Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.57
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantele Societatea Meșteșugărească R, prin administrator, cu sediul în municipiul R,-, județul S și Societatea Meșteșugărească R, prin administrator, cu sediul în municipiul R,-,.66, județul S, împotriva sentinței nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 13 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei și când, pentru a da posibilitate apărătorilor să depună la dosar concluzii, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- reclamantele Societatea Meșteșugărească R și Societatea Meșteșugărească R au chemat în judecată pe pârâta SC Com SRL R, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la desființarea construcției - spațiu comercial - edificată în municipiul R, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt proprietarele unor spații comerciale situate în municipiul R,-.A, spații în care se desfășoară activități comerciale specifice obiectului de activitate al societății.
În cursul anilor 2005 - 2006, în baza unei autorizații de construcții eliberată în mod superficial, pârâta a început edificarea unei construcții care nu respectă nici una din condițiile particulare pentru a fi realizată pe acel amplasament.
Astfel, dincolo de faptul că nu a fost luată în considerare nici măcar autorizația de construcție emisă din birou și fără verificarea situației din teren, în sensul că se autoriza o amenajare și nu o construcție nouă, noul edificiu nu respectă condiția esențială de distanță față de proprietatea învecinată, unul dintre zidurile acestuia fiind practic lipit de imobilul proprietatea reclamantelor.
Se mai arată că prin modul de edificare a noii construcții se ajunge la obturarea unei vitrine aparținând spațiului comercial al societății, nesocotindu-se reglementarea privind servitutea de vedere așa cum este aceasta definită prin disp. art. 612 Cod civil.
Arată că, datorită faptului că noul edificiu s-a realizat aproape lipit de cel aflat în proprietatea reclamantelor prin lucrările efectuate s-a afectat structura de rezistență a imobilului mai vechi.
reclamantele că prin modul în care a fost ridicată nouă construcție se încalcă și reglementările privind protecția la incendiu, tocmai datorită ignorării distanței minime la care se putea efectua lucrarea.
Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.610, 612 și 1076 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC Com SRL Ras olicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Autorizația de construcție a fost emisă în mod corect și nu superficial cum au susținut reclamantele în cererea de chemare în judecată, acestea promovând o acțiune pentru anularea autorizației de construcție, acțiune ce a fost respinsă de către instanță prin sentința nr. 759/19.12.2005 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 314/22.06.2006 a Curții de Apel Suceava, ca urmare a respingerii recursului.
Mai arată că înainte de a primi autorizația de construcție a primit toate avizele necesare, efectuându-se și o expertiză tehnică, fiind respectate întocmai proiectul de construcție, zidul nefiind lipit de cel al clădirii învecinate, nefiind încălcate normele cu privire la prevenirea incendiilor.
Prin sentința nr.3181/2008, prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
La solicitarea pârâtei SC Com SRL R, Consiliul Județean Sae mis autorizației de construcție nr.83 din 13.05.2005, pentru "amenajarea unui spațiu de comercializare și desfacere produse alimentare" pe un teren situat în municipiul R,-.
Prin sentința nr.759 din 9.12.2005 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea de anulare a autorizației mai sus menționate, formulată de R și R, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 314 din 22.06.2006 a Curții de Apel Suceava.
Împotriva sentinței menționate s-a reținut că în conformitate cu art.4 din Legea nr.50/1991 autorizațiile de construire se emit de către președinții consiliilor județene în situația prev. de art.4, lit. a și de primarii municipiilor și orașelor pentru construcțiile prevăzute de art.4 lit.b.
Petentele au arătat că autorizația de construcție a fost emisă de Primarul municipiului R și nu de Consiliul Județean întrucât, la data emiterii autorizației de construcție atacate, Legea nr.50/1991 fusese modificată în sensul celor arătate mai sus prin nr. 122/24.11.2004.
Instanța a constatat că acest motiv de nulitate nu subzistă.
Astfel, este adevărat că prin OUG nr.122/2004 publicată în Monitorul Oficial nr.1152/6.12.2004, s-au adus modificările arătate în sensul schimbării competenței materiale a autorității administrative ce emit autorizațiile de construire.
Este însă de observat că cererea secund intimatei privind eliberarea autorizației de construire și avizul favorabil al Primăriei R, în vederea eliberării certificatului de urbanism, sunt anterioare modificările aduse Legii nr. 50/1991 prin OUG nr.122/2004 (fila 20 dosar - avizul Primăriei R nr. 6461/21.09.2004).
Cererea fiind anterioară modificării de competență, Consiliul Județean S fiind legal învestit la data sesizării, rămâne competent să soluționeze cererile formulate anterior schimbării normei procedurale.
Acest lucru se impune datorită regulilor generale de interpretare a normelor de procedură, care sunt, este adevărat, de strictă interpretare și imediată aplicare, însă nu pot fi aplicate retroactiv, acest principiu fiind de esență aplicării în timp a normelor de drept civil (art.1 Cod civil, art. 15 alin.2 Constituția României.
A mai reținut prima instanță că din întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv expertize, cercetare la fața locului și înscrisuri, reiese cu certitudine că pârâta a respectat întocmai obligațiile stabilite prin autorizația de construire emisă pentru edificarea construcției a cărei ridicare se solicită în prezenta cauză. Mai mult decât atât, a obținut și toate autorizațiile și avizele de la autoritățile indicate în cuprinsul autorizației.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții Societatea Meșteșugărească și Societatea Meșteșugărească.
În motivarea cererii de apel s-au învederat următoarele:
Instanța de fond a motivat sentința în mod superficial, detaliind doar chestiunile legate de soluția dată în cauza privind cererea de anulare a autorizației de construcție, fără a argumenta soluția și pe problemele de drept deduse judecății.
Practic, raționamentul primei instanțe se bazează pe ideea că, atâta timp cât autorizația de construire a fost menținută de către instanțele judecătorești prin sentința 759/2005 a Tribunalului Suceava, respectiv decizia nr.314/2006 a Curții de Apel Suceava, nu se mai poate critica modul concret de edificare a construcției în litigiu.
Un asemenea raționament este evident eronat în condițiile în care cele două hotărâri judecătorești menționate anterior au cenzurat autorizația de construcție doar sub aspectul procedurii de eliberare și nu din punctul de vedere al caracteristicilor tehnice ale imobilului vizat de actul administrativ.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, distanța dintre construcții este de doar 22 de centimetri, fiind încălcate dispozițiile art.607 Cod civil.
Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile art.612 Cod civil, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății vecinului său, de nu va fi la o distanță de 19 centimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină. În acest context, se poate lesne observa pe planșele fotografice, pe planurile de situație întocmite de expert și pe proiectul de execuție, că imobilul pârâtei este prevăzut cu balcon.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că apelul nu este întemeiat.
Nu sunt fondate susținerile apelanților privind împrejurarea că instanțele care au judecat cererea de anulare a autorizației de construcție au analizat doar aspectul procedurii de eliberare nu și caracteristicile tehnice, condițiile privind distanța legală între construcții.
Într-adevăr, cu prilejul soluționării cauzei ce s-a finalizat prin sentința nr. 759/2005 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 314/2006 a Curții de Apel Suceava, rămasă irevocabilă, s-a invocat doar faptul că autorizația de construcție nu a fost emisă de autoritatea competentă.
Cu prilejul soluționării acțiunii de anulare a autorizației de construcție, reclamanții puteau invoca și nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează distanțele minime între construcții; potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr. 50/1991 raportate la anexa nr.1 pct.2.5.6 din același act normativ( forma în vigoare la data emiterii autorizației) se reglementează condiția acordului vecinilor pentru construcțiile noi amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate. De asemenea puteau fi invocate dispozițiile art.29 al.2 și art. 33 al.4 lit. din Ordinul nr.1943/2001 emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței ( de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 - în vigoare la data emiterii autorizației de construcție) care impun eliberarea certificatului de urbanism, doar cu respectarea servituților legale, în speță servitutea distanței între reclamanți. Or, reclamanții nu au invocat aceste aspecte deși în cuprinsul pieselor scrise și desenate ce au stat la baza emiterii certificatului de urbanism și a autorizației de construcție este menționată distanța dintre construcții. De asemenea, cu prilejul soluționării acțiunii de anulare a autorizației, reclamanții puteau invoca și celelalte aspecte privind servitutea de vedere, scurgerea apelor pluviale și avizul Inspectoratului pentru situații de urgență.
Potrivit dispozițiilor art. 12 al.2 din Legea nr. 50/1991, prin introducerea acțiunii de anulare a autorizației de construcție, aceasta se suspendă de drept, instanța dispunând oprirea lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei.
Așadar, legiuitorul a reglementat suspendarea edificării construcției până la stabilirea validității juridice sau nelegalității autorizației de construcție.
Odată stabilită însă legalitatea acestei autorizații, beneficiarul este îndrituit să edifice construcția fără a se mai teme de o eventuală anulare ulterioară a autorizației de construcție sau desființare a construcției pentru motive ce au existat la data cererii de anulare dar nu au fost invocate.
Culpa greșitei conduceri a procesului în care s-a solicitat anularea autorizației trebuie să se răsfrângă asupra reclamanților care au omis să invoce anumite motive de anulare nu asupra pârâtului care a fost de bună credință și a edificat construcția ca urmare respingerii cererii de anulare a autorizației de construire. Neinvocând în primul proces toate cauzele de nulitate ale autorizației de construire, reclamanții sunt în culpă și trebuie să accepte faptul că li se va opune caracterul definitiv al autorizației de construire și că nu vor mai putea invoca în instanță, nici chiar în cadrul unui proces civil, nerespectarea dispozițiilor legale privind distanța dintre construcții.
Admiterea posibilității de a anula autorizație de construire, fără limită în timp, ( chiar pe cale indirectă prin deschiderea unui proces civil și solicitarea desființării construcției), încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; principiul securității raporturilor juridice civile care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept și principiul bunei credințe.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 295 Cod pr.civilă;
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele Societatea Meșteșugărească R, prin administrator, cu sediul în municipiul R,-, județul S și Societatea Meșteșugărească R, prin administrator, cu sediul în municipiul R,-,.66, județul S, împotriva sentinței nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./7.05.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Bratu Ileana
