Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/COM
Ședința publică din data de 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului comercial d eclarat de apelantul reclamant, domiciliat în T,-, - 1,. B,. 9, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2108/C/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " ", cu sediul în-, județul T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul reclamant, lipsind intimata pârâtă " "
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul apel este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei, conform chitanței nr. CT - PJ și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apelantul reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând concluziile apelatului reclamant, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apelantul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantul a chemat în judecată la data de 5.03.2007 pe pârâta " " T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru un autoturism marca, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 2.06.2005 a încheiat cu pârâta un contract de vânzare-cumpărare pentru un autoturism 1310 folosit, cu condiția ca această sumă să reprezinte avansul pentru procurarea unui autoturism.
Deși acest autoturism a rămas la pârâtă și a intervenit un bon de comandă pentru un nou autoturism semnat cu ambele părți, înțelegerea dintre acestea nu a fost finalizată de pârâtă, vechiul autoturism intrând în proprietatea pârâtei, iar prețul nu i-a fost remis niciodată.
Prin sentința civilă nr. 1393/16.05.2007 Judecătoria Tulceaa admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, reținând că tribunalul este instanța competentă, în aplicarea dispozițiilor art. 893 Cod comercial și art. 2 pct. 1 Cod procedură civilă.
Astfel investit, Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 2108/C din 15.11.2007, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 2.05.2005 reclamantul a completat un bon de comandă pentru un autoturism marca prin intermediul agentului de vânzare, pârâta " "
La punctul 3 din conținutul bonului de comandă, reclamantul a prevăzut ca modalitate de plată a prețului autoturismului de 5.980 E, prin creditoarea, iar la dosar nu s-au depus alte înscrisuri din care să rezulte îndeplinirea de către reclamant a obligației de plată a prețului autoturismului comandat, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1322 Cod civil, conform cărora "vânzătorul nu este dator să predea lucrul, dacă cumpărătorul nu plătește prețul".
În ce privește vânzarea autoturismului marca 1310, proprietatea sa, către pârâtă, s-a reținut că nu este relevantă, deoarece acest contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat ulterior la o lună de la întocmirea bonului de comandă pentru autoturismul și reclamantul nu a probat că prețul de 70.000.000 lei (ROL) stipulat în contract urma să primească destinația de avans pentru achiziționarea noului autoturism, chiar și în aceste condiții, prețul fiind insuficient pentru achiziționarea autoturismului și încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că aceasta este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se arată că greșit prima instanță a reținut că între contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul proprietatea sa și bonul de comandă pentru autoturismul nu există niciun fel de legătură, deoarece între cele două acte există o strânsă legătură deoarece prețul ce urma a se achita pentru autoturismul vândut pârâtei, îl reprezenta avansul pentru un autoturism nou, în acest sens fiind întocmit bonul de comandă și ulterior s-a vândut autoturismul folosit.
Prețul acestuia urma a se depune într-un cont special care reprezenta avansul pentru noua mașină, restul prețului fiind achitat urmare unui împrumut pe care l-ar fi făcut la o unitate bancară la sugestia pârâtei.
Pârâta nu numai că a tăgăduit că între părți ar fi existat o înțelegere, dar a și negat vânzarea autoturismului său către aceasta, negarea făcându-se și pentru faptul că deși a predat autoturismul pârâtei, aceasta nu i-a plătit nici prețul, în același sens, restul motivărilor instanței de fond fiind afirmații care nu-și regăsesc corespondent în probele administrate.
Apelul este nefondat.
În cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamantul apelant a investit instanța și de probele existente în dosar, se constată că legal prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență că pârâta intimată nu poate fi obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru un autoturism marca, deoarece prețul acestuia nu a fost plătit de cumpărător și cu motivarea conform căreia contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului pentru 1310 încheiat la o lună după bonul de comandă și bonul de comandă, ca operațiuni juridice nu există nicio legătură.
Acestea, deoarece, susținerile apelantului conform cărora prețul pentru autoturismul folosit urma a se depune într-un cont special, urmând a reprezenta avansul pentru noua mașină, restul prețului urmând a fi achitat prin contractarea unui credit fiind în totalitate nedovedite.
Din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar (fila 4 - dosar nr- Judecătoria Tulcea ) rezultă (pct. 5) că vânzătorul a primit de la cumpărător prețul prevăzut la pct. 4 (70.000.000 lei ROL), pe actul respectiv existând semnătura apelantului reclamant, la rubrica "semnătura vânzătorului", în acest sens. (act încheiat la data de 2.06.2005).
Cum chiar în bonul de comandă ce poartă semnătura ambelor părți se prevede că reclamantul apelant, în calitate de cumpărător, va plăti prețul prevăzut pentru tipul de autoturism de 5.980 E prin credit, fără nicio altă mențiune privind plata parțială a acestuia, legal prima instanță a concluzionat că între cele două acte nu există legătură și că acțiunea reclamantului prin care se solicită obligarea pârâtei intimate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru un autoturism e nefondată, prețul prevăzut de părți de 5.980 E nefiind plătit.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul comercial d eclarat de apelantul reclamant, domiciliat în T,-, - 1,. B,. 9, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2108/C din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " ", cu sediul în-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
Tehnoredact./ 4 ex.
24 martie 2008.
Emis 2 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore
