Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.60/COM
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
Pe rol soluționarea apelului comercial - după casare - declarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul în B,- și cu sediul procesual ales la & Asociații, B, sect.6,-, -B,.3, împotriva Sentinței civile nr.2683/COM din 12.05.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr.474/COM/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - EXPERT SRL cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect obligatia de a face - Legea 84/1998.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a acorda posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28.05.2009.
CURTEA:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrată sub nr.474/COM/11.02.2005, reclamanta Bac hemat în judecată pe pârâta Expert, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
1. -să se constate că pârâta a încălcat dreptul de folosire exclusivă a mărcii "" nr.49342/19.12.2001 și nr.52523/24.01.2002, valabile până în anul 2011, respectiv 2012;
2. -să se dispună obligarea pârâtei la modificarea imediată a denumirii sale, în sensul înlăturării mărcii "";
3. -să se constate că pârâta a săvârșit acte de concurență neloială față de reclamantă;
4. -obligarea pârâtei la încetarea definitivă a distribuirii, stocării, comercializării, reclamei comerciale, promovării și marketingului produselor care poartă ori sunt însoțite de marca reclamantei;
5. -să se dispună obligarea pârâtei la retragerea de pe piață a produselor și la încetarea serviciilor purtând marca amintită;
6. -să fie ținută pârâta să distrugă ambalajele și orice alte materiale cu aceeași marcă;
7. -să se dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii judecătorești;
8. -obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii pentru nerespectarea îndatoririlor de la pct.2, 4-6,în sumă de 2000 Euro/zi de întârziere;
9. -pârâta să fie ținută la plata a 50.000 Euro daune materiale și morale;
10. -acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în proces.
Motivând acțiunea reclamanta a învederat în esență că, este titulara exclusivă pentru România a mărcii "", potrivit certificatelor OSIM nr.49342/19.12.2001 și nr.52523/24.01.2002, valabile până în anul 2011, respectiv 2012, iar obiectul de activitate principal este "import și distribuție a utilajelor profesionale alimentare".
Grupul - care include încă două firme ( și Editura ) - a investit sume importante, dreptul mărcii fiind opozabil erga omnes, întinzându-se asupra întregului teritoriu național.
Pârâta, având același obiect de activitate, folosește fără drept aceeași marcă devenită notorie, profitând cu rea-credință de renumele câștigat prin efortul financiar al reclamantei; mai mult, între și reprezentantul legal al Expert au existat relații comerciale, ceea ce denotă cunoașterea existenței mărcii.
Apreciază că prin faptele săvârșite, pârâta a încălcat disp.art.35 din Legea nr.84/1998, precum și ale art.2 și art.5 lit.a din Legea nr.11/1991, ca de altfel și art.10 bis din Convenția d l Paris privind protecția proprietății industriale.
In drept, au fost invocate dispozițiile cuprinse în textele de lege sus-menționate, cu referire la disp.art.998-999, 1084-1086 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că nu a comercializat produse sau utilaje marca "", iar denumirea pe care o folosește reprezintă prescurtarea de la "hoteluri, restaurante, cantine" - abreviere deja consacrată în domeniu, astfel încât marca reclamantei nu este o marcă de comerț; față de aceste motive, nu poate fi primită nici cererea referitoare la plata daunelor, neexistând faptă ilicită.
Prin Sentința civilă nr.2683/COM/12.05.2006, Tribunalul Constanța - Secția comercială dispunerespingerea acțiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 952 RON, în favoarea pârâtei, reținând în esență că, reclamanta nu a demonstrat probatoriu că este titulara mărcii "" și pentru clasa 35 (import și comercializare echipamente alimentație publică, dotarea bucătăriilor profesionale, cofetării și patiserii, baruri, fast-food, carmangerii, mobilier restaurante/terase, spălătorii industriale și accesorii dotări hoteliere).
Împotriva acestei hotărâri, la data de 06.10.2006, a formulat apel declarativ reclamanta, precizând că motivele de apel vor fi depuse conform art.281 al.2 și art.316 Cod pr.civilă.
La data de 15.01.2007, apelanta a formulat cerere de repunere în termen, solicitând admiterea sa, cu motivația în esență că, la data de 12.05.2006, cauza a rămas în pronunțare, iar faptul că instanța de fond a expediat către reclamantă, la 14.06.2006, sentința civilă apelată nu constituie o dovadă că aceasta a primit comunicarea și nici nu echivalează cu o astfel de procedură, fiindu-i pricinuită vătămarea urmare a inexistenței procesului verbal de comunicare a hotărârii,
S-a mai susținut că, după încetarea împiedicării, (potrivit art.103 al.2 Cod procedură civilă), a formulat calea de atac - apelul.
Prin întâmpinare, pârâta-intimată Expert a înțeles a invoca, pe cale de excepție, decăderea apelantei din dreptul de a promova calea de atac împotriva Sentința civilă nr.2683/COM/12.05.2006 a Tribunalului Constanța, cu consecința respingerii apelului ca tardiv.
Motivând apelul, în aceeași dată, 15.01.2007, - SRL a înțeles critica hotărârea pronunțată de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală, sub următoarele aspecte, în esență:
- greșit instanța de fond nu a pus în discuție din oficiu declinarea competenței materiale în favoarea Tribunalului București, deoarece fusese investită cu soluționarea unei acțiuni în contrafacere prevăzută de art.35, raportat la art.86 (privind concurența neloială) din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice;
- instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile cuprinse în art.35 din Legea nr.84/1998, fără să facă diferența că apelanta s-a folosit de notorietatea mărcii sale "" și pentru promovarea echipamentelor de bucătărie profesionale, existând similaritate între mărcile aflate în conflict, marca reclamantei fiind înregistrată anterior mărcii similare a intimatei " EXPERT";
- se consideră de către apelantă a fi frauduloasă fapta intimatei săvârșită cu bună-știință - sentința civilă nr.1279/11.10.2006 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă în dosar nr-, prin care s-a dispus anularea mărcii " EXPERT" nr.64035;
- instanța de fond greșit a respins acțiunea ca nefondată, în speță fiind întrunite toate condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în contrafacere, în sensul că, apelanta este titulara dreptului de proprietate asupra mărcii și s-a săvârșit o faptă de folosire a unui semn identic pentru produse și/sau servicii cu cele pentru care marca a fost înregistrată, încălcându-se drepturile asupra acestei înregistrări;
- se arată că, hotărârea nu a fost motivată în întregul său și cuprinde motive contradictorii, instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății și, astfel, respingând acțiunea;
- în mod greșit instanța de fond în ședința publică din 17.03.2006 a încuviințat în tot obiecțiunile formulate de către intimată la raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, nerespectând principiul dreptului la apărare și al contradictorialității.
PrinDecizia civilă nr.47/COM/22 februarie 2007, Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscalrespinge cererea de repunere în termen, admițând excepția tardivității invocată de - Expert SRL privind declararea apelului și pe cale de consecință, respinge ca tardiv formulat apelul declarat de - SRL.
Pentru a pronunța sus-menționata decizie, Curtea reține în esență că, în cauză, apelanta a formulat apel la data de 05.10.2006, iar cererea de repunere în termen a fost formulată la 15.01.2007, astfel încât, față de dispozițiile art.103 al.1 Cod pr.civilă, cu referire la al.2 din același text de lege, ce fac referire la un termen imperativ, cererea de repunere în termen apare ca fiind nefondată și pe cale de consecință este respinsă.
Se concluzionează de către C că, neexercitarea căii de atac înlăuntrul termenului prevăzut de lege se sancționează cu decăderea, partea interesată nemaiputând folosi calea de atac, deoarece apelul este tardiv formulat.
Împotriva deciziei Curții, declară recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de repunere în termenul de apel, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare către instanța de apel, cu cheltuieli de judecată, astfel că, prinDecizia nr.1026/12 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială în dosar nr-se dispuneadmiterea recursului,decizia comercială nr.47/2007 a Curții de APEL CONSTANȚA fiind casată, trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă reține în esență că, reclamantei i s-a pricinuit o vătămare prin neîndeplinirea formalităților legale de comunicare la sediul indicat la data de 17 martie 2005 - astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea dată - aceasta cu atât mai mult cu cât, agentul procedural nu a respectat dispozițiile art.921Cod pr.civilă, procedând la afișare, fără a ține seamă de împrejurarea că, este vorba despre o societate comercială, la sediul căreia se afla un funcționar însărcinat cu primirea corespondenței.
Față de dispozițiile art.100 Cod pr.civilă, lipsa procesului verbal încheiat de cel însărcinat cu încheierea actului de procedură, atrage nulitatea actului în sine, apreciază Înalta Curte, iar transmiterea prin fax nu are efecte juridice, motiv pentru care recursul dedus judecății este fondat.
Urmare concluziilor sus-expuse, se reține că, în mod greșit a fost respinsă cererea de repunere în termen formulată de apelantă, fiind admisă excepția tardivității și ca o consecință s-a respins apelul reclamantei ca tardiv declarat, deoarece se poate considera că hotărârea nu a fost niciodată comunicată, drept urmare admițându-se recursul s-a dispus casarea deciziei Curții de Apel și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Primind cauza spre rejudecare,Curtea de APEL CONSTANȚAa procedat la înregistrarea acesteia sub nr-.
În această cauză, apelanta - SRL, în ședința publică din data de 05.06.2008, a înțeles a invoca: excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea cauzei, precum și excepția lipsa competenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA ca instanță de apel.
S-a formulat totodată, de către intimata - EXPERT SRL și cerere de suspendare în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 din Cod pr.civilă.
Motivând excepțiile, - SRL învederează că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni privind proprietatea intelectuală, în condițiile în care Tribunalul București - Secția civilă, funcționează ca instanță specializată în judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuală.
Cererea de suspendare a fost motivată de împrejurarea conform cu care, dreptul de care se prevalează reclamanta - SRL este contestat într-o altă cauză având ca obiect decăderea acesteia din dreptul conferit de marca "", reieșind că dezlegarea prezentei pricini atârnă de soluționarea celei arătate mai sus.
PrinÎncheierea de ședință din 05.06.2008, Curteaanalizând excepțiile invocate și cererea de suspendare, dispune respingerea ca nefondate a acestora, cu următoarea motivație în esență:
Referitor la necompetența materială a Curții de APEL CONSTANȚA în soluționarea apelului, se reține că această apărare este nefondată, întrucât obiectul acțiunii deduse judecății Tribunalului Constanțaa fost formulat în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.84/1998 așa cum a fost modificată, el referindu-se, în esență, la obligarea pârâtei în calitatea sa de terț de a nu folosi în activitatea comercială, fără consimțământul celui ce se pretinde titular al mărcii "".
Potrivit dispozițiilor art.35 din lege, astfel de acțiuni puse la dispoziție de legiuitor titularului mărcii, se adresează instanțelor de judecată competente și nu Tribunalului București, așa cum se stipulează în conținutul acestei legi pentru tipurile de acțiuni promovate în temeiul dispozițiilor art.45, 48, 54, 55, 61 și 78.
De aceea și în raport și de dispozițiile deciziei de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate reține că excepția publică a necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA - ca instanță de apel - este întemeiată.
Referitor la cererea de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art.244 al.1 pct.1 Cod pr.civilă, Curtea apreciază că o astfel de măsură nu este oportună, nefiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de Cod pr.civilă - art.244 - pentru a deveni incident acest text de lege.
Aceasta pentru că dezlegarea prezentei pricini având obiectul amintit mai sus, nu atârnă nici măcar în parte de stabilirea inexistenței dreptului reclamantei ce se judecă de o altă instanță.
Latermenul de judecată din13 noiembrie 2008intimata pârâtă - EXPERT SRL a înțeles a invocaexcepția de neconstituționalitatea prevederilor art.244 al.1 pct.1 Cod pr.civilă privind suspendarea judecățiiatunci când "dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți", cu motivația în esență că, textul de lege sus-indicat încalcă dispozițiile constituționale ale art.21 al.1 și al.2 privind dreptul de acces liber la justiție și ale art.124 al.1 privind înfăptuirea justiției.
Având în vedere excepția de neconstituționalitate invocată,Curtea de APEL CONSTANȚA prinÎncheierea pronunțată la data de 20 noiembrie 2008admite cererea formulată de intimata pârâtă - EXPERT SRL, dispunând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp.art.244 pct.1 Cod pr.civilă, raportat la disp.art.21 al.1 și al.2 cu referire la art.124 și art.16 din Constituție, pentru ca în baza art.29 al.5 din Legea nr.47/1999 să fi dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate (filele 111 - 114 dos-).
PrinDecizia nr.396/19 martie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională în dosar nr.2587D/2008, s-a decis respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.244 al.1 pct.1 Cod pr.civilă, reținându-se în esență că, textul de lege reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, creând posibilitatea de a aprecia asupra oportunității suspendării cursului judecății, situație de fapt ce face ca instanța să poată cenzura toate acele cazuri ce ar putea determina tergiversarea judecății și, prin urmare, măsura devine eficientă numai dacă suspendarea are un caracter imperativ, sancționându-se eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, sens în care este întreaga jurisprudență a Curții Constituționale.
Prin concluziile scrisedepuse la dosar, după casarea deciziei pronunțate de C, prin Decizia nr.1026/12 martie 2008 ICCJ B pronunțată în dosar nr-, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare,apelanta - SRL, solicită instanței a fi avute în vedere susținerile sale făcute prin motivele de apel, urmând a se dispune admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelate, în sensul, admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
La rândul său,intimata - EXPERT SRLa înțeles a depune la dosarconcluzii scrise,prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins conform art.296 Cod pr.civilă,apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
cauzei și susținerile părților:
Apelanta reclamantă - SRLa înțeles a deduce judecății, prezenta cauză arătând în esență că, este titulara exclusivă în România a mărcii "", potrivit certificatelor OSIM nr.49342/19/12 din 2001 valabil până în anul 2011 și nr.52523/24/01 din 2002, valabil până în anul 2012, iar obiectivul de activitate principal este "import și distribuție a utilajelor profesionale alimentare".
A susținut apelanta reclamantă că, grupul include două firme - SRL și - SRL, ce au investit în decursul timpului sume importante de bani în progresul celor două firme, iar dreptul mărcii este opozabil "erga omnes", întinzându-se asupra întregului teritoriu național.
Pe tot parcursul judecății cauzei apelanta reclamantă a învederat că, intimata pârâtă - EXPERT SRL are același obiect de activitate, și profitând cu rea-credință de renumele câștigat prin efortul financiar al acesteia, folosește fără drept aceeași marcă devenită notorie, cu atât mai mult cu cât, între - SRL B și reprezentantul legal al - Expert SRL au existat relații comerciale, ceea ce denotă cunoașterea existenței mărcii.
În drept,apelanta reclamantă a invocat dispozițiile art.35 și urm.din Legea nr.84/1998 privind mărcile și implicațiile geografice, cu referire la art.2 și art.5 lit."a" din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și art.10 bis din Convenția d l Paris, cu aplicarea art. 998 - art.999, art.1084 - art.1086 Cod civil.
Intimata pârâtă - Expert SRLexprimându-și poziția procesuală a arătat că, nu a comercializat produse sau utilaje marca "", iar denumirea pe care o folosește reprezintă prescurtarea de la " - RESTAURANTE - CANTINE" abreviere deja consacrată în domeniu, astfel încât, marca reclamantei nu este o marcă exclusivă, împrejurări urmare cărora, a solicitat respingerea acțiunii dedusă judecății, și implicit a apelului.
În cauză au fost administrate probe la cererea părților, respectiv: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză contabilă, astfel că, răspunzând punctual motivelor de apel,Curtea reține:
1. În referire la excepția necompetenței materiale a instanței de fond, este necesar a se reține că, prin Încheierea interlocutorie din 05.06.2008 Curtea, ca instanță de apel, a soluționat cu prioritate acest motiv de apel, în sensul respingerii (filele 45-47 dos.), situație de fapt urmare căreia, acest motiv de apel nu mai poate fi reluat/luat în discuție.
2. În ceea ce privește motivul de apel referitor la încălcarea sau aplicarea greșită a legii, de către instanța de fond la momentul pronunțării hotărârii apelate, se reține că, o astfel de susținere nu poate fi primită atât timp cât, așa după cum rezultă din conținutul hotărârii apelate, soluția instanței de fond se fundamentează pe dispozițiile art.35 din Legea nr.84/1998, temei de drept indicat de însăși reclamantă.
Probatoriul administrat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil, face dovada incontestabilă că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii dedusă judecății, atât timp cât,apelanta reclamantă nu face dovada unui drept exclusiv asupra mărcii, care să poată fi ocrotit în condițiile art.35 din legea specială.
- Cu alte cuvinte,prima cerință vizând calitatea de titular al dreptului de proprietate a mărciinu este îndeplinită, întrucât, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civilă în dosar nr-, în cauza având ca obiect decăderea apelantei reclamante din drepturile conferite de marca "", s-a dispus admiterea acțiunii cu consecința decăderii acesteia din drepturi, hotărârea fiind executorie, bucurându-se de prerogativele recunoscute de lege unei hotărâri judecătorești, chiar dacă aceasta este supusă controlului judecătoresc instituit de lege.
Pe de altă parte, Curtea reține că, reclamanta apelantă - SRL a devenit în baza certificatului de înregistrare nr.49342/19.12.2001 titulara mărcii "" pe termen de 10 ani pentru clasele de servicii și produse: nr.16 - "revistă", 35 - "tratamentul textelor", 39- "difuzare", 40- "servicii de tipărire", 41 - "servicii de publicare și publicare on-line", iar prin certificatul de înregistrare nr.52523/24.01.2002 a obținut dreptul asupra mărcii amintite și pentru alte clase de produse și servicii cu nr.1-9, 11-29, 31-34, 36-42, 44-45, obiectul său principal de activitate fiind "comerț cu ridicata al altor produse".
Examinând certificatele de înregistrare a mărcii ce conferă titularului său un drept exclusiv asupra acestuia, Curtea reține că, apelanta reclamantă - SRLnu a demonstratprin probatoriul administrat că este titulara mărcii " EXPERT" pentruclasa 35care cuprinde: "Import și comercializare echipamente pentru: administrație publică, dotarea bucătăriilor profesionale, cofetării și patiserii, baruri, fast-food, carmangerii, mobilier restaurante/terase, spălătorii industriale și accesorii dotări hoteliere", astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare nr.64035/22.07.2004 eliberat intimatei pârâte - Expert SRL de OSIM (fila 39 dos.474/COM/2005 vol.II).
În aceste condiții, este fără putință de tăgadă că,fiecare dintre părțile implicate în cauzăsunt titulare a două mărci distincte și pentru clase diferite, astfel:
-- SRLeste titulara mărcii "" cu clasele de servicii și produse, menționate în certificatul de înregistrarenr.49342din 19.12.2001 și certificatul de înregistrarenr.52523din 24.01.2002,pe când,
-- Expert SRLeste titulara mărcii " EXPERT" cu clasele de servicii și produse, menționate în certificatul de înregistrarenr.64035din 22.07.2004,pe o perioadă de 10 ani, având drept culori revendicate albastru și roșu.
Curtea, din această perspectivă, reține în esență că, în speță,nu s-a făcut dovada existenței similitudinii între cele două mărci uzitate de părțile cauzei, știut fiind că, valorificarea în mod esențial a dispozițiilor cuprinse în art.35 din Legea nr.84/1998, astfel cum a fost modificată, conferă titularului dreptului exclusiv asupra mărcii posibilitatea de a solicita instanței judecătorești competente, să interzică terților folosirea sa, în activitatea lor comercială, numai atunci când:
-semnul este identic cu marfa pentru produse/servicii identicecu aceleași pentru care marca a fost înregistrată;
-semnul poate produce în percepția publică un risc de confuziedată fiind identitatea sau asemănarea cu marca respectivă sau, identitate produselor/serviciilor cărora li se aplică semnul,includ și riscul de asociere a MĂRCII CU SEMNUL;
-semnul identic sau asemănător cu marca folosită pentru produse/servicii diferite a dobândit un renume în țară,iar prin folosirea acestuia s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori renumele mărciisau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.
Concluzionând, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut împrejurarea că, părțile cauzei folosesc mărci distincte și pentru clase distincte de produse, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar orice alte susțineri ale apelantei privind denumirea "" nu pot fi reținute, de vreme ce - EXPERT SRLfolosește marca sub o altă denumire și pentru alte produse,aceasta în condițiile în care,nici una dintre părțile aflate în litigiu nu comercializează vreun produs sub marca "", fiecare dintre ele vânzând produse sub denumire proprie.
II. - Cât priveștecondiția ca folosirea mărcii să nu aibă o justificare legitimă,Curtea reține că, - Expert SRL a fost înregistrată la OSIM sub denumirea " EXPERT", existând o legitimare a folosirii mărcii, iar ceea ce este relevant, este faptul că îndeplinirea condițiilor instituite de art.35 din Legea nr.84/1998, trebuie realizată cumulativ.
Lipsa oricărei cerințe instituită de lege, conduce la respingerea acțiunii, ori, în cauză, probatoriul administrat face dovadainexistenței similitudinii între cele două mărci utilizate.
3. Critica referitoare la nemotivarea sau motivarea contradictorie a hotărârii de către instanța de fond, nu poate fi primită de C, atât timp cât,hotărârea instanței de fond respectă cerințele prevăzute de art.261 Cod pr.civilă,cuprinzând: situația de fapt care a generat litigiul, situația de drept care trebuie reținută în speță, arătându-se în clar, de ce nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de actul normativ special pentru antrenarea răspunderii.
Pe de altă parte, hotărârea instanței de fond nu cuprinde considerații contradictorii, instanța menționând expres de ce, cele două mărci nu sunt similare, atât ca denumire, cât și ca produse, adică s-a făcut o analiză detaliată a cerințelor prevăzute de lege.
4. Nici motivul vizând greșita interpretare a actului juridic dedus judecății nu poate fi primit de C, deoarece instanța de fond nu a interpretat greșit nici un act constituit ca probă în cauză, ci,s-a raportat la temeiul acțiunii indicat de reclamantă, respectiv dispozițiile art.35 din Legea nr.84/1998 și a expus considerații legate de cerința prevăzută de această normă juridică.
5.Motivul vizând greșita încuviințare a obiecțiunilor formulate de - Expert SRL la raportul de expertiză contabilă dispus în cauză, este nefondat, deoarece, instanța este datoare a administra toate probatoriilecare conduc la soluționarea cauzei și care converg cu apărarea părților, între acestea situându-se și încuviințarea unor obiecțiuni la rapoartele de specialitate dispuse a fi efectuate și care sunt menite a elucida situația de fapt.
A nu se face confuzie între importanța administrării probatoriului într-o cauză, cu atribuțiile ce revin instanței care judecă acea cauză, pentru că, părerea unui specialist este importantă pentru stabilirea situației de fapt și nicidecum la rezolvarea problemelor de drept ivite, sarcină ce incumbă instanței de judecată.
Expertul contabil ca și specialist în domeniu, este chemat a răspunde strict, la problemele de specialitate, în raport cu situația de fapt, și nu a verifica îndeplinirea sau nu a condițiilor de antrenare a răspunderii, sarcină ce aparține exclusiv instanței care, procedează la analiza dispozițiilor legale, aplicabile în materie, reținând probatoriile concludente.
În raport de sus-menționatele rețineri, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a înlăturat concluziile expertului judiciar, atunci când a analizat dispozițiile legale aplicabile în materie, pe considerentul că, acesta a plecat de la premisa greșită că intimata pârâtă a încălcat dispozițiile art.35 din legea specială, săvârșind acte de concurență neloială.
6. Cât privește motivul încălcării principiului dreptului la apărare, Curtea reține că, acest motiv este nefondat urmând a fi respins, în cauză părțile fiind legal citate și reprezentate de persoane abilitate potrivit legii - avocați angajați, totul cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art.85 și urm. Cod pr.civilă.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea dispunerespingerea apelului, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, instanța dispune obligarea apelantei reclamante - SRL la plata sumei de 4.165 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte - Expert SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial - după casare - declarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul în B,- Complex, sector 2, cu sediul procesual ales comuna, sat,-, județ, împotriva Sentinței civile nr.2683/COM din 12.05.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 474/COM/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - EXPERT SRL cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect obligatia de a face - Legea 84/1998.
Obligă apelanta la plata sumei de 4165 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-
Dact.DS - 5 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
