Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.58
Ședința publică de la 03.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr.8606/04.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de27.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.02.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 21.01.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i fie atribuită suprafața de 104 hectare teren de la SC sa O pe care sunt constituite sere proprietatea sa.
Prin sentința civilă nr.2548/25.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a avut în vedere natura comercială cauzei și obiectul neevaluabil al acesteia, precum și dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civ.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr-.
La data de 25.04.2008, reclamanta a depus la dosar precizări la acțiune solicitând să se dispună obligarea pârâtei AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă a suprafeței de 104 hectare teren pe care sunt constituite serele proprietatea sa.
Prin sentința comercială nr.8606/04.09.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că modalitatea de atribuire directă spre concesionare a terenurilor cu destinația agricolă care nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art.1 și 2 alin.1 din Legea nr.249/2003 este prevăzută la art.211alin.1 din această lege în baza unor documente necesare conform G 354/2005 și Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.804/2005, printre care și acte doveditoare care să ateste achitarea prețului activului.
Tribunalul mai reținut că, pârâta în apărare și-a argumentat punctul de vedere prin aceea că datorită instrumentelor de plată folosite pentru achiziționarea serelor de pe suprafața de 104 ha nu s-a putut stabili dacă prețul a fost sau nu achitat integral.
A mai reținut că acest aspect controversat nu a fost lămurit prin probe suplimentare de către reclamantă respectiv prin efectuarea unei expertize contabile care să stabilească sumele achitate și în baza căror documente financiar contabile.
Cu privire la înscrisurile depuse de reclamantă, tribunalul a reținut că facturile nu probează acceptarea în condițiile art.46 Cod Comercial iar chitanțele, ordinele de plată nu probează cu certitudine ce creanță a fost stinsă, dacă activele respective au fost grevate de sarcini în funcție de raporturile juridice între persoanele implicate.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel în termen și legal timbrat, considerând-o nelegală și netemeinică solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, în vederea efectuării unei expertize contabile cu privire la sumele achitate de societatea sa pentru achiziționarea activelor de pe suprafața de 104 ha.
În motivarea apelului după prezentarea unui scurt istoric al cauzei, apelanta a invocat următoarele motive:
1.Instanța a considerat simplele afirmații ale S drept o veritabilă contraprobă față de înscrisurile de la dosar.
În dezvoltarea acestui motiv apelanta a arătat în esență că instanța a considerat în mod greșit că probatoriul societății este combătut de simpla susținere a pârâtei intimate cum că este dificil de stabilit faptul plății serelor.
Apelanta a mai arătat că instanța greșit a trecut peste înscrisurile existente la dosar în baza unor simple afirmații ce nu pot avea valoarea unei contraprobe.
2.Instanța a încălcat obligațiile impuse prin dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civ. privind principiul rolului activ al judecătorului și principiul aflării adevărului.
În esență, apelanta a arătat că, deși instanța a constatat necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile pentru lămurirea aspectului legat de efectuarea plății, nu a pus în discuția părților acest aspect și nici nu a dispus din oficiu efectuarea expertizei conform art.129 alin.5 Cod pr.civ.
În aceste condiții se impune restabilirea adevărului prin desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond în vederea efectuării unei expertize contabile.
3.Instanța a ignorat înscrisurile depuse la dosar și a respins acțiunea în temeiul art.1169 Cod civil.
În esență, apelanta a arătat că sentința pronunțată este netemeinică și pentru faptul că instanța nu a analizat înscrisurile depuse de societatea sa la dosarul cauzei, limitându-se la a arăta doar că este dificil de stabilit faptul efectuării plății contravalorii activelor.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.282 și următoarele Cod pr.civ.
La termenul din 04.11.2008 apelanta a depus la dosar alte motive de apel invederând că motivele de apel deja aflate la dosar au fost formulate de avocatul care în prezent nu o mai reprezintă, solicitând ca aceste motive să nu fie avute în considerare.
Prin motivele de apel depuse la dosar la termenul din 04.11.2008, apelanta a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului București - Secția Comercială, în soluționarea cauzei în primă instanță.
Pe cale de consecință, apelanta a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate cu apel, pe care o consideră nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția contencios administrativ și fiscal.
În esență, apelanta a invocat următoarele:
Competența de soluționare în primă instanță a cauzei aparține Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios administrativ și fiscal.
Pe acest aspect apelanta a arătat că potrivit art.4 din Legea nr.268/2001, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI este o instituție de interes public ce are ca atribuție, printre altele, concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public sau privat al statului.
În ceea ce privește contractul de concesiune ce urmează a fi încheiat de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI în virtutea acestor atribuții are caracterul unui act administrativ asimilat, în înțelesul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2002.
Apelanta a mai arătat că fiind în prezența unui asemenea contract, competența de soluționare a cererii revine, în temeiul art.3 alin.1 pct.1 Cod pr.civ. Curții de Apel, motiv pentru care solicită admiterea excepției de necompetență materială, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în primă instanță, Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția de Contencios administrativ și fiscal.
Sentința Tribunalului București este nelegală, întrucât este nemotivată, atât în drept cât și în fapt.
În esență, apelanta a invocat dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civ. arătând că hotărârea atacată este practic nemotivată, că susținerile părților au fost redate trunchiat dar și faptul că prima instanță a omis să se pronunțe pe aspecte esențiale pe care le-a invocat atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea precizatoare.
Hotărârea primei instanțe este nelegală și sub aspectul încălcării principiului rolului activ al judecătorului.
În esență, după prezentarea dispozițiilor art.129 alin.4 și 5 Cod pr.civ. apelanta a arătat că principiul rolului activ al judecătorului conturat de aceste dispoziții nu-i permite acestuia să aibă o poziție pur pasivă, formală în soluționarea cauzei cu care a fost investit, și cu respectarea unui alt principiu acela al disponibilității, judecătorului îi este permis să solicite probe peste voința părților și să pună în discuție aspecte de fapt și de drept care nu sunt contestate de acestea.
Apelanta a mai arătat că instanța de fond a soluționat formal cauza și nu a dispus, din oficiu, efectuarea expertizei și prezentarea oricăror alte probe necesare care să lămurească pretinsa controversă.
Pe fondul cauzei, în mod eronat au fost respinse pretențiile sale, fiind îndeplinite și dovedite toate cerințele impuse de Legea nr.268/2001, astfel cum a fost modificată și completată, pentru atribuirea directă spre concesionare a suprafeței de 104 ha pe care se află amplasate serele, proprietatea sa.
În dezvoltarea acestui motiv apelanta a arătat, în esență, că a cumpărat activele de la SC, plătind parțial prețul vânzării, până în momentul în care vânzătoarea sa a înțeles să cesioneze creanța pe care o avea împotriva sa, către SC, din acel moment devenind debitoarea societății pentru suma de 1.244.845,76 lei.
Apelanta a mai arătat că achitarea acestei sume către cesionar s-a făcut prin chitanțe, ordine de plată, precum și prin ordine de compensare.
Astfel, conform actelor depuse la dosar și-a îndeplinit obligația de plată a prețului activelor, existând în acest sens atât facturile, cât și chitanțele prin care s-a confirmat primirea sumelor de bani.
În ceea ce privește îndeplinirea celorlalte cerințe impuse de Legea nr.268/2001, apelanta a arătat că există la dosarul cauzei toate actele doveditoare pentru calitatea de deținător legal de active: contract de vânzare-cumpărare, facturile fiscale, chitanțele precum și ordinele de compensare care atestă achitarea integrală a prețului activelor achiziționate.
Concluzionând, apelanta a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios administrativ și fiscal.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.211din Legea nr.268/2001, art.771din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.268/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a combătut motivele de apel invocate de apelantă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și mențiunea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În apărare, intimata a anexat înscrisuri în copie.
În combaterea excepției necompetenței materiale a primei instanțe în soluționare cauzei, la cererea intimatei-pârâte Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri.
Astfel, cu adresa nr.53591/14.01.2009, intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a depus la dosar înscrisuri și a învederat că terenul ce face obiectul cauzei se află în domeniul privat al statului, fapt pentru care consideră că litigiului nu-i sunt aplicabile regulile speciale ale contenciosului administrativ.
La dosarul cauzei apelanta a depus concluzii scrise.
Examinând apelul în raport de actele și lucrările cauzei și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este întemeiat din perspectiva motivului vizând necompetența materială a Tribunalului București - Secția Comercială în soluționarea cauzei pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, prin acțiunea formulată așa cum a fost precizată ulterior, apelanta reclamantă a chemat în judecată AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă a suprafeței de 104 hectare teren pe care sunt amplasate serele proprietatea sa.
Potrivit art.4 din Legea nr.268/2001 intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI este o instituție de interes public având ca atribuții și concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public sau privatal statului.
Art.2 alin.1 lit.c - penultima teză din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ prevede că "sunt asimilate actelor administrative în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice".
În cauză, intimata nu a făcut dovada în condițiile reglementate de art.4 și art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia că terenul în litigiu face parte din domeniul privat al statului, cu atât mai mult cu cât, adresa nr.18296/18.01.2009 (fila 106 dosar apel) este emisă de Direcția Fond Funciar din cadrul AGENȚIEI DOMENIILOR STATULUI iar prin tabelul anexat (filele 107 - 109 dosar apel) se face o afirmație nedovedită.
Ca atare, nefiind făcută această dovadă, din coroborarea dispozițiilor art.4 din Legea nr.268/2001 și art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, Curtea reține că, în cauză, contractul de concesiune pentru care s-a solicitat obligarea intimatei la încheierea acestuia, are caracterul unui act administrativ asimilat.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art.8 alin.1 și 2 și art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborate cu art.3 alin.1 pct.1 Cod pr.civ. Curtea apreciază că, în cauză, competența de soluționare ca primă instanță revenea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios administrativ și fiscal și nu Tribunalului București - Secția Comercială.
În considerarea celor arătate, în baza art.297 alin.2 Cod pr.civ. Curtea va admite apelul, va anula sentința comercială atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta cu sediul în C,-, Jud.D, împotriva sentinței comerciale nr.8606/04.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B,-, sector 1.
Anulează sentința comercială atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud.
Tehnored.
5 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar
