Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 623/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.623
Ședința publică de la 18 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4978/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata AVAS, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimata - SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata AVAS a depus la dosar, prin fax, întâmpinare în trei exemplare.
Apărătorul apelantei învederează instanței că a luat cunoștință de întâmpinare din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea acordă cuvântul părților prezente pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, obligarea pârâtei AVAS în principal la restituirea sumei de 552.479 lei sau în subsidiar la restituirea sumei de 430.959 lei, ca plată nedatorată. De asemenea, solicită obligarea intimatei AVAS la plata dobânzilor legale în sumă de 45.118,81 lei, cu mențiunea actualizării cuantumului acestora până la data restituirii plății nedatorate. Susține că pârâta nu-și poate îndeplini obligația de transfer a dreptului de proprietate în ceea ce privește cele 11 active inexistente, trecute în documentația de licitație și achitate de apelantă. Întrucât nu există nici un raport obligațional între societatea apelantă și pârâtă cu privire la cele 11 active inexistente, nu există cu privire la acestea nici o creanță care să incumbe apelantei. Arată că apelanta nu a achitat cu bună știință în mod voluntar prețul unor active inexistente. Pârâta însuși susține că a fost în eroare cu privire la bunurile vândute, sens în care a formulat cererea de chemare în garanție a persoanei care le-a inventariat și a întocmit listele anexe procesului - verbal de adjudecare. Cât timp pârâta a vândut o universalitate de bunuri afectată de viciul ascuns al lipsei celor 11 active inexistente, pârâta trebuie să restituie sumele încasate în contul acestora. Contrar reținerilor instanței, prețul activelor lipsă, valoarea prejudiciului suferit de apelantă poate fi cuantificat, fără a se pune problema corectării prețului de adjudecare. Susține că apărările formulate de pârâta AVAS prin întâmpinarea depusă sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei AVAS solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Învederează instanței faptul că activele au fost vândute în masă, iar nu punct cu punct. Arată că disp.art.7201pr.civ. sunt imperative și trebuie respectate de părți.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 26.06.2007 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei AVAS la restituirea către reclamantă a sumei de 552.227,41 RON, încasată de pârâtă ca plată nedatorată, achitată de reclamantă pentru bunuri inexistente, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a dobânzii legale în valoare de 38.610 RON pentru sumele încasate ca plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta AVAS a formulat cerere de chemare în garanție a - SA solicitând ca în cazul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă să fie obligată chemata în garanție la plata dobânzii legale pretinsă în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea formulată în cauză la 29.10.207 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că valoarea sumei încasată de pârâta AVAS ca plată nedatorată este în cuantum de 552.479 lei iar valoarea dobânzii legale datorată de pârâtă pentru suma încasată ca plată nedatorată este de 45.118,81 lei.
Prin sentința comercială nr.4978 pronunțată la 07.04.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 552.479 lei, a admis excepția prematurității, respingând ca prematur formulat capătul de cerere privind dobânda legală și a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a - SA.
Pentru a pronunța această sentință comercială, după ce s-au arătat motivele pentru care, prin încheierea dată în cauză la 17.12.207, au fost respinse excepția netimbrării, invocată de chemata în garanție, excepțiile necompetenței materiale, inadmisibilității acțiunii și prescripției extinctive, invocate de pârâta AVAS, tribunalul a reținut cu privire la excepția prematurității invocată din oficiu cu privire la capătul de cerere secundar, din cererea reclamantei, referitor la dobânda legală, că prin prevederile art.7201Cod procedură civilă s-a instituit o procedură prealabilă de conciliere directă, de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga. În cauză, reclamanta a convocat la conciliere pârâta pentru suma de 552.227,41 lei fără a comunica pârâtei și pretențiile cu titlu de dobândă legală, astfel că părțile nu au avut ocazia de a se înțelege înainte de sesizarea instanței și sub acest aspect, și, în consecință, excepția prematurității este pe deplin întemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că la 12.07.2006 pârâta AVAS a organizat o licitație pentru vânzarea mai multor active proprietatea - SA B, iar reclamanta a câștigat licitația, conform procesului-verbal de licitație nr.496/12.07.2006. În cuprinsul acestui proces-verbal o serie de 11 active au fost consemnate de două ori, după cum a susținut reclamanta și au recunoscut pârâta și chemata în garanție, eroarea în acest sens având ca punct de plecare raportul de evaluare a activelor întocmit de chemata în garanție, care a evidențiat de două ori aceleași active.
Prin primul capăt de cerere reclamanta a solicitat să îi fie "restituită" suma de 552.479 lei pe care pârâta a încasat-o ca plată nedatorată. Efectuarea unei plăți presupune existența unei cauze, a unei creanțe care trebuie plătită. Plata nedatorată este lipsită de cauză, plata făcându-se fără a se datora vreo prestație în puterea unei obligații contractate anterior și prin urmare este nulă, ceea ce s-a plătit putându-se cere înapoi.
Pentru existența unei plăți nedatorate trebuie îndeplinite mai multe condiții; să nu existe datorii, în lipsa unei cauze, să fi fost făcută din eroare cu credința că se stinge o obligație. Dacă debitorul a plătit cu știință și în mod voluntar, cunoscând că plătește fără a fi dator atunci nu mai poate cere restituirea sumei plătite, căci se presupune că a făcut un dar sau că a voit să achite o obligație naturală.
În cauză nu se poate vorbi de inexistența unei creanțe în contextul în care reclamanta a câștigat licitația și i-a fost înmânat procesul-verbal de licitație în care se individualizează suma pe care avea obligația să o achite cu titlu de preț. Reclamanta a plătit așadar, o creanță existentă, cu bună ștință și în mod voluntar. Nu se poate reține, prin urmare, nici o eroare la efectuarea plății.
În realitate reclamanta susține că mecanismul de formare a prețului de adjudecare a fost viciat, plecându-se de la o premisă greșită, în primul rând pentru că a fost stabilit greșit prețul de pornire, prin luarea în calcul de două ori a valorii celor 11 active ceea ce a generat, în al doilea rând, un preț de adjudecare greșit. Dacă prețul de pornire ar putea fi restabilit prin diminuarea valorii activelor menționate în plus, prețul de adjudecare nu mai poate fi "corectat", dat fiind licitația este un proces caracterizat prin dinamism și decizii de moment cu puternică nuanță contextuală, nemaiputându-se aprecia după ce licitația a fost încheiată, care ar fi fost evoluția prețului de adjudecare în condițiile determinării corecte a prețului de pornire. Este vorba, așadar, de o eroare în mecanismul de formare a acordului de voință, eroare a cărei constatare poate conduce la anularea actului juridic și repunerea în situația anterioară. Nulitatea relativă nu a fost însă invocată drept temei al acțiunii de către reclamantă și nici nu poate fi invocată din oficiu de către instanță.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta - SRL a declarat apel, timbrat și în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei în principal la restituirea sumei de 552.479 lei, sau, în subsidiar, a sumei de 430.959 lei, ca plată nedatorată, și al obligării pârâtei la plata dobânzii legale în sumă de 45.118,81 lei, cu mențiunea actualizării dobânzilor până la data restituirii plății nedatorate, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că hotărârea tribunalului este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
Astfel, referitor la primul capăt de cerere privind restituirea sumei de 552.479 lei, erau îndeplinite condițiile plății nedatorate: existența unei plăți, inexistența datoriei a cărei stingere s-a urmărit prin plată, efectuarea plății din eroare.
Existența unei plăți, în speță a sumei de 552.479 lei, nu poate fi contestată, celelalte părți în cauză recunoscând înregistrarea a 11 active de două ori și valoarea acestora de 430.959 lei.
Dacă obligația concretă a cărei stingere s-a urmărit prin plată nu există, fără a fi exclusă existența unei alte obligații, plata nedatorată are caracter relativ, obligația de plată a prețului fiiind corelativă obligației de a preda proprietatea bunului, deci cauza obligației de plată rezidă tocmai în existența bunului plătit. În speță, prin dubla individualizare a 11 active s-a ajuns la plata unor bunuri inexistente, astfel că nu există nici contraprestația pârâtei de a preda acele bunuri și, deci obligația de plată a prețului e lipsită de cauză, nu există și plata făcută este o plată nedatorată.
Tribunalul a reținut greșit că nu a fost vorba de o eroare în efectuarea plății ci de o executare a propriilor obligații de adjudecator, pentru că în realitate reclamanta s-a aflat în eroare asupra existenței cauzei plății în sumă de 552.479 lei. În mod contradictoriu tribunalul reține îndeplinirea condițiilor plății nedatorate dar în continuare susține și că există o creanță în temeiul căreia s-a făcut o plată datorată de către reclamantă.
Aprecierea tribunalului în sensul că doar prețul de pornire iar nu și cel de adjudecare ar putea fi remediat este străină de fondul cauzei întrucât instanța nu a fost învestită cu o cerere în anularea licitației și este irelevant dacă o anumită etapă a stabilirii prețului este sau nu remediabilă. O interpretare contrară ar duce la intervenția arbitrariului în stabilirea prețului de adjudecare în licitații, dacă nu s-ar porni de la o valoare reală.
Tribunalul a interpretat greșit că nu se poate aprecia care ar fi fost prețul de adjudecare pentru că este irelevant dacă, printr-o corectă individualizare a activelor, s-ar fi ajuns la un preț de adjudecare legal sau mai mare, din moment ce reclamanta contestă tocmai inexistența unei cauze a raportului juridic obligațional în privința celor 11 active plătite de două ori. Indiferent care este prețul de adjudecare acesta trebuie diminuat cu valoare activelor individualizate de două ori, altfel s-ar ajunge la plata unor bunuri care nu există.
Întrucât este lipsită de cauză este nulă obligația de plată în privința celor 11 active individualizate de două ori.
În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind dobânzile legale, excepția prematurității cererii este o excepție de procedură care trebuia propusă în condițiile art.115 și 132 Cod procedură civilă dar a fost invocată tardiv. Tribunalul a reținut în mod greșit că ar fi vorba de o procedură de ordine publică, pentru că principiul celerității are caracter general, nefiind propriu doar litigiilor comerciale. Desigur procedura prevăzută de art.7201Cod procedură civilă nu este facultativă dar neîndeplinirea ei poate fi invocată doar de partea în interesul căreia a fost stipulată și în condițiile art.136 Cod procedură civilă.
Este discutabil, de asemenea, dacă degrevarea instanțelor de judecată constituie o "rațiune publică", nefiind decât un mijloc de realizare a unui scop general al justiție, subsidiar respectării dreptului liberului acces la justiție recunoscut prin art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Tribunalul a interpretat prevederile art.7201Cod procedură civilă ca o limitare a liberului acces la justiție, contrară chiar degrevării instanțelor, în condițiile în care după respingerea cererii în baza acestor prevederi reclamantul are posibilitatea realizării concilierii directe și reformulării cererii respective.
Soluția primei instanțe este greșită și în privința fondului excepție prematurității. În realitate reclamanta a respectat prevederile art.7201Cod procedură civilă, dat fiind că dobânzile legale pentru debitul principal curg de drept ca accesoriu, deci obligația comercială, obiectul acțiunii sunt compuse și din dobânzile respective, astfel că mențiunea din convocarea la conciliere referitoare la suma solicitată cu titlu de contravaloare a mijloacelor fixe vândute de două ori nu exclude dobânzile.
Referitor la înscrisurile doveditoare ale cuantumului dobânzilor, acestea sunt aceleași pe care se sprijină debitul principal, astfel că au fost respectate și sub acest aspect prevederile art.7201Cod procedură civilă.
De altfel, dobânzile se datorează ex lege, iar pârâta nici nu a dat curs convocării la conciliere.
În plus, reclamantul nu este constrâns, în virtutea principiului disponibilității, să-și limiteze obiectul cererii la cuantumul pretențiilor indicate prin convocarea la conciliere.
Există posibilitatea întregirii sau modificării cererii la prima zi de înfățișare iar majorarea sau micșorarea valorii obiectului cererii nu reprezintă o modificare a acesteia.
Intimata AVAS a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, având în vedere considerentele sentinței apelate și netemeinicia susținerilor apelantului în sens contrar.
Pârâtele nu au solicitat administrarea unor probe noi în apel.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea reține că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În contextul în care reclamanta a susținut drept plată nedatorată o parte, în valoare de 552.479 lei (430.959 lei) din prețul de adjudecare al unei licitații, analiza mecanismului de formare a prețului respectiv, specific licitație ținute în speță, și a consecințelor acestuia, privește în mod direct și relevant soluționarea cauzei, neputând fi apreciată ca fiind străină de fondul acesteia din urmă, cu atât mai mult cu cât obiectul acțiunii nu a fost o cerere în anularea licitație. Considerentul reținut de prima instanță în sensul că în funcție de corectarea aspectului privind menționarea de două ori a celor 11 active ar fi posibilă remedierea doar a prețului de pornire iar nu și a prețului de adjudecare al licitație nu este de natură să atragă arbitrariul în desfășurarea licitație ci subliniază faptul că indiferent de modul de stabilire a prețului de pornire, prețul de adjudecare se determină în mod independent de acesta, după o dinamică proprie, tributară unor decizii de moment ale participantului la licitație în timpul derulării acesteia și vizând continuarea sau încetarea oferirii unui preț mai mare. Separat de modul de stabilire a prețului de adjudecare, delimitarea greșită a prețului de pornire poate vicia manifestarea de voință cu privire la actele săvârșite în timpul licitației, ceea ce ar prezenta relevanță în cazul unei eventuale invocări a nulității (relative) a licitației iar nu referitor la aprecierea plății nedatorate. Un preț de pornire mai mare sau mai mic, corect sau incorect stabilit nu va avea o reflectare proporțională în cuantumul prețului de adjudecare, pentru că acesta se realizează după reguli proprii, distincte, astfel că este nejustificată susținerea apelantei în sensul că indiferent de prețul de adjudecare la care se ajunge, cuantumul acestuia ar trebui diminuat cu valoarea activelor menționate de două ori în raportul de evaluare.
Raportul de evaluare a stat doar la baza prețului de pornire, ca valoare estimativă, orientativă a bunurilor licitate, în timp ce prețul de adjudecare a reprezentat în mod separat, prețul cel mai mare oferit, al cărui cuantum nu are în mod obligatoriu legătură cu prețul de pornire și nici cu valoarea reală a bunurilor licitate, ci depinde în concret de voința de a adjudeca. În acest mecanism al licitație nu s-a avut în vedere valoarea activelor menționate de două ori în raportul de evaluare și pentru că licitația nu a vizat vânzarea unor bunuri individuale ci o vânzare în bloc, astfel că sunt incidente prevederile art.1329 cod civil și în consecință cumpărătorul nu are drept la scăderea prețului pentru lipsa unor bunuri, cu atât mai mult cu cât lipsa este, în speță, nesemnificativă.
În contextul celor arătate susținerea apelantei în sensul că tribunalul ar fi reținut în mod contradictoriu atât existența în general a condițiilor privind plata nedatorată cât și existența unei creanțe în baza căreia s-a făcut plata, este nefondată.
Tribunalul a reținut că reclamanta a plătit prețul de adjudecare stabilit prin procesul-verbal de licitație, acesta fiind creanța, cauza plății, astfel că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor privind plata nedatorată în sensul inexistenței unei creanțe și a plății din eroare. Existența în sine a plății, în valoare de 552.479 lei, nu a fost contestată în cauză, dar contrar motivelor de apel, condițiile privind o plată nedatorată nu au fost dovedite. Apelantul susține în mod greșit că plata sumei de 552.479 lei trebuie raportată la valoarea celor 11 active menționată din eroare în plus, a doua oară și că, din moment ce nu există un bun care să fi trebuit să fie plătit (decât o dată nu și a doua oară), nu ar exista cauza plății. Or, după cum a reținut și prima instanță, prețul de adjudecare astfel cum a fost stabilit în mod specific, constituie cauza plății, fără a avea legătură directă cu valoarea reală a bunurilor, ca în cazul unei valori obișnuite.
De asemenea, sunt nefondate și criticile apelantului referitoare la modul de soluționare de către prima instanță a capătului de cerere privind dobânzile legale.
În primul rând, este de reținut faptul că în apel s-a solicitat nu numai obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale în sumă de 45.118,81 lei, corespunzător cererii de chemare în judecată inițială ci și menținerea actualizării dobânzilor până la data restituirii plății nedatorate, ceea ce constituie o cerere nouă, inadmisibilă potrivit art.294 alin.1, 2 Cod procedură civilă.
În raport cu prevederile art.7201Cod procedură civilă excepția prematurității, referitoare la neefectuarea procedurii concilieri directe este de ordine publică, dispozițiile menționate având caracter imperativ iar nu facultativ, iar excepția putând fi invocată în egală măsură și din oficiu de către instanță, nu doar de părți, pentru că nu doar în interesul acestora a fost prevăzută. Prin urmare, nu se poate reține că invocarea excepției ar fi intervenit tardiv în cauză.
în care a fost reglementată procedura concilierii directe (degrevarea instanțelor, asigurarea celerității, etc.) nu se confundă cu caracterul dispozițiilor legale care o reglementează iar acestea din urmă nu sunt de natură să limiteze liberul acces la justiție.
În mod evident în cuprinsul convocării la concilierea directă comunicată pârâtului de către reclamantă, aceasta din urmă nu a menționat distinct sub aspectul obiectului concilierii și pretențiile privind dobânzile legale și temeiul lor legal. Susținerile apelantei în sensul că în raport cu caracterul accesoriu, curgerea lor de drept ar trebui să se considere că la dobânzile legale s-a făcut referire odată cu pretențiile menționate în convocare referitoare la suma de 552.479 lei, sunt întrutotul nefondate, deoarece din moment ce prevederile art.7201alin.2 Cod procedură civilă nu fac distincție, rezultă că legiuitorul a avut în vedere comunicarea în scris a tuturor pretențiilor distincte, indiferent de natura sau temeiul lor, caracterul principal sau accesoriu, etc, iar în speță debitul principal și cel accesoriu sunt distincte, constituind, de altfel, și obiectul unor capete de cerere diferite.
Desigur că în virtutea principiului disponibilității reclamantul nu este ținut să se restrângă în ceea ce privește obiectul acțiunii doar la pretențiile indicate în convocarea la conciliere, dar aceasta sub sancțiunea aplicării prevederilor art.7201Cod procedură civilă, în raport cu care nu prezintă relevanță posibilitatea întregirii sau modificării cererii sau prezentarea efectivă a pârâtului la conciliere.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - SRL cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței comerciale nr.4978/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, și - SA cu sediul în B,-, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
