Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 565/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1394/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 565
Ședința publică de la 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.6143/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 15 august 2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamantul, în calitate de acționar, a chemat-o în judecată pe pârâta SC SA, cu sediul în comuna jud. I, societate deținută public și tranzacționată în cadrul Bursei de Valori B și a solicitat ca instanța, în temeiul articolului 259 alineat 2 din Legea nr.297/2004, să numească un auditor sau un expert pentru reluarea procedurii de întocmire și prezentare a unui raport suplimentar potrivit dispozițiilor articolului 113 litera F din Regulamentul nr.1/2006 al. A solicitat ca instanța, în temeiul articolului 135 din Legea nr.31/1990, coroborat cu articolului.209 din Legea nr.297/2004, să o oblige pe pârâtă prin administratorii săi, să îi disponibilizeze reclamantului toate actele juridice pe care le-a încheiat, în special actele juridice încheiate cu acționarul majoritar SC SA.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cereri repetate adresate atât Consiliului de Administrație al societății pârâte, cât și auditorului financiar ala cesteia, a solicitat să i se pună la dispoziție un raport privind toate actele juridice, indiferent de natura acestora și de calitatea societății în cadrul lor, pe care societatea le-a încheiat cu persoanele implicate cu aceasta, în sensul articolului 1 punctul 22 din Legea nr.297/2004. A susținut că a solicitat și actele juridice prin care societatea pârâtă a instituit garanții de orice natură în favoarea persoanelor implicate, precum și fotocopii ale acestor acte juridice.
A arătat că solicitarea formulată, fundamentată pe dispozițiile legale invocate în petitul cererii, a fost determinată de suspiciunile generate de existența unor multiple relații contractuale între pârâtă și SC SA, acționarul majoritar la pârâtei, contracte având ca obiect acțiuni de comisionare și intermediere între cele două societăți, precum și de faptul că rentabilitatea societății pârâte a înregistrat scăderi nejustificat de mari, astfel că la finele anului 2005 fost nevoită să-și majoreze capitalul social din pricina scăderii activului sub J din valoarea capitalului social.
A arătat și că o verificare a activității economice a activității pârâte se impune cu atât mai mult cu cât Președintele Consiliului de Administrație al acesteia este și Președinte al Consiliului de Administrație și acționar al SC SA, această din urmă societate nefiind tranzacționată și deținând aproximativ 62% din capitalul social al pârâtei.
De asemenea, reclamantul a arătat că numirea unui auditor sau expert care să efectueze raportul suplimentar este cu atât mai necesară cu cât solicitările prezentării raportului suplimentar și a disponibilizării documentelor menționate au avut ca efect reacții de vădită nemulțumire și injurioase la adresa reclamantului.
În fine, reclamantul a arătat că atingerea pragului de 5% din capitalul social al unei societăți tranzacționate, generează în patrimoniul acționarului deținător dreptul de a formula solicitările la care s-a făcut referire și obligația corelativă a celor implicați la a da curs acestor solicitări, în caz de refuz, instanța de judecată fiind chemată să numească un auditor sau un expert.
La 25 septembrie 2006, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, formulând apărări și în drept față de aceasta.
Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința comercială nr. 28 din 9 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3634/2005, rămasă definitivă li irevocabilă.
A arătat și că prin adresa nr.217 din 15 februarie 2006, Comisia de Cenzori i-a răspuns reclamantului la toate probleme solicitate, rezultând astfel lipsa de obiect a prezentei cereri.
A subliniat caracterul tendențios și dușmănos al acțiunii, împrejurarea că reclamantul, deși arată că are calitate de acționar, nu s-a prezentat nici personal, nici prin mandatar la vreuna dintre adunările acționarilor, dar le-a atacat în instanță toate hotărârile, indiferent de subiectul abordat.
În ce privește solicitarea documentelor, pârâta a arătat că reclamantul avea posibilitatea să le ceară direct de la sediul societății, fie personal fie prin mandatar fie prezentându-se la ședințele adunării generale, însă nu a procedat în acest mod.
De asemenea, pârâta a arătat că nu toate actele societății sunt publice, unele dintre acestea fiind confidențiale, iar singura posibilitate de a le consulta era deplasarea la sediul societății.
A invocat și dispozițiile articolului 210 din Legea nr.297/2004, referitoare la exercitarea de către acționari a drepturilor cu bună credință, precum și faptul cp toate documentele solicitate de reclamant au fost solicitate și de către M, i-au fost comunicate acestei instituții, astfel că reclamantul se poate adresa direct.
Privitor la capătul de cerere privind numirea unui expert, a susținut că societatea are o comisie formată din 3 cenzori, care întocmește periodic rapoarte și înștiințări către adunările generale ale acționarilor, că toate actele juridice ale societății, inclusiv cele de natură comercială au fost prezentate periodic, iar dacă ar fi existat încălcări ale legii, această comisie ar fi singura instituție îndreptățită să solicite date suplimentare,
Referitor la același capăt de cerere, a susținut că nu s-au precizat documentele, conținutul raportului suplimentar, atribuțiile cenzorului sau expertului, perioada pe care ar trebui să i se disponibilizeze actele juridice, ceea ce impune respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul din 26 octombrie 2006, tribunalul a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a cererii, la același termen fiind puse în discuție excepțiile autorității de lucru judecat pentru un capăt de cerere, inadmisibilității în raport de dispozițiile articolului 335 Cod procedură civilă și prematurității acțiunii. S-a pus în discuție și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată.
Prin sentința comercială nr.9014 din 26 octombrie 2006, tribunalul a respins excepțiile lipsei de obiect, autorității de lucru judecat, inadmisibilității și prematurității, a admis excepția invocată din oficiu cu consecința respingerii acțiunii, ca lipsită de interes.
Prin decizia comercială nr.122 din 26 februarie 2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, reținând ca întrunite toate condițiile de existența interesului în promovarea cererii de chemare în judecată.
Pe rolul instanței de rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- din 29 februarie 2008.
Prin sentința comercială nr.6143 din 8 mai 2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță pârâta a făcut dovada că după introducerea acțiunii, prin hotărârea AGEOA de la 28 2006, a fost numit un auditor al societății în persoana lui, astfel că primul capăt de cerere privitor la numirea auditorului este nefondat.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect disponibilizarea tuturor actelor juridice încheiate de societatea pârâtă, prima instanță a reținut netemeinicia acestuia în raport de împrejurarea că pârâta i- solicitat reclamantului să comunice în scris actele juridice solicitate și perioada aferentă, însă ulterior reclamantul nu și-a precizat poziția. A făcut aplicarea articolului 209 și 259 din legea nr.297/2004 și a dispozițiilor articolului 1169 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel nemotivat reclamantul, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 21 iulie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Motivele de apel au fost depuse la 18 septembrie 2008, cu respectarea termenului prevăzut de articolul 287 alin. 2 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, reclamantul a prezentat situația de fapt, a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în primul rând că instanța de fond a făcut confuzie între prevederile Legii nr. 31/1990 legate de obligația societăților pe acțiuni de avea un auditor financiar și prevederile din Legea nr. 297/2004 și cele cuprinse în articolul 113 lit. F din regulamentul nr.1/2006 al care stipulează că în anumite condiții să fie numit un expert independent care să analizeze anumite operațiuni și documente fiscale.
aceluiași prim motiv de apel, reclamantul a evocat prevederile articolului 259 din Legea nr. 297/2004 și a susținut că numirea unui auditor al societății este o obligație a societății comerciale, nu o favoare care i se face în calitate de acționar, dar că această numire nu are nici o legătură cu solicitarea din cererea de chemare în judecată.
A doua critică vizează neanalizarea de către instanța de fond a actelor deduse judecății. Apelantul reclamant a susținut că a depus dovada solicitării pe care i-a făcut-o intimatei pârâte de comunicare de fotocopii ale documentelor încheiate, iar motivat de faptul că nu a primit nici un răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 297/2004, cererea de numire a unui expert contabil independent apare pe deplin justificată, cu atât mai mult cu cât suspiciunile apelantului reclamant legate de incorectitudinea modului în care este evidențiată situația contabilă a societății au fost confirmate de reprezentantul acționarului majoritar SC SA în adunarea generală a acționarilor din 2005.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 287 alin. 2 și pe dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
La 23 octombrie 2008, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și prin care s-a apărat în fapt față de motivele de apel.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și-l va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la modul în care a fost soluționată cererea de numire a unui auditor sau expert este întemeiată. Așa cum în mod just afirmă apelantul reclamant, instanța de fond s-a mărginit la a constata că ulterior promovării cererii de chemare în judecată a fost numit un auditor de către Adunarea Generală a Acționarilor societății pârâte, numai că această împrejurare nu are nici o legătură cu solicitarea apelantului reclamant, solicitare întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii nr.297/2004 privind piața de capital și pe dispozițiile regulamentului nr.1/2006, nu pe dispozițiile legii nr. 31/1990.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că practic instanța de fond nu a cercetat fondul acestui prim capăt de cerere, nu a analizat dispozițiile legale invocate în susținerea lui și nici întrunirea condițiilor prevăzute de aceste dispoziții legale, motiv pentru care, fiind reținută în mod greșit situația de fapt, în temeiul articolului 295 și 296 Cod procedură civilă apelul urmează a fi admis. Consecința necercetării acestui capăt de cerere astfel cum apelantul reclamant a înțeles să-l formuleze valorează necercetare a fondului și antrenează, în condițiile articolului 297 alin. 1 teza I Cod procedură civilă desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Critica referitoare la soluționare celui de-al doilea capăt de cerere este neîntemeiată și a fost înlăturată de Se reține, în consens cu judecătorul- fondului, că nu există la dosar nici o dovadă privitoare la precizările pe care apelantul reclamant ar fi trebuit să le facă la solicitarea intimatei pârâte, în sensul de identifica documentele pe care le solicită și perioada pentru care solicită prezentarea unor astfel de documente. Sub acest aspect, Curtea reține ca întemeiată apărarea formulată de intimata pârâtă, care a arătat că are un număr mare de acționari și un volum de activitate foarte mare, transpus într-o multitudine de acte juridice, situație în care identificarea documentelor solicitate de către un acționar, cel puțin sub aspectul perioadei în care au fost adoptate actele juridice, se impune în mod imperios. Altfel, în lipsa acestor precizări, conduita unui acționar trebuie apreciată prin prisma prevederilor articolului 210 din legea nr.297/2004, aceasta neputând aduce atingere celorlalți acționari.
De altfel, se reține că apelantul reclamant nu a motivat niciodată de ce nu a dat curs solicitării făcute de intimata pârâtă privitoare la precizarea documentelor solicitate, deși o astfel de apărare a fost făcută în mod constant în cele două cicluri procesuale.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că referitor la al doilea capăt de cerere instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, situație în care criticile vizând această soluție sunt apreciate ca nefondate și au fost înlăturate în conformitate cu dispozițiile articolului 295 și 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul reclamant domiciliat în B, sector 4,-, - 2,. 1,. 2, împotriva sentinței comerciale nr.6143/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în com.,-, - 2,. 1,. 2, Județ
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
26.01.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecătorul- fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
