții: procesul penal a fost suspendat sau instanța penală, prin hotărâre definitivă a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, ceea ce nu este cazul, deoarece atât prin sentința penală 584/11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu și prin decizia penală nr. 218/12.10.2007 pronunțată de tribunalul Sibiu, au fost analizate și soluționate cererile apelantei referitoare la despăgubirile civile acordare pentru ridicarea de marfă neplătită de către.
Stricta sensu maxima reținută de instanța de fond vizat stingerea dreptului de opiune: odată ce ai ales cale, respectiv competența unei instanțe nu-ți este îngăduit de a mai recurge la alta.
Din actele dosarului de fond reiese că apelanta s-a constituit parte civilă în dosarul 8562/2002 aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu pentru repararea prejudiciului cauzat de în valoare de 839.860.156 ROL, formulând în acest sens plângerea penală 0130/531 din 17.12.2002.
După formularea plângerii apelanta a formulat și acțiune civilă,respectiv la data de 18.02.2005,deși era pe rol procesul penal, în care, la data de 11.05.2006 inculpatul a fost obligat la despăgubiri către mai multe societăți, printre care și apelanta, pentru întreaga sumă solicitată.
Susținerile apelantei referitoare la fondul cauzei nu vor mai fi analizate, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ci a solutionat cauza printr-o chestiune procedurală.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 296 proc. civ. apelul se va respinge ca nefondat, mentinându-se ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta - T -, cu sediul în T,--11 județul D, împotriva sentinței nr. 1695 pronunțată la data de 21 noiembrie 2005 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta --Mediaș, cu sediul în Mediaș str. - nr. 2o-26 județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. MP
Dact. MC
4 ex./17.04.2008
1444/2005 Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
