Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/COM
Ședința publică din data de 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă " & -", cu sediul ales la societatea civilă de avocați " & ", C, str. - nr. 41, etaj 1,. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1961/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "AGROINDUSTRIALĂ" prin lichidator judiciar INSOLVENȚĂ, cu sediul în T,-, - 1,. F,. 3, județul T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanta reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 43407 din 24.01.2008, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apărătorul apelantei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile apărătorului apelantei reclamante, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta reclamantă " & Co", solicită, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Tulcea, iar în subsidiar, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanta - & - a chemat în judecată pârâta - SA prin lichidator judiciar, solicitând:
- obligarea pârâtei să încheie actul adițional la contractul de atribuire în folosință gratuită nr. 189/23.07.2003, conform art. 4.1 lit. g, act adițional prin care să se atribuie reclamantei în folosință gratuită terenul aferent spațiilor zootehnice, respectiv terenul în suprafață de 19389 mp. situat în localitatea jud. T;
- obligarea pârâtei să vândă terenul mai sus menționat, conform art. 4.1 lit. c, la prețul de 10% din valoarea activelor ce au făcut obiectul contractului la data atribuirii;
- obligarea pârâtei la daune cominatorii pe zi de întârziere.
În motivarea acțiunii se invocă încheierea între părți a contractului nr. 189/2003 având ca obiect atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a terenului de sub acestea și a incintelor aferente. Potrivit art. 4.1 lit. g din contract, pârâta și-a asumat obligația ca, după obținerea titlului de proprietate asupra terenului, să încheie un act adițional prin care să atribuie în folosință gratuită terenul aferent spațiilor zootehnice dezafectate care fac obiectul contractului nr. 189. Prin art. 4.1 lit. c din contract s-a obligat să vândă terenul mai sus menționat la prețul de 10% din valoarea activelor.
În aprilie 2006, pârâta a intrat în procedura falimentului iar prin contractul de vânzare cumpărare din 09.05.2007, prin lichidator, i-a vândut construcțiile ce au făcut obiectul contractului, potrivit clauzelor acestuia. Pârâta a refuzat să-și îndeplinească obligațiile cu privire la suprafața de 19.389 mp teren, lichidatorul invocând refuzul creditorilor de înstrăinare la prețul prevăzut în contract.
Reclamanta mai arată că, în ceea ce o privește, și-a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin contract.
În drept se invocă art. 1073 și următoarele civ. art. 112.pr.civ. și art. 274.pr.civ.
Pârâta depune întâmpinare prin care arată că prin contractul nr. 189/2003 au fost atribuite în folosință construcțiile zootehnice și incintele aferente, fără terenul din incintă, acesta din urmă neputând fii vândut. Din acest motiv creditorii societății falite au votat pentru vânzarea construcțiilor ce au făcut obiectul contractului dar nu și pentru vânzarea terenului aferent, acesta nefăcând obiectul contractului.
Ambele părți depun la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1961/01.11.2007 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
S-a reținut că între reclamanta - & - și pârâta - SA Mai ntervenit contractul de atribuire în folosință gratuită nr.189/23.07.2003, potrivit căruia pârâta a dat spre folosință gratuită reclamantei, active constând în: construcții zootehnice dezafectate, incintele aferente și terenul de sub acestea, astfel cum acestea au fost detailate în anexa 1 contractului.
La data încheierii contractului, pârâta nu deținea titlu de proprietate pentru terenul în incintă, părțile stipulând la art.4.3 lit.a, obligațiile comodatarului și a comodantului de a face toate demersurile necesare pentru obținerea acestuia.
Ulterior, la data de 28.07.2004, a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.3021 pentru - M SA, iar la 12.04.2006, prin sentința civilă nr.750 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost deschisă procedura falimentului.
Adunarea creditorilor falitei - SA M din 29.03.2007, a votat vânzarea construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de atribuire în folosința gratuită nr.189/2003, însă nu și a suprafeței de teren aferente incintei.
Potrivit disp. art.7 alin.1 din OUG 168/2001, la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosință gratuită, construcțiile zootehnice, terenul de sub acestea și incintele aferente pot fi vândute persoanelor care le-au avut în folosință gratuită la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită.
Din conținutul art. 2.1. al contractului rezultă că pârâta a dat în folosință gratuită reclamantei și terenul de sub incintele aferente construcțiilor zootehnice, însă în anexa 1, care face parte din contract, a fost trecută doar valoarea contabilă a construcțiilor zootehnice și incintelor, fără teren, pentru care pârâta nu deținea titlu de proprietate, așa cum s-a menționat.
Prin urmare, terenul aferent construcțiilor zootehnice nu a fost inclus în valoarea contractului și nu poate fi înstrăinat, în baza disp. art.7 alin.1 din OUG 168/2001, către reclamantă - cumpărătoare a celorlalte active.
Prima instanță a concluzionat că articolul mai sus menționat instituie o posibilitate de vânzare, la un preț de 10% din valoarea activelor, dar nu și o obligație în acest sens, iar situația actuală a pârâtei față de care s-a deschis procedura falimentului, nu permite înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei la data pronunțării hotărârii judecătorești de declanșare a procedurii falimentului, decât în condițiile și după procedura specială a legii insolvenței ori creditorii pârâtei și-au exprimat deja punctul de vedere cu privire la vânzarea terenului, nefiind de acord cu înstrăinarea în condițiile OUG 168/2001.
Soluția a fost atacată cu apel d e către reclamantă.
Aceasta aduce hotărârii instanței de fond următoarele critici:
1. a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, în sensul că a încălcat competența altei instanțe.
În acest sens se invocă prevederile Legii insolvenței nr. 85/2006, potrivit cu care, după deschiderea procedurii, orice acțiune legată de patrimonial debitorului falit este de competența judecătorului sindic.
2. a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, terenul de sub construcțiile zootehnice a fost inclus în valoarea contractului iar reclamanta are dreptul, conform legii, la îndeplinirea exactă a obligațiilor, chiar dacă în prezent intimata este în faliment și un preț cum este cel prevăzut de lege (și inclus în clauzele contractului) ar putea prejudicia creditorii.
Instanța de apel reține următoarele:
1. În speță nu sunt incidente prevederile art. 304 punctul 3.pr.civ. (invocat de către apelantă), ci cele ale art. 297 alin. 2.pr.civ. însă nu poate fi vorba de încălcarea competenței materiale a altei instanțe, în ambele situații competența aparținând tribunalului.
Nu poate fi reținută nici competența specială prevăzută de Legea nr. 85/2006 a judecătorului desemnat ca judecător sindic. Astfel, atribuțiile acestuia sunt enumerate de art. 11 din legea nr. 85/2006 și sunt limitate la procedura insolvenței. h) și m) din art. 11 ( h):" judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii";
m):" judecarea acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor") invocate de către apelantă, fac referire la situații care nu au legătură cu speța de față, speță care își are izvorul în răspunderea contractuală.
2. Contractul nr. 189/23.07.2003 poartă următoarea denumire:"contract de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a terenului de sub acestea și a incintelor aferente".
La art. 2.1 se prevăd următoarele: "comodantul dă spre folosință gratuită comodatarului, coonstrucții zootehnice dezafectate, incintele aferente și terenul de sub acestea, detaliate în anexa nr. 1".
Din art. 4.1 lit. c) rezultă obligația comodantului de a vinde comodatarului la un preț egal cu 10% din valoarea activelor ce fac obiectul prezentului contract, la data atribuirii, pe baza opțiunii formulate în scris de comodatar cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea valabilității prezentului contract.
La art. 4.1 lit. g) se prevăd următoarele:" comodantul se angajează ca, după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, să încheie un act adițional cu comodatarul, prin care să atribuie acestuia în folosință gratuită terenul aferent spațiilor zootehnice dezafectate care fac obiectul prezentului contract".
Rezultă din aceste articole, dar și din art. 7 alin. 1 din OUG nr. 168/2001, că se face distincția între terenul de sub construcții (deși la art. 2.1 înșiruirea este următoarea: construcții dezafectate, incinte aferente, teren de sub acestea, din coroborarea art. 2.1, art. 4.1 lit. g) și art. 7 alin. 1 din OUG nr. 168/2001 concluzia este aceea că obiectul contractului îl constituie atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor șii a terenului de sub acestea ) și terenul aferent spațiilor zootehnice afectate, acesta din urmă fiind de circa 20.000 mp (anexa nr. 1). Faptul că terenul aferent construcțiilor nu face obiectul contractului și aceasta a fost intenția părților, rezultă și din anexa nr. 1 și art. 2.2, în valoarea activelor nefiind inclusă valoarea terenului de incintă.
Acest teren aferent în suprafață de circa 20.000 mp ce nu a făcut obiectul contractului, face obiectul prezentei acțiuni (în acțiune se specifică suprafața de 19.389 mp., rezultată în urma măsurătorilor necesare eliberării titlului de proprietate, care este identificată ca "teren aferent spațiilor zootehnice). În legătură cu acesta nu există decât obligația asumată de către comodant prin art. 4.1 lit. g), respectiv de atribuire în folosință gratuită prin încheierea unui act adițional la contract, după obținerea titlului de proprietate.
Potrivit art. 7 alin. 1 din OUG nr. 168/2001:"la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosință gratuită, fabrica de nutrețuri combinate, construcția zootehnică, terenul de sub acestea și incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosință gratuită, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice".
Conform art. 969.civ.:" conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".
În virtutea art. 4.1 lit. g) din contract, se putea pune în discuție respectarea de către comodant a obligației de a atribui comodatarului (apelant în speță) în folosință gratuită terenul aferent spațiilor zootehnice (capătul 1 de cerere) și ulterior vânzarea acestuia cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din OUG nr. 168/2001.
Prin motivele de apel se contestă însă doar refuzul pârâtei de a vinde terenul de sub construcții, în acest sens fiind invocat art. 7 alin. 1 din OUG nr. 168/2001 și art. 969.civ. apelanta apreciind că acesta a făcut obiectul contractului. Așa cum a reținut și instanța, terenul de sub construcții a făcut obiectul contractului, nu însă și obiectul acțiunii.
Potrivit art. 129 alin. 6.pr.civ. "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deuse judecății".
Totodată, "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi" (art. 294 alin. 1 pr.civ.), acestea neputând fi luate în considerare.
Întrucât apelanta a formulat prin motivele de apel o cerere nouă, aceasta nu va fi luată în considerare.
Pentru motivele mai sus expuse, apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul comercial d eclarat de apelanta reclamantă " & -", cu sediul ales la societatea civilă de avocați " & ", C, str. - nr. 41, etaj 1,. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1961 din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "AGROINDUSTRIALĂ" prin lichidator judiciar INSOLVENȚĂ, cu sediul în T,-, - 1,. F,. 3, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Tehnoredact.Jud.
4 ex./ 1 aprilie 2008.
Emis 2 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore
