Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.486
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA împotriva sentinței comerciale nr.4559/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în contradictoriu cu intimata SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin consilier juridic cu delegația aflată la fila 21 dosar, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata SC SA a depus prin serviciul registratură întâmpinare în două exemplare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamanta Societatea de Investiții Financiare MUNTENIA SA a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea acesteia la încheierea unui contract de registru cu SC Central SA.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta este o societate comercială de tip deschis, așa cum aceasta este definită de prevederile Legii nr.297/2004 și de Regulamentul nr.1/2006 emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (), că în septembrie 2004, prin hotărârea adunării generale a acționarilor s-a decis retragerea societății de la tranzacționare, cu consecința delistării, că prin Decizia nr.2234/23.08.2006 și Atestatul nr.543/23.08.2006, a consfințit delistarea și retragerea de la tranzacționare a acțiunilor emise, că acționarii OLTENIA și. au atacat în instanță, pe calea contenciosului administrativ, actele emise de, solicitând anularea acestora, dosarul finalizându-se prin decizia civilă nr.489/08.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - secția contencios administrativ în dosarul nr-, actele fiind anulate irevocabil.
Reclamanta a mai arătat că s-au emis de către Ordonanța nr.539/2008 și Atestatul nr.295/2008 prin care se confirmă calitatea de societate deschisă a pârâtei, precum și obligarea acesteia de a demara procedurile de readmitere la tranzacționare a titlurilor emise de societate, că în raport de prevederile art.146 teza 4 din Legea nr.297/2004 este obligatoriu ca pârâta să încheie un contract de registru, deoarece legiuitorul a instituit cu titlu obligatoriu această situație în vederea păstrării unui sistem unitar de verificare a tuturor operațiunilor cu valori mobiliare, că în repetate rânduri a somat Consiliul de Administrație al pârâtei să depună diligențele necesare în vederea încheierii contractului de registru cu SC CENTRAL SA, însă nici la data promovării acțiunii nu s-a întâmplat acest lucru, că în ciuda acestor demersuri, administratorii societății pârâte nu au dat curs solicitărilor și refuză să pună în aplicare atât hotărârile judecătorești irevocabile care consacră caracterul de societate deținută public a SC SA cât și actele administrative emise de, care sunt executorii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fond, arătând că majoritatea acționarilor pârâtei a decis, în Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din 9.09.2004, retragerea de la tranzacționare a acțiunilor, că prin Deciziile nr.2234/23.08.2006 și nr.3540/12.12.2006 a se confirmă retragerea de la tranzacționarea de pe piața a acțiunilor emise de pârâtă, că prin sentința civilă nr.1150/2.05.2007 Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis cererea de anulare a Deciziilor nr.2234/23.08.2006 și nr.3540/12.12.2006, această sentință rămânând prin respingerea recursului conform deciziei nr.489/8.02.2008, că la 15.05.2008 Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a decis, cu votul a peste 2/3 din totalul capitalului social, neînceperea procedurilor de readmitere la tranzacționare a acțiunilor ca urmare a imposibilității îndeplinirii condițiilor imperative prevăzute de art.217 alin.1 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital, condiții cerute de lege pentru admiterea la tranzacționare, că la 16.09.2008 a emis Ordonanța nr.539/16.09.2008 prin care a cerut Consiliului de Administrație al pârâtei să inițieze și să finalizeze în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, demersurile necesare privind încheierea unui contract de prestări servicii cu SC CENTRAL SA, precum și cele aferente reintroducerii la tranzacționare a acțiunilor pe piața -.
A mai susținut pârâta că prin Atestatul nr.295/16.09.2008 emis de s-a confirmat calitatea de emitent de valori mobiliare a SC SA, aceasta fiind obligată să respecte prevederile Legii nr.297/2004, precum și regulamentele emise de în aplicarea acestuia, că pârâta nu poate îndeplini condițiile imperative cerute de lege pentru a avea acțiunile tranzacționate pe piața de capital, că din conținutul Atestatului nr.295 și al Ordonanței nr.539 emise la 16.09.2008 reieșind că acțiunile nu sunt tranzacționate și nici în evidența, că pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI există o cerere de suspendare a executării celor două acte emise de în dosarul nr-, iar calitatea de acționar al Muntenia SA nu conferă acesteia calitatea procesuală pentru a solicita obligarea societății la încheierea unui contract iar a admite contrariul este lipsit de legitimitate juridică și în contra bunului simț comercial, implicând deschiderea posibilității ca fiecare acționar să inițieze câte o acțiune prin care să solicite obligarea societății la încheierea de diverse contracte și în consecință paralizarea activității societăților comerciale din România.
Pârâta a mai menționat că legea stabilește acțiunile pe care un acționar, care se consideră prejudiciat, le are le dispoziție, acestea fiind cele prevăzute de art.155 și 155/1 din Legea nr.31/1990, astfel că un acționar trebuie să recurgă la aceste acțiuni, neputând ignora mandatul pe care chiar acesta 1-a acordat organelor statutare de conducere și să încerce dirijarea activității societății prin acțiuni directe, introduse în nume propriu, în instanță, că reclamanta nu se poate substitui voinței societare așa cum se manifestă ea prin Adunarea Generală a Acționarilor, for recunoscut ca organul suprem de conducere al societății, singura care poate hotărî asupra încheierii unui contract cu SC Central SA fiind Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul căreia se exprimă voința societară și nu voința unui singur acționar, că potrivit art.942 cod civil de esența contractului este acordul de voință al părților, iar instanța nu poate admite existența unui drept al unei persoane de a obliga, pe calea unei acțiuni - cu atât mai mult a unei acțiuni împotriva doar uneia dintre eventualele părți la contract - și în absența oricărei manifestări de voință a acestora, doi terți să se oblige unul față de celălalt, prin încheierea unui astfel de act juridic reclamanta nejustificând un interes legitim, neavând un drept propriu și neputând să justifice urmărirea vreunui folos practic.
Prin sentința comercială nr.4559/20.03.2009 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din susținerile ambelor părți (întrucât nu s-au depus nici un fel de înscrisuri la dosar) rezultă că în septembrie 2004, prin Hotărârea AGA a SC SA s-a decis retragerea societății de la tranzacționare, ulterior a confirmat retragerea de pe piața a acțiunilor, însă prin hotărâri judecătorești actele emise de au fost anulate, că potrivit art.146 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital, emitenții pentru care se efectuează operațiuni de depozitare, încheie contracte cu Central, care efectuează și operațiuni de registru pentru aceștia, furnizând informații în conformitate cu legea sau la solicitarea emitenților, că reclamanta nu are decât calitatea de acționar al pârâtei și nu de emitent în sensul art.2 alin.(1) din Legea pieței de capital, că acest contract de registru nu se poate încheia decât la cererea emitentului cu respectarea Legii nr.297/2004, iar instanța nu se poate substitui organelor de conducere ale pârâtei (voinței societare), că și pârâta a arătat prin întâmpinare că drepturile acționarilor societății sunt prevăzute prin dispozițiile Legii nr.31/1990, de esența contractului fiind acordul de voință al părților, iar SC Central SA nici măcar nu a fost chemat în judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat, reclamanta, solicitând admiterea acestuia, desființarea în tot a sentinței și constatarea calității procesuale active a Muntenia SA.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că pârâta este o persoană juridică căreia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.297/2004, că obligația de a încheia un contract cu Central rezultă din art.146 teza 4 coroborat cu art.147 din lege, că fiind o obligație legală reglementată de o normă obligatorie, calitatea procesuală activă nu poate fi pusă sub semnul întrebării, instanța de fond analizând superficial situația de fapt, reținând că Muntenia SA are calitatea de acționar și nu de emitent în sensul disp.art.2 alin.1 din Legea pieței de capital, astfel că nu se poate reține că un acționar are la îndemână doar dispozițiile Legii nr.31/1990.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, întrucât calitatea de acționar nu-i conferă apelantei calitate procesuală pentru a solicita obligarea societății la încheierea unui contract, că legea stabilește care sunt acțiunile pe care un acționar care se consideră prejudiciat le are la dispoziție, respectiv cele prevăzute de art.155 și 155/1 din Legea nr.31/1990, că în calitate de acționar și parte la actul constitutiv, apelanta nu se poate susbstitui voinței societare, așa cum se manifestă aceasta în Adunarea Generală a Acționarilor, că acționarii nu pot exercita prerogative care sunt de competența organelor de conducere, că afirmațiile conform cărora încheierea unui contract de registru reprezintă o obligație legală sunt nefondate, că în raport de prevederile art.147 din Legea nr.297/2004, acțiunile emise de pârâtă nu se tranzacționează pe piață și nu are obligația de a respecta cerințele acestei legi, că nu se poate admite existența unui drept al unei persoane de a obliga pe calea unei acțiuni împotriva doar a uneia dintre eventualele părți la contract și în absența oricărei manifestări de voință a acestora, doi terți să se oblige unul față de celălalt.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că apelul este nefondat, în mod corect, prima instanță constatând că acțiunea este introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Potrivit art.146 alin.4 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital, modificată, emitenții pentru care se efectuează operațiuni de depozitare, încheie contracte cu depozitarul central care efectuează și operațiuni de registru pentru aceștia, furnizând informații, în conformitate cu prevederile prezentului articol sau la solicitarea acestora.
Totodată, conform art.147 din aceeași lege, toate clasele de valori mobiliare tranzacționate pe o piață vor fi depozitate, în mod obligatoriu, la depozitarul central autorizat, în vederea efectuării în mod centralizat a operațiunilor cu valori mobiliare și asigurării evidenței unitare a acestor operațiuni.
Față de aceste prevederi legale, calitatea apelantei de acționar și nu de emitent nu conferă acesteia calitate procesuală de a solicita obligarea SC SA la încheierea unui contract cu o terță societate care, de altfel, nu a fost chemată în judecată.
În calitate de parte la actul constitutiv, apelanta nu se poate susbstitui voinței societare, aceasta manifestându-se în Adunarea Generală a Acționarilor, astfel că acționarii nu pot exercita prerogative care sunt de competența organelor de conducere.
Nu în ultimul rând, Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată stabilește care sunt acțiunile pe care un acționar, care se consideră prejudiciat, le are la dispoziție, acestea fiind cele prevăzute de art.155 și 155/1.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA cu sediul în B nr.16 sector 4 împotriva sentinței comerciale nr.4559/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în B,- sector 3.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
Președinte, Judecător,
- - DR.- -
Grefier,
- -
Red./tehnored.Jud.- 23.12.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Jud. Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea
