Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 446
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul, împotriva sentinței comerciale nr.6033/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA și ROMANIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind apelantul și cealaltă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelantul a depus la dosar prin Serviciul Registratură, răspuns la întâmpinare.
În ceea ce privește întâmpinarea depusă de, Curtea constată că această societate nu are calitatea de parte litigantă în cadrul procesual pe care l-a stabilit reclamantul - apelant astfel încât, înscrisul intitulat întâmpinare depus la data de 21.10.2009 de către această societate este lipsit de efecte juridice.
Curtea pune în discuție excepția tardivității declarării apelului formulată de către intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, arată că renunță la susținerea acestei excepții în urma verificării actelor dosarului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA solicită respingerea apelului, ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinare și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.6033/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Banca Comercială Română SA și România SRL, acțiunea având ca obiect obligarea pârâtelor de a accepta achitarea în rate a debitului pe care reclamantul îl datorează conform contractului de credit nr.163/25.04.2006.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a încheiat cu pârâta BCR SA contractul de credit nr.163/25.04.2006 și că reclamantul susține în acțiunea formulată că BCR SA a cesionat creanța în favoarea pârâtei România SRL. Din înscrisul aflat la fila 19 din dosar reiese că reclamantul a fost notificat de către pârâta România SRL să achite suma de 8.814,56 lei, ca urmare a faptului că BCR Asigurări a cesionat către creanța deținută împotriva reclamantului de către Capital Finance.
Tribunalul a mai apreciat că solicitarea reclamantului de obligare a pârâtelor de a accepta o achitare în rate a creditului datorat în baza contractului nr.163 reprezintă în fapt o cerere de acordare a unui termen de grație, ceea ce este interzis în materie comercială, potrivit art.44 din Cod comercial.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală, netemeinică și a solicitat desființarea hotărârii și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Apelantul critică sentința atacată pentru motivul că instanța de fond nu a luat în considerare, nu a clarificat și nu a judecat unele aspecte de interes procesual, ca de exemplu: răspunderea juridică pentru comunicarea datelor personale ale reclamantului, răspunderea juridică pentru cesionarea creanțelor fără notificarea clientului, neprecizarea de către bancă a sumei datorate de reclamant, în mod defalcat, neprimirea de către reclamant a unor înscrisuri care să ateste sumele datorate de către acesta băncii, nespecificarea valorii creanțelor cesionate către.
Prin întâmpinarea formulată, intimata BCR SA a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În primul rând, intimata a invocat excepția tardivității declarării apelului. În continuare, intimata susține că în mod corect instanța a reținut că obiectul cererii reclamantului este solicitarea de încuviințare a plății în rate a unui debit exigibil și că această cerere echivalează cu acordarea unui termen de grație, termen ce nu este permis de prevederile art.44 din codul comercial. Intimata învederează că, față de obiectul acțiunii nu se impunea lămurirea aspectelor enumerate de apelant în cererea de apel, întrucât acest lucru nu s-a cerut prin cererea de chemare în judecată și că în raport de dispozițiile art.292 alin.1 coroborate cu dispozițiile art.294 alin.1 proc.civ. solicitările apelantului sunt inadmisibile, deoarece pe calea apelului, nu pot fi invocate alte cereri noi sau alte motive decât cele care au format obiectul judecății în primă instanță. Mai departe, intimata arată că în ceea ce privește răspunderea BCR Asigurări SA cu privire la comunicarea datelor personale ale reclamantului, instanța nu se putea pronunța având în vedere că nu a solicitat acest lucru în contradictoriu cu BCR Asigurări SA, care nu a fost parte în proces. Cât privește răspunderea juridică a BCR SA pentru comunicarea datelor personale ale reclamantului către BCR Asigurări SA, intimata susține că potrivit contractului de credit, reclamantul și-a dat acordul expres de autorizare a băncii de a transmite datele sale cu caracter personal unui birou independent de credit sau unei entități din cadrul grupului BCR. Referitor la răspunderea juridică pentru cesionarea creanțelor fără notificarea clientului, se arată de către intimată că în mod corect a reținut instanța faptul că între bancă și nu a intervenit nici un contract de cesiune de creanță în care reclamantul să aibă calitatea de debitor cedat, astfel că nu îi poate fi imputată băncii nici o obligație cu privire la notificarea unei cesiuni care nu există. În ceea ce privește susținerile apelantului referitoare la netransmiterea de către bancă a extrasului de cont privind suma minimă de plată, intimata arată în întâmpinare că acestea sunt neîntemeiate, deoarece extrasele de cont și toate notificările privind întârzierile la plată au fost comunicate reclamatului la adresa de corespondență precizată în contractul de credit, ulterior fiind aplicate prevederile art.5.4 lit.a din contractul de credit, respectiv blocarea contului de credit, fără îndeplinirea vreunei formalități juridice.
La ultimul termen de judecată intimata BCR SA a renunțat la excepția invocată prin întâmpinare.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată și probele dosarului, Curtea constată apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Deși prin cererea inițială, apelantul-reclamant solicitase ca instanța să constate nerespectarea de către pârâtele chemate în judecată a unor prevederi din contractul de credit nr.163/25.05.2006 și că a fost încălcată legea nr.667/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, ulterior, la termenul din 8.09.2008 reclamatul și-a modificat acțiunea în sensul că, a cerut obligarea pârâtelor de a accepta achitarea în rate a debitului datorat în baza contractului de credit nr.163/2006 (17, d-).
Așadar, instanța de fond care a pronunțat hotărârea apelată a fost învestită cu judecarea uneicereri de acordare a unui termen de grație la rambursarea creditului datorat de reclamant.
Toate criticile aduse de apelant sentinței instanței de fond prin care se respinge această cerere în conformitate cu prevederile art.44 din codul comercial, se referă la aspecte considerate a fi nelegale în opinia reclamantului și pe care instanța nu le-ar fi luat în considerare sau nu s-ar fi pronunțat asupra lor, deși acestea sunt legate de cererea inițială pe care reclamantul a modificat-o în conformitate cu dispozițiile art.132 alin.1 proc.civ. Or, prin întreaga motivare a apelului se revine la cererea inițială astfel cum a fost ea formulată, ceea ce este inadmisibil.
În primul rând, în mod legal instanța de fond a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată în temeiul art.132 alin.1 proc.civ. și, de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.6 pro.civ. instanța s-a pronunțat asupra obiectului cererii astfel cum a fost modificat.
În al doilea rând, prin revenirea de către apelant la solicitările inițiale,se schimbă obiectul cererii, ceea ce contravine prevederilor art. 294 alin.1 proc.civ. potrivit cărora, "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi."
Cu toate că în fapt, apelantul nici nu critică hotărârea instanței de respingere a cererii de acordare a unui termen de grație, Curtea constată că sentință este corectă și legală, având în vedere dispozițiile speciale în materie comercială, derogatorii de la dreptul comun, respectiv că, "în materie comercială judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art.1021 civil" (art.44 cod comercial).
În concluzie, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.296 proc.civ. să respingă apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul cu domiciliul în B,-,.8P,.3,.120, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.6033/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA cu sediul în B,-, sector 3, și ROMANIA SRL cu sediul în B,--9A, Business, Clădirea 19, sector 2, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
I
Grefier,
Red.Jud. - 14.12.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean
