Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Tg Mures
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 57/
Ședința publică din 16 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de
, împotriva sentinței comerciale nr. 1751 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Reclamantul-apelant a depus prin serviciul registratură la data de 13 iunie 2008, concluzii scrise.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 9 iunie 2008 și apoi pentru ziua de astăzi, 16 iunie 2008.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1751 din 21 decembrie 2007, Tribunalul Comercial Mureșa respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - M, în calitate de succesoare a pârâtei -.
Prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la ridicarea pe cheltuiala sa a conductelor de gaz aflate pe terenul în suprafață de 42300 mp situat în extravilanul comunei și întabulat în CF nr. 1377/N, nr. top. 417/1/1, 415/1/2/2/2/2, 421/1/1/a/1/2/2/2/2/1 pe numele reclamantului, în subsidiar, cerând ca în situația în care ridicarea conductelor de gaz nu este posibilă, să se dispună obligarea pârâtei la devierea pe cheltuiala sa a acestor conducte. A mai solicitat ca în situația în care admiterea petitelor așa cum au fost precizate nu este posibilă, să se dispună obligarea pârâtei la repararea prin echivalent bănesc a prejudiciului cauzat prin neridicarea în orice mod a acestor conducte, valoarea prejudiciului fiind egală cu valoarea de circulație a terenului. Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată l-a constituit art. 480 Cod civil, art. 998-999 cod civil și art. 1081-1086 Cod civil.
Reclamantul și-a motivat cererea prin aceea că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu prin cumpărare în scopul de a executa construcții cu destinație case de locuit și în momentul în care a solicitat Primăriei comunei eliberarea de autorizație de construcții a întâmpinat opunere motivată pe faptul că pe teren sunt amplasate conducte de gaz.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că ulterior efectuării expertizei de specialitate, reclamantul și-a precizat acțiunea (filele 156-157) în sensul că a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei și pe cale de consecință, obligarea acesteia la plata sumei de 833.758 euro, în lei, reprezentând suma 3.020.263,26 lei, cu titlu de cuantum al prejudiciului cauzat prin neridicarea în orice mod a conductelor de gaze de pe terenul proprietatea sa. Suma reprezintă daune interese egale cu diferența dintre valoarea de circulație a imobilului neafectat de existența conductelor de gaz și valoarea de circulație a imobilului în condițiile actuale de traversare a terenului de conducte de gaz.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare de la fila 12-13 dosar judecătorie, reclamantul a dobândit prin vânzare-cumpărare terenul extravilan cu datele de identificare prezentate, din contract rezultând că a avut cunoștință despre situația de fapt și de drept a terenului. Din cuprinsul raportului de expertiză(filele 89-95) și a procesului verbal de constatare la fața locului, a reținut că întreg terenul, proprietatea reclamantului, este traversat de 4 conducte de gaz aparținând pârâtei și că aceste conducte se află în stare de funcționare. Din cauza existenței acestor conducte și a modului lor de poziționare, întreaga suprafață de teren este afectat de interdicția de a efectua orice fel de lucrări și construcții.
Deși a reținut că reclamantul nu poate exercita pe deplin toate prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului, prima instanță a avut în vedere faptul că la data cumpărării era înscris în cartea funciară dreptul de servitute legală instituită în favoarea pârâtei și că potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 351/2003, pentru lucrări de utilitate publică, în concret gaze naturale, se pot institui drepturi de servitute și de uz asupra terenurilor, proprietate privată și publică și că aceste drepturi durează pe toată durata de exploatare a lucrării de utilitate publică. Totodată, s-a reținut în considerente și faptul că prin Decizia nr. 98 din 13 februarie 2007. a conchis că aceste dispoziții legale nu contravin prevederilor constituționale și că prin instituirea servituților legale în condițiile Legii nr. 351/2004 nu se aduce atingere dreptului de proprietate așa cum este reglementat de art. 480 Cod civil. Mai mult a stabilit că în cazul în care titularilor dreptului de proprietate li se va aduce un prejudiciu prin operațiunile de realizare și retehnologizare a capacităților din domeniul gazelor naturale, aceștia au la îndemână repararea pagubelor în condițiile art. 90 alin. 2 din Legea nr. 351/2004.
În condițiile în care reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 998, 999 și 1084 Cod civil, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile unei răspunderi civile delictuale privind comiterea unei fapte ilicite și săvârșirea acesteia cu vinovăție, deoarece amplasarea conductelor de gaz este o faptă licită săvârșită cu scopul satisfacerii unui interes general și anume alimentarea cu gaze naturale a municipiului Târgu-M și localităților învecinate.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e reclamantul, care a solicitat modificarea în întregime în sensul angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei și obligarea acesteia la repararea prin echivalent bănesc a prejudiciului cauzat prin neridicarea în orice mod a conductelor de gaze aflate pe terenul proprietatea reclamantului, solicitând suma de 835.758 euro (3.020.262,26 lei), cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că reclamantul apelant a dobândit terenul prin cumpărare și că în extrasul de carte funciară nu era trecut nici un dezmembrământ al dreptului de proprietate și nicio sarcină asupra terenului pe care se află amplasate la exterior conducte de gaz dezafectate aflate în proprietatea pârâtei. S-a mai precizat că reclamantul a achiziționat terenul în vederea efectuării unor construcții, case de locuit, și că nu poate dispune de atributele dreptului de proprietate din cauza acestor conducte. S-a susținut că în speță nu sunt incidente prevederile art. 90 alin. 2 din Legea nr. 351/2004, contrar susținerilor instanței de fond, ci dispozițiile art. 480 și 998-999 Cod civil, deoarece prejudiciul suferit se datorează existenței acelor conducte și nicidecum modului de întrebuințare a acestora sau operațiunilor de întreținere sau repararea acestora. Apelantul a considerat că existența conductelor este atât de împovărătoare pentru fondul aservit, încât este pus în imposibilitate de a folosi terenul.
Apelantul a criticat susținerile instanței potrivit cărora nu sunt îndeplinite condițiile generale și speciale de admisibilitate ale acțiunii în angajarea răspunderii personale, subliniind că are atât capacitate cât și calitate procesuală activă, respectiv interes procesual, fiind titularul dreptului real de proprietate asupra terenului individualizat iar sub aspectul existenței faptei ilicite, aceasta constă în neexecutarea lato sensu a obligațiilor generale, printre care și cele privind respectarea dreptului de proprietate. S-a subliniat că orice ingerință adusă dreptului de proprietate trebuie să fie justificată pe un caz de utilitate publică, îngrădirea fiind acoperită printr-o dreaptă și prealabilă despăgubire, invocându-se Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce privește existența prejudiciului, apelantul a invocat expertiza administrată ca și mijloc de probă în cauză, subliniind că, doctrina a statuat că ori de câte ori repararea în natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilă, repararea se va face prin echivalent bănesc, precizând că în urma probatoriului administrat a rezultat faptul că nu este posibilă repararea în natură a prejudiciului cauzat prin îngrădirea dreptului de proprietate, nefiind realizabilă nici ridicarea conductelor de gaz și nici devierea traseului acestora. S-a considerat astfel dovedit și raportul de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, iar sub aspectul laturii subiective, apelantul a precizat că doctrina și jurisprudența recentă au statuat că răspunderea delictuală este o răspundere obiectivă, astfel încât ori de câte ori sunt îndeplinite cele trei condiții: fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate, se impune angajarea răspunderii persoanei care a săvârșit fapta. Concluzia a fost aceea că sunt îndeplinite cerințele art. 1 ale Protocolului nr. 1 privitoare la atingerea adusă dreptului de proprietate prin existența acelor conducte, ceea ce a determinat imposibilitatea reparării în natură a prejudiciului și prin refuzul reparării prin echivalent, atingere care constituie fundamentul unei satisfacții echitabile a prejudiciului suferit.
Apelantul a mai precizat că ingerința intervenită în vederea asigurării unei protecții sociale se poate realiza numai în condițiile existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru realizarea lui și în plus, pentru a putea fi în prezența unei limitări a dreptului de proprietate trebuie îndeplinit cerințele Protocolului. Totodată, s-a subliniat că privarea de proprietate trebuie să fie făcută pentru un interes de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept internaționale, titularul dreptului de proprietate să fie indemnizat pentru privarea de dreptul său și proporțională cu scopul avut în vedere prin instituirea sa.
Apelantul a susținut faptul că din conținutul contractului de vânzare-cumpărare și din extrasul de carte funciară rezultă că terenul este liber de orice sarcini și a combătut susținerea instanței, potrivit căreia servitutea a fost calificată ca o obligație reală și implicit opozabilă reclamantului odată cu transferul dreptului de proprietate, precizând că
în cazul dedus judecății nu este incident niciunul dintre cazurile de obligații reale legale. În esență, s-a dorit a se reliefa că apelantul reclamant a cumpărat terenul de la o persoană de bună credință, servitutea nefiind înscrisă în cartea funciară.
Pârâta intimată - Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, motivându-se că în speța dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile privind comiterea de către pârâtă a unei fapte ilicite și nici a vinovăției acesteia. S-a precizat că amplasarea conductelor de transport gaze naturale pe terenul reclamantului a fost o faptă licită săvârșită cu scopul satisfacerii unui interes general al comunității, conductele fiind instalate în anii 1965-1966 și 1976.
Intimata a mai învederat că la data la care a devenit proprietar, reclamantul, conductele erau deja instalate iar terenul grevat de sarcini legale chiar și în lipsa unei stipulații exprese, în patrimoniul societății existând dreptul de servitute legală de trecere subterană, independent de acordul proprietarului afectat și de acordarea unor măsuri compensatorii, subliniindu-se că servitutea legală este acordată prin act normativ cu caracter special și cu titlu gratuit.
În răspunsul la întâmpinare s-au reluat detaliat argumentele pentru care s-a intentat acțiunea care face obiectul prezentei cauze, susținându-se cu argumente de fapt și de drept temeinicia acesteia.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, instanța constată că apelul reclamantului este nefondat.
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt în acord cu actele dosarului și a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente, precum și o analiză pertinentă a modului în care, în cazul dedus judecății, se verifică îndeplinirea condițiilor unei răspunderi civile delictuale.
Astfel, așa cum de altfel rezultă și din cererea de apel, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la repararea prin echivalent bănesc a prejudiciului cauzat prin neridicarea în orice mod de către pârâtă a conductelor de gaze aflate pe terenul reclamantului. Practic s-a cerut diferența dintre valoarea de circulație a terenului neafectat de existența conductelor și valoarea de circulație a terenului în condițiile actuale. Totodată, s-a subliniat că temeiul juridic nu este art. 90 alin. 2 din Lega nr. 351/2004 ci art. 480 și art. 998-999 Cod civil.
Relevante în cauză sunt și concluziile expertizei tehnice (fila 94) potrivit cărora, terenul din litigiu este traversatsubterande 4 conducte magistrale de transport gaze, activitatea de transport gaze fiind un serviciu public de interes național și fac parte din Sistemul Național de
Transport al gazelor care este proprietatea publică a statului, fiind de importanță strategică. Pe perioada lucrărilor de exploatare a conductelor de gaze, pârâtele și se bucură de dreptul de servitute legală de trecere subterană cu conductele de gaz și de acces la lucrările de reparații și intervenții. Conductele nu sunt dezafectate, ele încă nu și-au realizat durata normală de funcționare iar în zona respectivă nu există alte conducte care să asigure realizarea acestui serviciu public de transport gaze naturale.
Este evident că amplasarea conductelor pe terenul din litigiu s-a făcut cu mult timp înainte ca reclamantul să devină proprietar și fiind vorba de o servitute legală, constituită prin art. 86 din Legea nr. 351/2004 republicată, aceasta, ca sarcină, se transmite odată cu fondul aservit. Reclamantul a dobândit prin cumpărare terenul grevat de această servitute legală și nu poate invoca faptul că ar fi devenit prea împovărătoare pentru el deoarece nu poate să folosească terenul pentru construcții - case de locuit. Aceasta, deoarece terenul încă de la data cumpărării avea destinația de teren arabil extravilan și potrivit expertizei este cultivat cu pomi fructiferi, nefiind făcute lucrări de întreținere sau reparații capitale în perimetrul acestui teren. Astfel, actualul proprietar nu este în prezent împiedicat să folosească terenul în scopul economic existent potrivit tuturor evidențelor de teren arabil extravilan iar dacă l-a cumpărat pentru a construi și-a asumat riscul posibilității de a nu i se permite includerea terenului în categoria de "intravilan" având posibilitatea să se informeze de acest lucru, știut fiind că această transformare presupune o serie de avize din partea autorităților locale. Reclamantul nu poate pretinde că nu poate folosi terenul în scopul pentru care l-a cumpărat, câtă vreme folosirea cu destinația actuală de teren arabil extravilan nu este practic afectată de existența conductelor de gaz subterane iar în situația în care s-ar pune problema unor lucrări de întreținere, reparații care ar afecta culturile, plantațiile sau amenajările existente în sensul că s-ar produce pagube, legea menționată, prin art. 90 și 91 prevede acordarea de despăgubiri. În toate celelalte situații însă, potrivit art. 90 alin. 2 din lega nr. 351/2004, exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale, se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. În condițiile date nu se poate vorbi de existența vreunei fapte ilicite nici măcar sub forma sugerată de apelant, aceea de "lato sensu a obligațiilor generale printre care și cele referitoare la respectarea dreptului de proprietate" și nici de existența unui prejudiciu pentru ca să se nască dreptul la despăgubiri, cu atât mai mult, în favoarea actualului proprietar, dreptul la o "dreaptă și prealabilă despăgubire".
În ceea ce privește ingerința și limitarea dreptului de proprietate acestea, în forma în care se manifestă în prezent, adică fără să afecteze posibilitatea de folosință a terenului în scopul arătat, de teren arabil extravilan, în condițiile în care se exercită în limitele stabilite de lege, existând în cazul în speță echilibru între interesul general al comunității, acela de alimentare cu gaz metan și imperativele apărării dreptului de proprietate, cererea reclamantului nu este justificată.
Apelantul invocă prevederile art.1 ale Protocolului nr. 1, referitoare la condițiile de admisibilitate ale limitării dreptului de proprietate, condiții care în cazul în speță sunt respectate, existând o dispoziție legală care prevede privarea, cauza de utilitate publică, privarea proprietății cu scopul avut în vedere iar indemnizația corespunzătoare nu este o problemă de actualitate câtă vreme nu s-a adus un prejudiciu legat de actuala folosință a terenului. Servitutea legală subzistă, produce efecte chiar și în lipsa menționării ei exprese în cartea funciară și oricum încă de la data cumpărării, destinația terenului, categoria de folosință, situația juridică a acestui imobil îl făcea impropriu scopului declarat de cumpărător, acela de a-l afecta construirii de locuințe.
Concluzia este că, terenul din litigiu are destinație agricolă, a fost cumpărat cu această destinație și grevat de servitutea legală, cu titlu gratuit, prin urmare reclamantul apelant nu poate invoca cu succes o scădere a valorii de circulație al terenului și nu are dreptul la nicio despăgubire generată de existența conductelor de transport gaz, neexistând nici un prejudiciu real. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile unui raport civil delictual, restricția legală a dreptului de proprietate, servitutea legală cu titlu gratuit fiindu-i opozabilă și reclamantului, prin efectul legii și opozabilerga omnes, fără necesitatea întabulării (art. 28 din Legea nr. 7/1996). Pârâta intimată nu este în culpă pentru faptul că recurentul apelant a cumpărat un teren în extravilan, cultivat cu pomi fructiferi, în scopul construirii unor de case de locuit.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-/18, județul M, în contradictoriu cu pârâta - M, împotriva sentinței comerciale nr. 1751 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Pentru, fiind în
Concediu de odihnă, semnează
Prim Grefier,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-14.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat