Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV

Dosar nr-

DECIZIA NR. 458

Ședința publică din 27 martie 2008

PREȘEDINTE: Maria Pohoață

JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu

- -

Grefier - - -

_______

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de creditoareleDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul D, prin reprezentanții săi legali, șiAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,cu sediul în B--11 sector 1, împotriva sentinței nr. 262 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitoareaSC - SA, cu sediul în P,- județul D, prin lichidator judiciar din localitatea, nr. 14 județul D, creditoriiSCSRLcu sediul în Râmnicu V,- județul V,-Inspecția Teritorială, cu sediul în P-,. 33 N 2 parter,SC SA, cu sediul în P,- județul D,Orașul P-prin primar, cu sediul în P,- județul D,Gh. -, domiciliat în comuna D județul D,SC SAcu sediul în Târgu M- județul M, SC SA cu sediul în Târgoviște județul D, SC SA- Direcția de TelecomunicațiiB,cu sediul în B, Calea nr. 35 sector 1, SC SRL cu sediul în Târgoviște județul D, -, domiciliat în Târgoviște, Calea Domnească - 4 G. 3. 9 județul D,Sindicatul, cu sediul în P județul D,Comisia Națională a Valorilor Mobiliarecu sediul în B- sector 3, domiciliat în B- sector 2,Administrația Națională Apele Române, cu sediul în B str. - nr. 20 bis județul B,SCEurope SRLjudețul D și intimatulOficiul Registrului Comerțuluide pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște str. -. - nr. 1 județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 20 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea cauzei la 27 martie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Creditoarea Dambovița a formulat la data de 6.07.2007, în

dosarul de faliment nr. 33/2006/F, contestație la tabelul definitiv al creditorilor întocmit de lichidatorul judiciar, motivat de faptul că, greșit creanța sa a fost calificată ca fiind bugetară și nu garantată, fără a se ține seama de procesele -verbale de sechestru instituite de organul fiscal de executare

Contestatoarea menționează că la data de 21.02.2005 Paî ntocmit 12 procese-verbale de sechestru pentru bunuri imobile aparținând aceleiași debitoare, ce au fost înregistrate la societatea debitoare sub nr. 603-614/21.02.2005 pentru suma totală de 15.641.656 RON.

Creditoarea apreciază că lichidatorul judiciar numit în cauză a avut cunoștință de sechestrele instituite de organul fiscal, însă numai dintr-o eroare materială creanța acesteia fost menționată în tabelul definitiv, ca fiind bugetară și nu garantată, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu prevederile art. 147 alin. 8 și art. 150 alin. 6 din OG nr. 92/2003 a solicitat admiterea contestației și modificarea tabelului definitiv al creanțelor, în sensul înscrierii creanței ca fiind una garantată.

Prin sentința nr. 262 din 13 decembrie 2007 judecătorul sindic de la Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația creditoarei DGFP D, formulată împotriva tabelului definitiv al creanțelor, constatând că această creditoare are o creanță garantată asupra terenuurilor debitoarei, ce are ca număr cadastral poz. 1732-1733-1734, diferența constituind o creanță bugetară. S-a mai dispus ca lichidatorul judiciar să refacă tabelul definitiv al creanțelor în sensul celor dispuse.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a apreciat, prin prisma art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, că cererea este întemeiată în parte, deoarece, deși prin procesele-verbale de sechestru nr. 385-396 încheiate la 22.02.2005 a fost instituit sechestru asigurator asupra unor imobile aflate în proprietatea societății debitoare SC SA -, cea mai mare parte a acestora au fost vândute de creditoarea AVAS la licitațiile publice organizate la 17.05.2005 și 3.03.2005, astfel că la momentul în care lichidatorul judiciar preluat patrimoniul societății debitoare mai existau numai imobilele înregistrate cu nr. cadastral 1732, 1733, 1734 față de care contestatoarea are o creanță garantată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele B și D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta D critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 proc. civ.

Astfel, susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că această instituție are o creanță garantată numai pentru bunurile imobile cu numerele cadastrale 1732-1733-1734, pentru care a fost întocmit procesul-verbal de sechestru nr. 340(605)/21.02.2005.

Și pentru bunurile sechestrate conform proceselor- verbale nr 296, 385-396 (603-614)/21.02.2005, sustine recurenta, creanța sa este una garantată, deoarece sechestrul a fost evidențiat la Registrul de cadastru si publicitate imobiliara devenind astfel opozabil terților. Creanța sa este una garantata, mai arată recurenta, chiar dacă bunurile care au fost sechestrate nu mai existau în patrimoniul debitoarei la data

deschiderii procedurii de faliment, deoarece au fost valorificate de catre

Recurenta mai invocă și faptul ca în calitate de creditor fiscal prin

sechestrul infiintat și asupra bunurilor mobile ale debitoarei, dobândește un drept de gaj general în sensul prevederilor dreptului comun și al OG92/2003.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și înscrierea creanței către bugetul general consolidat al statului ca fiind garantată în totalitate.

Recurenta-creditoare AVAS B,critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea contestației formulată de creditoarea Dambovița.

In sustinerea recursului creditoarea invocă incidența art. 304 pct. 9 proc. civ.

Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității depunerii de Dac ontestației împotriva tabelului definitiv al creantelor, excepție invocată de lichidatorul judiciar, în acest fel instanța încălcând dispozițiile art. 73 și 75 din Legea nr. 85/2006.

Contestația Daf ost formulată la un an după data stabilită de instanță pentru soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar, așa încât, excepția tardivității trebuia admisă, deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.75 din Legea 85/2006, neexistând vreo eroare din partea lichidatorului judiciar în analiza înscrisurilor depuse la cererea de admitere a creanței.

a doua critică constă în aceea că, creanța deținută de D nu este una garantată, că procesele-verbale de sechestru nr. 369/18.05.2005 și nr. 385- 396/21.02.2005 nu sunt garanții reale, ci numai acte de procedură prin care s-au indisponibilizat bunuri mobile sau imobile din patrimoniul debitorului și deci, nu îi conferă acestei creditoare un drept de garanție reală și nici un drept de preferință.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației formulată de DGFP

Curtea, analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma motivelor invocate de recurente, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, susținerile părților si legislația aplicabila în speță, constata ca recursul declarat de creditoarea DGFP Dambovita este nefondat urmand a fi respins, cel declarat de creditoarea AVAS B va fi admis pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de creditoarea Dambovița, sustinerile acesteia în sensul ca instituirea sechestrului asigurator asupra unor bunuri ale debitoarei ar constituii în favoarea acesteia un drept de garanție, iar creanța sa ar trebui menționată în tabelul definitiv de creanțe ca una garantata,sunt nefondate.

Atât prevederile art. 591 Pr.Civ cât si cele ale art. 129 si 151 alin. 8 si 9 din Codul d e procedura fiscala definesc sechestrul asigurator ca o măsură asiguratorie prin care bunurile sechestrate sunt indisponibilizate,iar debitorul nu poate dispune de ele.

Prin aplicarea sechestrului asupra unor bunuri, face ca în caz de neplată de catre debitor, acestea să poată fi valorificate și creanța indestulată, dar într-o preocedură de executare pe calea dreptul comun, nu și în cazul în care impotriva

debitorului s-a deschis procedura de faliment,când aplicabilitate au dispozițiile speciale ale Legii 85/2006.

Ca atare, indisponibilizarea bunurilor prin sechestru nu a creat în favoarea creditoarei un drept de garanție reală, la nivelul unei ipoteci (fiind vorba de bunuri imobile ), pentru a solicita înscrierea creanței sale în tabelul definitiv al creanțelor ca una garantată.

Mai ales ca în ceea ce privește creanțele cu garanții reale sau cu priorități administratorul judiciar/lichidatorul este obligat sa precizeze titlul din care decurge garanția sau prioritatea si rangul creanței în ordinea prevăzută de art. 123 din Legea 85/2005.

In cauza mai este de reținut si faptul că bunurile imobile asupra cărora recurenta invocă un drept de garanție fusese indisponibilizate de AVAS B înainte de a încheia procesele verbale de sechestru pe care le invoca în cauza, ceea ce i-a permis valorificarea acestora în cea mai mare parte potrivit dispozițiilor OUG51/1998 asa cum a fost aprobată prin Legea 409/2001.

La data deschiderii procedurii insolventei, în patrimoniul debitoarei bunurile sechestrate nu mai existau.

Cum recurenta nu poseda un titlu care sa dovedeasca garanția creanței pe care o invoca recursul este nefondat urmand a fi respins potrivit art.312 alin 1 Cod proc. Civ..

In ceea ce priveste recursul declarat de creditoarea AVAS B din verificarea actelor dosarului și aplicarea legislației incidentă cauzei,rezulta că acesta este intemeiat în ceea ce privește critica adusă fondului soluționării cauzei.

Asa cum s-a aratat și la analiza recursului declarat de DGFP Dambovita, instanta de fond a apreciat greșit că DGFP Dambovița este în posesia unei creanțe parțial garantată dată de procesele- verbale de sechestru.

Procesele verbale de sechestru, dupa cum s-a mai arătat si mai înaite nu califică creanța pentru executarea careia au fost constituite ca fiind una garantată.

Garanția imobiliară este dată numai de o ipotecă legală sau convenționala ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Așa cum arată și recurenta,procesele verbale de sechestru constituie un act de procedură prin care bunurile respective se indisponibilizează,proprietarul acestora nemaiputând să dispună de ele.

Ca atare, critica recurentei este întemeiata, motiv pentru care recursul, în raport cu art. 312 alin 3 raportat la art 304 pct 9 C.Pr.Civ. va a fi adims și pe fond contestația formulată de creditoarea Dambovița urmează a fi respinsă ca nefondată.

Critica recurentei referitoare la excepția tardivității este nefondată, deoarece judecatorul sindic la soluționarea acesteia a avut în vedere dispozitiile art. 75 din Legea 85/2006, apreciind existența unei erori din partea lichidatorului judiciar la intocmirea tabelului de creante, motiv pentru care a și admis contestația creditoarei P.Dambovița.

Faptul ca în recurs s-a constatat că tabelul definitiv al creanțelor a fost corect întocmit de câtre lichidatorul judiciar, înscrisurile invocate de contestatoare nefiind de natura a schimba ordinea creantelor,nu poate duce la concluzia că excepția de tardivitate este întemeiată.

De altfel, pentru a se putea analiza inscrisurile depuse de creditoare, contestația trebuia solutionată pe fond, așa cum corect a apreciat instanța de fond atunci cand a respins excepția de tardivitate invocata de creditoarea AVAS

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B--11 sector 1, împotriva sentinței nr. 262 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitoareaSC - SA, cu sediul în P,- județul D, prin lichidator judiciar din localitatea, nr. 14 județul D, creditoriiSCSRLcu sediul în Râmnicu V,- județul V,-Inspecția Teritorială, cu sediul în P-,. 33 N 2 parter,SC SA, cu sediul în P,- județul D,Orașul P-prin primar, cu sediul în P,- județul D,Gh. -, domiciliat în comuna D județul D,SC SAcu sediul în Târgu M- județul M, SC SA cu sediul în Târgoviște județul D, SC SA- Direcția de Telecomunicații B, cu sediul în B, Calea nr. 35 sector 1,SC SRLcu sediul în Târgoviște județul D,-, domiciliat în Târgoviște, Calea Domnească - 4 G. 3. 9 județul D,Sindicatul, cu sediul în P județul D,Comisia Națională a Valorilor Mobiliarecu sediul în B- sector 3, domiciliat în B- sector 2,Administrația Națională Apele Române, cu sediul în B str. - nr. 20 bis județul B,SCEurope SRLjudețul D și intimatulOficiul Registrului Comerțuluide pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște str. -. - nr. 1 județul

Modifică în tot sentința nr. 262 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul că respinge contestația formulată de

Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul D împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. AU

Dact. MC

4 ex./ 14.04.2008

33/2006/F Trib.

-

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120

Președinte:Maria Pohoață
Judecători:Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Ploiesti