Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 472
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - ZONE SRL, împotriva sentinței comerciale nr.5809/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - D & N 2002 SRL, - ROMANIA SA, - B și ENEL ENERGIE MUNTENIA SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - D & N 2002 SRL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta și celelalte intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei - D & N 2002 SRL solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Esențial în cauză este faptul că apelanta continuă să folosească spațiul comercial în litigiu în condițiile în care nu a achitat chiria și utilitățile de la momentul pronunțării sentinței apelate și până în prezent. Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect raportul juridic dedus judecății pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere formulate de către părți, iar faptul că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor - ROMANIA SA, - B și ENEL ENERGIE MUNTENIA SA se datorează exclusiv împrejurării că reclamanta nu a justificat cererea de chemare în judecată a acestor părți, neindicând raportul juridic contractual sau extracontractual în baza căruia aceste părți să fie obligate la asigurarea de utilități. La termenul din 23.02.2009 s-a acordat cuvântul părților pe probe, moment la care reclamanta nu a solicitat alte probe în afara celor deja depuse la dosar, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen. Susține, de asemenea, că intimata - D & N 2002 SRL a înțeles să facă aplicarea pactului comisoriu de gradul patru stipulat expres de părți în cele două contracte de închiriere și consideră că o cerere distinctă prin care să solicite rezilierea acelor contracte ar fi fost inutilă și ar fi golit de conținut pactul comisoriu prevăzut de părți. Depune la dosar concluzii scrise. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 08.09.2008 sub nr- la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, astfel cum a fost precizată la 27.10.2008 și 08.12.2008, reclamanta - ZONE SRL a chemat în judecată pârâta - D & N 2002 SRL solicitând obligarea acesteia să se prezinte la furnizorii de utilități, astfel cum rezultă din art.1.1.1. al contractului de închiriere nr.1/31.01.2008, în vederea asigurării în spațiul închiriat a energiei electrice, alimentării cu gaze naturale, apă curentă, canal, sub sancțiunea daunelor interese cominatorii în cuantum de 100.000 lei/zi de întârziere, precum și obligarea pârâtei-locator la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației contractuale asumate prin același contract de închiriere, în baza răspunderii contractuale ci delictuale.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate intervenită simulația cu privire la contractele de închiriere nr.1/14.12.2007 și nr.1/31.01.2008 și să se dispună evacuarea reclamantei din spațiul comercial închiriat situat în B,-, bloc2D, parter, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta a formulat în cauză cerere de chemare în judecată a altor persoane, privind pe pârâții - -Sud SA, SA, - Energie Muntenia SA solicitând obligarea acestora să încheie cu reclamanta contracte pentru furnizarea de gaze, servicii de apă-canal și energie electrică pentru spațiul comercial ce a făcut obiectul contractului de închiriere.
Prin sentința comercială nr.13462/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul - s-au respins ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa dovezii calității de reprezentant, prematuritatea capătului 1 din cererea principală, lipsa calității procesuale active, inadmisibilitatea acțiunii, lipsa calității procesuale active, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SA, - -Sud SA și a pârâtei Energie Muntenia SA, a fost admisă excepția necompetenței materiale în privința soluționării capătului 2 din cererea principală și a dispus declinarea competenței de judecată în în privința acestuia în favoarea Judecătoriei Sector 1 B și, de asemenea s-a dispus disjungerea judecății capătului 1 din cererea principală și a cererii reconvenționale cu formarea unui nou dosar, în urma acestei din urmă disjungeri s-a constituit la aceeași instanță dosarul cu nr-.
Prin sentința comercială nr.5809 pronunțată la 13.04.2009 în dosarul 5551//3/2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, a respins ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă cererea reclamantei - Zone SRL împotriva pârâtelor -Sud SA, SA și Energie Muntenia SA, a respins ca neîntemeiată cererea aceleiași reclamante formulată împotriva pârâtei, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - D & N 2002 SRL și a dispus evacuarea reclamantei-pârâte - Zone SRL din imobil precum și respingerea primului capăt din cererea reconvențională, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut mai întâi că reclamanta - Zone SRL a închiriat de la proprietarul pârât - D & N 2002 SRL un spațiu comercial prin contractul de închiriere nr.1/14.12.2007, obiectul contractului constituindu-l și utilitățile, care erau proprietatea locatorului. Contractul s-a încheiat pe perioada 15.01.2008 -14.12.2010. îi revenea obligația să predea spațiul pe bază de proces-verbal și să asigure furnizarea utilităților iar chiriașul trebuia să achite cu titlu de chirie 40 Euro/lunar pe o lună în avans pentru spațiul comercial și o chirie cu titlu de garanție pentru plata contravalorii utilităților, care trebuia să se realizeze în primele 3 zile calendaristice de la comunicarea facturilor emise în acest sens de locator.
acestor sume de către locatar atrăgea desființarea contractului în temeiul unui pact comisoriu de gradul IV.
Între aceleași părți s-a încheiat și contractul de închiriere nr.1/31.01.2008 privind același spațiu comercial, implicând clauzele menționate anterior. Părțile au instituit și o clauză penală potrivit căreia chiriașul se obliga că plătească 100.000 lei/zi cu titlu de daune, în situația în care contractul a încetat iar reclamantul nu a părăsit spațiul.
Prin notificarea 1/20.07.2008 pârâta locator a cerut reclamantei să-i predea spațiul de îndată și 100.000 lei/zi cu titlu de daune începând cu data de 20.01.2008 (data încetării contractului de închiriere), în total 17.660.000 lei, pe motivul că locatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriilor intervenind pactul comisoriu de gradul IV. Pârâta a răspuns în sensul că contractul nr.1/14.12.2007 a fost modificat prin contractul nr.1/31.01.2008 și locatorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Potrivit încheierii 14161/26.02.2008, judecătorul delegat la a dispus înregistrarea sediului reclamantei la adresa spațiului comercial închiriat de pârâtă, iar reclamanta i-a cerut acesteia din urmă să îi asigure folosință spațiului, prin asigurarea utilităților, în baza celor două contracte de închiriere în timp ce pârâta recunoaște doar contractul nr.1/2007 iar nu și nr.1/2008 pe care îl considera fictiv (simulat).
Cererea de constatare a simulației este neîntemeiată deoarece pârâta formulează susțineri care nu pot coexista decât în mod contradictoriu, referitoare la ambele contracte.
Pe de altă parte reclamanta susține fără să dovedească prin vreo probă plata a 3 chirii, din care două pentru spațiul comercial în avans iar cea de-a treia constituind garanție pentru utilități. a înțeles să facă aplicarea pactului comisoriu în raport cu ambele contracte de închiriere, pentru neplata în avans a celor trei chirii datorate în avans conform contractului 1/2007.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta - Zone SRL a declarat apel timbrat și în termen legal, solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii primului capăt din acțiunea formulată.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, în primul rând că tribunalul a făcut o greșită aplicare a legii cu privire la soluția dată referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor furnizorii de utilități, din moment ce există identitate între aceștia din urmă și, în mod corespunzător, titularii obligației de a face în scopul asigurării furnizării de utilități. Dacă furnizorii sunt părți în litigiul dedus judecății pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu și cu aceștia face posibilă executarea obligației de a face. Chiar și contractul de închiriere este extins inclusiv asupra utilităților și prin solicitarea executării lui practic reclamantul solicită direct celor trei pârâți furnizori de utilități asigurarea acestora.
S-a mai arătat că tribunalul a încălcat dreptul la un proces echitabil, contrar prevederilor art.6 din CEDO, nefiind administrată proba cu acte și interogatorii. În urma disjungerii și declinării dispuse prin sentința 13462/08.12.2008 actele avute în vedere referitor la pronunțarea pe excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive au fost înaintate pe calea declinării la Judecătoria Sectorului 1 astfel că tribunalul a încuviințat proba cu acte, ca și proba cu interogatoriu în cauza rezultată în urma disjungerii dar administrarea probelor respective a fost omisă, ceea ce determină aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.129 alin.5 și art.105 alin.2 pr.civ.
Printr-un al treilea motiv de apel s-a arătat că tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut. Apelantul-reclamant și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, în ceea ce privește plata în avans a chiriei, inclusiv a chiriei cu titlu de garanție pentru utilități, astfel că nu se justifică intervenirea pactului comisoriu de gradul IV. Pe calea cererii reconvenționale pârâta a solicitat constatarea simulației și evacuarea reclamantei din spațiul comercial închiriat dar nu a investit instanța și cu o cerere privind încetarea, rezilierea sau rezoluțiunea contractului, astfel că prin dispunerea evacuării contrar principiului disponibilității instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
Intimatele-pârâte - România SA (fostă Sud SA) și - Energie Muntenia SA au formulat întâmpinări, solicitând respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că în ceea ce le privește tribunalul a reținut în mod corect lipsa calității procesuale pasive.
Față de acestea, analizând actele dosarului cauzei; Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de apel formulat, reclamanta nu a justificat chemarea în judecată furnizorilor de utilități, în lipsa individualizării unui raport juridic contractual sau extracontractual cu aceștia, în baza cărora aceștia să poată fi obligată direct față de reclamantă, la furnizarea de utilități. Asigurarea utilităților constituia o obligație contractuală a pârâtei până la încetarea contractului de închiriere în baza pactului comisoriu de gradul IV, pentru neplata de către reclamantul-chiriaș a chiriei în avans pentru folosința spațiului închiriat și cu titlu de garanție pentru utilități (contrariul nefiind dovedit nici în apel). În condițiile încetării contractului primul capăt de cerere (disjuns) din acțiunea reclamantei nu mai are temei de fapt și de drept față de locator și cu atât mai mult față de pârâții furnizori de utilități. În orice caz, potrivit formulării capătului de cerere obligația de a face din primul capăt de cerere, privind pârâta nu se identifică, sub aspectul obiectului cu obligația de furnizare revenind în mod direct furnizorilor.
Tribunalul nu a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, inclusiv pe calea administrării de probe în condițiile în care la termenul de la 23.02.2009 a acordat cuvântul părților în scopul solicitării de probe iar reclamanta a învederat că nu are alte înscrisuri de depus cu excepția celor deja aflate la dosarul cauzei. Prin urmare, nu se justifică aprecierea apelantei în sensul lipsei rolului activ al judecătorului și al unei eventuale vătămări, apelanta neputând invoca propria culpă sub acest aspect.
Prin dispozitivul sentinței comerciale nr.13462 din 08.12.2008 deși s-au admis excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a celor trei pârâți furnizori de utilități, având legătura cu primul capăt din cererea reclamantei, nu s-a dispus în mod expres și respingerea capătului de cerere respectiv față de pârâții respectivi, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuale pasivă. Or, dispoziția în acest din urmă sens a intervenit în dispozitivul sentinței 5869 din 13.04.2009, în mod necesar din punct de vedere formal.
Motivul de apel vizând acordarea de către tribunal a mai mult decât s-a cerut, este de asemenea nefondată. Astfel, pârâta a solicitat prin cererea reconvențională formulată evacuarea reclamantei din spațiul comercial în litigiu ca urmare a pactului comisoriu de gradul IV prevăzut expres în contractul de închiriere nr.1/2008 prin care s-a modificat contractul de închiriere nr.1/2007. pactului comisoriu de gradul IV și desființarea contractului de închiriere, titlul locativ pentru reclamantă s-au produs de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără alte formalități prealabile, inclusiv fără intervenirea justiției. În condițiile în care voința părților a fost în acest sens, o eventuală cerere distinctă și expresă a pârâtei în sensul solicitării rezilierii, rezoluțiunii sau încetării contractului părților ar fi fost contrară voinței respective.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și apreciind sentința apelată ca fiind temeinică și legală, Curtea, în baza art.296 pr.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - ZONE SRL, cu sediul în;ti,-,.2D, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.5809/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - D & N 2002 SRL cu sediul ]n;ti,-,.20H,.3,.3,.39, sector 1, - ROMANIA SA cu sediul în B,--6, sector 4, - B cu sediul în B,-, sector 1 și ENEL ENERGIE MUNTENIA SA cu sediul în B,--43, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
