Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.56/COM

Ședința publică de la 21 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere

JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu

Grefier - -

Pe rol, judecarea apelului comercial (după casare) privind pe apelanții reclamanți cu domiciliul în C, str.-.- nr.2A, parter, județ C, cu domiciliul în C, str.-.- nr.2A,.2, județ C, și cu domiciliul în C, str.-.- nr.2A,.3 C, împotriva sentinței civile nr.6440/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în C,-, județ C și intimatul intervenient prin mandatar, având ca obiect obligatia de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru apelanții reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.57, intimata pârâtă SC SA prin consilier juridic Rașid în baza delegației FN pe care o depune la dosar și intimatul intervenient prin mandatar, lipsind apelanta reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și urm.Cod pr.civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, precum și stadiul procesual.

Avocat, pentru apelanții reclamanți și, precizează că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.

Consilier juridic Rașid, pentru intimata pârâtă SC SA, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Mandatar, pentru intimatul intervenient - -, precizează că nu are alte cereri prealabile de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.

Avocat, pentru apelanții reclamanți și, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, cu consecința admiterii acțiunii. Precizează că apelantele justifică un drept de folosință, solicitând a se menține contractul cu apelantele, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic Rașid, pentru intimata pârâtă SC SA, precizează că lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul declarat.

Mandatar, pentru intimatul intervenient - -, precizează că nu există un cadru legal pentru solicitarea apelantelor, faptul că există sau nu contract de închiriere nu are importanță, precizând că Legea 246 le conferă dreptul de a încheia contractul cu furnizorul.

CURTEA:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, au solicitat ca pe cale de ordonanță judecătorescă dată în contradictoriu cu pârâta C să se dispună obligarea acesteia la furnizarea de apă potabilă pentru imobilul situat în C, str. -.-, nr.2A precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sent.civ.nr.2935/29.03.2006 Judecătoria Constanțaa admis cererea astfel cum a fost precizată, obligând pârâta la menținerea contractelor de furnizare a apei potabile încheiate cu reclamantele pentru imobilul din mun. C, str.-.-, nr.2A și la plata sumei de 10,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Nemulțumită de sentința astfel pronunțată pârâta SC SA a formulat recurs, iar prin Încheierea nr.726/13.07.2006 din dos.civ.nr.1906/2006 s-a constatat natura comercială a cauzei.

Cauza a fost înregistrată la Secția Comercială a Tribunalului Constanța sub nr- care, după ce a calificat calea de atac ca fiind apelul prin Încheierea din 20.12.2006, a pronunțat sent.civ.nr.3/07.02.2007 în sensul admiterii apelului astfel formulat cu consecința anulării în tot a sentinței apelate și reține procesul spre judecare în primă instanță.

Astfel cauza a fost înregistrată pentru soluționarea în primă instanță de către Secția Comercială a Tribunalului Constanța sub nr- judecata finalizându-se cu pronunțarea sent.civ.nr.6440/COM/20.12.2007.

Prin această sentință s-a admis cererea de intervenție principală a intervenientului - -, pârâta SA SA a fost obligată să încheie cu intervenientul principal contractul privind furnizarea apei potabile și preluarea apelor uzate și meteorice pentru imobilul situat în mun.C, str. -.- nr.2A, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin dec.civ.nr.119/COM din 02.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal în dos.civ- a admis apelul astfel formulat cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, obligă pârâta SC SA să încheie cu reclamanții contracte privind furnizarea apei potabile și preluarea apelor uzate și meteorice pentru imobilele situate în C, str.-.- nr.2A ( parter,.2 și 3 ), a respins cererea de intervenție în interes propriu ca nefondată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs - - criticând-o ca netemeinică și nelegală, hotărârea fiind rezultatul aplicării greșite a legii.

Prin dec.civ.nr.375/10.02.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele acestei decizii instanța supremă a reținut faptul că inițial reclamantele au sesizat instanța cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, pentru ca, ulterior, acestea să-și precizeze obiectul obligației de a face în sensul menținerii contractului de furnizare a apei potabile pe care le au încheiate cu pârâta.

Schimbând astfel soluția primei instanțe prin obligarea pârâtei de a încheia reclamantelor contracte pentru furnizarea apei potabile s-a constatat că s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, pronunțându-se o hotărâre nelegală cu încălcarea principiului disponibilității părții.

decizia atacată cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță care urmează a analiza apelul raportat la obiectul cererii de chemare în judecată așa cum a fost el precizat de reclamant.

Respectând dispozițiile art.315 alin.1 pr.civ. potrivit cu care problemele de drept dezlegate în caz de casare sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, instanța de apel va avea în vedere limitele învestirii, respectiv disponibilitatea părților din prezenta cauză.

Astfel, deși sent.civ.nr.2935/29.03.2006 a Judecătoriei Constanțaa fost anulată întrucât această instanță nu era competentă din punct de vedere material a soluționa un litigiu comercial al cărui obiect este neevaluabil în bani, actele de dispoziție ale părților prin care instanța a fost învestită rămân valabile.

În acest dosar nr.12965/2005 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți are ca obiect o obligație de" a face ", respectiv obligarea pârâtei la furnizarea de apă potabilă pentru imobilul situat în C, str. -. -, nr.2A cu plata cheltuielilor de judecată, iar calea procedurală aleasă fiind ordonanța președințială ( temeiul de drept al acțiunii fiind art.581 pr.civ. ).

În termen legal în baza art.132 pr.civ, reclamanții au depus o cerere prin care și-au modificat obiectul acțiunii, solicitând obligarea pârâtei la menținerea contractelor de furnizare a apei potabile încheiate între aceștia și pârâtă. În cuprinsul încheierii din 09.01.2006 s-a reținut faptul că sistarea apei nu s-a efectuat iar aceștia înțeleg să renunțe la calea ordonanței președințiale și solicită trecerea cauzei potrivit dreptului comun.

La data de 19.04.2007 ( fila 17 din dos.civ- al Tribunalului Constanța, Secția Comercială ) numitul - - a depus cerere de intervenție în interes propriu, legal timbrată, situație în care prin încheierea din 06.09.2007 ( fila 29 ) instanța de fond a încuviințat-o în principiu.

Prin cererea de intervenție, intervenientul în interes propriu a solicitat obligarea furnizorului de apă potabilă și de servicii de canalizare să încheie contract de furnizare a acestor servicii cu el în calitate de proprietar al imobilului, furnizarea acestor servicii altor persoane, în cazul de față reclamanții, fiind în afara cadrului legal care reglementează aceste servicii.

Rezultă, așadar, că actele de învestire a instanței de judecată sunt cererea de chemare în judecată modificată având ca obiect obligarea pârâtei la menținerea contractelor de furnizare a apei potabile încheiate cu reclamanții și cererea de intervenție în interes propriu prin care intervenientul solicită obligarea pârâtei să-i încheie contract de furnizare a apei potabile și servicii de canalizare în calitatea sa de proprietar.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate Curtea consideră apelul nefondat urmând a fi respins.

În cursul anului 2004, reclamantele, și, chiriașe în imobilul situat în C, str.-. - nr.2A au încheiat, în calitate de utilizatori, contracte privind furnizarea apei potabile și preluarea apelor uzate și meteorice cu pârâta operatoare SC""SA, pe perioadă nedeterminată.

La data de 11.07.2005, prin Dispoziția nr.2392 a Primarului Municipiului C, a fost admisă cererea de restituire și s-a dispus restituirea în natură către - - a imobilului compus din teren în suprafață de 172,72 mp și construcție situat în C str.-. - nr.2, cu str.- -.

Prin Protocolul înregistrat sub nr.7617/8.08.2005, Cap rocedat la restituirea în natură a imobilului către intervenient.

În mod corect instanța de fond a plecat în soluționarea litigiului de la dispozițiile imperative privind serviciile publice de gospodărire comunală, în cazul de față serviciile de alimentare cu apă și canalizare.

De la data promovării prezentei cereri de chemare în judecată și până la soluționarea prezentului apel după casare legislația în materie a cunoscut modificări, cadrul legal actual fiind Legea 51/08.03.2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și Legea 241/22.06.2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.

Dacă în Legea 51/2006 la art.44 alin.1 se stabilește că au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice: a) utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari, b) agenții economici, c) instituțiile publice, Legea 241/2006, care are un caracter de normă specială față de prima, stabilește la art.27 că, are calitatea de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare orice persoană fizică sau juridică ce deține,în calitate de proprietar ori cu drept de folosință dat de proprietar, un imobil având branșament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare și care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu.

Sunt considerați utilizatori individuali ai serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și persoanele fizice sau juridice care nu au branșament propriu de apă potabilă, respectiv racord propriu de canalizare, dacă există condiții tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor între utilizatori, pentru individualizarea consumurilor și pentru încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului în nume propriu.

serviciului de alimentare cu apă și de canalizare pot fi: a) operatori economici, b) instituții publice, c) utilizatori casnici individuali, persoane fizice, d) utilizatori casnici colectivi, asociații de proprietari/chiriași cu personalitate juridică.

Cum intervenientul și-a dovedit calitatea de proprietar al imobilului situat

în mun.C, str.-.- nr.2A, acesta este primul îndreptățit a beneficia de serviciul de alimentare cu apă și de canalizare prin încheierea unui contract cu furnizorul unor astfel de servicii, în cazul de față pârâta SC SA.

Textul legal conferă vocație la încheierea unui astfel de contract și persoanei ce deține un drept de folosință dat de proprietar, dar în cazul de față acestă teză este exclusă deoarece proprietarul, în persoana terțului intervenient, nu s-a manifestat în acest fel.

Mai mult decât atât actele normative indicate mai sus vin în sprijinul principiului general prev. de art.480 civ potrivit căruia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.

Încheierea unui contract de racordare a proprietății intervenientului la rețeaua de alimentare cu apă și de canalizare reprezintă un act de administrare a patrimoniului acestuia exercitat și în virtutea lui jus fruendi, respectiv folosința ca atribut al dreptului de proprietate.

Rezultă așadar că nici o dispoziție legală nu permite reclamanților fără a avea un drept de folosință dat de proprietar asupra imobilului să procedeze la încheierea de contracte privind serviciile de utilități publice, cu atât mai mult menținerea lor pe viitor.

Obligarea pârâtei la menținerea unor astfel de contracte excede cadrului legal stabilit în materie de servicii comunitare și utilități publice aducând totodată și o restrângere nejustificată, chiar abuzivă a dreptului de proprietate.

În consecință, Curtea va respinge ca nefondat apelul promovat de reclamante menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

În temeiul art.274 pr.civ. Curtea va obliga apelantele la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul intervenient cu judecarea prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul comercial (după casare) privind pe apelanții reclamanți cu domiciliul în C, str.-.- nr.2A, parter, județ C, cu domiciliul în C, str.-.- nr.2A,.2, județ C, și cu domiciliul în C, str.-.- nr.2A,.3 C, împotriva sentinței civile nr.6440/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în C,-, județ C și intimatul intervenient prin mandatar, având ca obiect obligatia de a face.

Obligă apelantele la plata sumei de 2103,55 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

25 Mai 2009

Jud.fond-Th.

Jud.red-- -/09.09.2009

Emis com__________

Președinte:Georgiana Pulbere
Judecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Constanta