Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 67/A/
Ședința publică din 25 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâții - SRL, cu sediul în, sat., județul A, domiciliată în P,-,.A,.4,.28, județul A și, domiciliat în, sat., județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 227/C din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL-REPREZENTATĂ DE, cu sediul în, sat., nr. 135, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat.
Dezbaterile în fond asupra apelului au avut loc în ședința din 18 iunie 2008, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 25.06.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 17.07.2007, reclamanta - " " SRL - Aac hemat în judecată pe pârâții - " Grup" SRL P, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea societății comerciale să înceteze activitatea de concurență neloială constând în comercializare și service a sculelor și obiectelor de activitate de același gen cu al reclamantei, pe o perioadă de 5 ani de la pronunțarea hotărârii, iar a persoanelor fizice la plata, în solidar, a sumei de 100.000 lei RON - cu titlu de daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art.4, 6, 7 și 9 din Legea nr.11/1991 așa cum a fost modificată prin Legea nr.298/2001, reclamanta a arătat că pârâții - persoane fizice - au fost salariații săi, iar contractele de muncă aveau înscrisă clauza de neconcurență prin care li se interzicea ca, după încetarea contractului, timp de 5 ani, să nu devină asociați, acționari, administratori sau salariați la o societate concurentă, respectiv cu același obiect de activitate.
După ce au cauzat o pagubă însemnată acesteia, pârâții au demisionat, iar la scurt timp, au înființat - " Grrup" SRL - cu același obiect de activitate ca și al reclamantei.
Prin folosirea informațiilor deținute ca foști angajați ai reclamantei, pârâții au intrat în relații cu furnizorii reclamantei și clienții constanți și tradiționali, împrejurare prin care au creat acesteia prejudicii morale și materiale.
În susținere, s-au depus înscrisuri (3-14, 35, 40-41, 44-46, 90-93, 176-185) și s-a solicitat proba cu interogatoriu, martori și expertiză de specialitate.
Prin întâmpinarea formulată la 20.09.2007, pârâții - persoane fizice au invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului comercial, solicitând declinarea judecării cauzei către secția civilă a Tribunalului Argeș, întrucât obiectul litigiului îl constituie un conflict de muncă, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât clauza despre care se face vorbire este lovită de nulitate, fiind contradictorie dispozițiilor constituționale.
În susținere, s-au depus înscrisuri (100-157) și s-a solicitat proba cu interogatoriu și martori.
La data de 1.11.2007, reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a arătat că, în temeiul art.246 Cod pr.civilă, înțelege să renunțe la judecată față de pârâta (34).
Prin încheierea din 13.12.2007, Tribunalul Comercial Argeș, a respins excepția prematurității acțiunii, excepția necompetenței materiale a instanței, precum și excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei.
Astfel, s-a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă concurența neloială reglementată de Legea nr.11/1991 modificată, acțiune căreia nu-i sunt incidente dispozițiile art.7201Cod pr.civilă, iar capătul privind daunele morale sunt un subsidiar, ce intră în competența de soluționare a tribunalului comercial.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales, s-a reținut că din împuternicirea existentă la fila 20 a dosarului, rezultă că apărătorul este mandatat de societate în susținerea cauzei, astfel că nici această susținere nu este justificată.
Același tribunal - prin sentința comercială - nr.227/C/20.03.2008 a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta - " Grrup" SRL să înceteze activitatea de comercializare și service a sculelor cu motor încorporat, scule pneumatice și hidraulice, centrale termice, instalații de aer condiționat, mașini-unelte pentru prelucrarea metalului și lemnului și a altui obiect de activitate asemănător cu cel al reclamantei, pe o durată de 5 ani, de la data pronunțării prezentei hotărâri, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților - persoane fizice la daune morale și a obligat pârâta societate comercială la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că pârâții și au fost salariații societății reclamante, iar potrivit actelor adiționale la contractul individual de muncă al acestora s-a stipulat că la încetarea contractului de muncă, indiferent de modul de încetare, aceștia se obligă să nu devină asociați, administratori, membrii în Consiliul de Administrație ori salariați într-o societate concurentă și nu își vor deschide ei sau rudele de orice grad firmă cu același obiect de activitate ca societatea reclamantă.
De asemenea, s-a prevăzut și un termen de 5 ani de la încetarea contractului de muncă în care operează restricțiile arătate.
Din motive ce exced prezentei cereri, contractele de muncă ale celor 2 pârâți au încetat, însă potrivit înscrisurilor de la ORC A aceștia, în luna martie 2007, au înființat societatea comercială având ca obiect principal de activitate "comerț cu amănuntul în magazine specializate al altor produse " (35).
Pârâta, potrivit recunoașterii la interogatoriu (88), a îndeplinit în cadrul societății reclamante funcția de secretar administrativ, având acces la documentele firmei privind furnizorii și beneficiarii, mai puțin evidența contabilă.
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante în calitate de depanator service și, potrivit recunoașterii sale, după înființarea în luna martie 2007, continuat să lucreze și la societatea reclamantă până la 01.05.2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă.
Din actul de la fila 180 rezultă că printre alte activități înscrise în obiectul de activitate al societății reclamante figurează și "comerțul cu ridicata al aparatelor electrice (inclusiv al sculelor electrice cu motor încorporat, al sculelor pneumatice, hidraulice sau cu motor termic) și de uz gospodăresc, iar potrivit atât înscrisurilor (166) cât și recunoașterilor la interogatoriu de către cei doi pârâți (filele 88-89) societatea acestora vinde scule electrice și cu motor încorporat, având furnizori și clienți comuni cu ai reclamantei.
Acest aspect a fost confirmat și de martorii audiați în cauză (filele 216 și 186).
Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale definește în art.2, drept concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială, după ce în prealabil, în art.1, stabilește obligația pentru cei ce desfășoară asemenea activități să le exercite cu bună credință și potrivit uzanțelor cinstite.
Art.6 din aceeași lege prevede că persoana care săvârșește un act de concurență neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul și, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite conform legislației în vigoare.
Actul de concurență este orice act susceptibil de a favoriza desfacerea produselor unei întreprinderi în detrimentul desfacerii produselor alteia.
O caracteristică importantă a actului de concurență constă în faptul că el poate exista independent de orice avantaj personal pentru autorul actului și chiar faptul de a încuraja actele de concurență ale altuia este suficient pentru a constitui un act de concurență.
O precizare importantă este aceea că nu actul de concurență în sine este neloial, ci folosirea de mijloace reprobabile, deci important nu este scopul urmărit, ci mijlocul întrebuințat.
Art.7 din Legea 11/1991 prevede că acțiunile izvorând dintr-un act de concurență neloială sunt de competența tribunalului locului săvârșirii faptului.
Acțiunea în concurență neloială este o acțiune în răspundere delictuală de tip special și care nu-și are temeiul în încălcarea unui drept, ci sancționează încălcarea unei obligații, respectiv aceea care incumbă celor ce exercită un comerț sau o industrie, de a se abține de la folosirea unor mijloace neloiale față de concurenții lor.
Drept urmare, recurgerea la acțiunea de față, care este întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate, presupune analizarea condițiilor prevăzute de art.998 civ. și anume: prejudiciu, faptă ilicită, existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, precum și un element subiectiv, culpa autorului.
Dat fiind însă specificul domeniului său de aplicare, s-a produs o anumită adaptare a principiilor și condițiilor răspunderii delictuale în practica judiciară.
O condiție prealabilă a acțiunii în concurență neloială este ca actul care generează răspunderea să fie un act de concurență, sau mai exact, să fie un act săvârșit în cadrul unui raport de concurență.
Concurența neloială se naște dintr-un act de concurență, ceea ce înseamnă că părțile care exercită un comerț sau o industrie se adresează în principiu aceleiași clientele și au un domeniu de activitate identic sau similar.
Această situație este pe deplin realizată în cauza de față, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile referitoare la obiectul de activitate al celor două societăți comerciale, din declarațiile celor doi martori audiați, precum și din raportul de expertiză contabilă.
Cât privește condiția prejudiciului, acesta constă în îndepărtarea sau pierderea clientelei, deci în scăderea încasărilor și a cifrei de afaceri.
Or, din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert contabil (filele 54-62) și completat cu răspunsul la obiecțiuni (filele 189-192) a rezultat cu certitudine că furnizorii de la care s-au cumpărat mărfuri de societatea sunt aceiași care au asigurat și mărfurile comercializate de reclamantă.
În perioada aprilie 2007 - 31 octombrie 2007, a precizat expertiza, s-au efectuat de către vânzări în valoare totală de 382.778,68 lei la diverși clienți, din această valoare fiind efectuate livrări de mărfuri la clienții care au avut relații comerciale cu societatea reclamantă în valoare totală de 248.304,44 lei, adică un procent de 64,87% din totalul mărfurilor livrate, însemnând peste
De asemenea, expertul a concluzionat și faptul că în perioada martie-octombrie 2007 au existat clienți care au efectuat cumpărări de mărfuri de la ambele societăți, în acest mod volumul cumpărărilor de la societatea reclamantă a scăzut, iar alți clienți au renunțat să mai cumpere de reclamantă, efectuând în schimb cumpărări numai de la
Așadar, condiția prejudiciului este pe deplin dovedită.
De altfel, dovada prejudiciului nici nu este necesară atunci când acțiunea în concurență neloială are ca obiect numai interzicerea actelor neloiale, nu și obligarea la daune-interese, acțiunea în concurență neloială nefiind exclusiv o acțiune în daune potrivit Legii nr.11/1991.
Cât privește fapta ilicită, așa cum s-a precizat anterior, acțiunea întemeiată pe Legea nr.11/1991 sancționează încălcarea unei obligații și nu a unui drept, iar această condiție nu poate fi analizată întotdeauna ca o condiție de sine stătătoare, fiind vorba de un act reprobabil în raport cu uzanțele cinstite în raporturile de concurență.
Cât privește această condiție, este și ea pe deplin îndeplinită în prezenta cauză, fapt ce rezultă atât din conținutul raportului de expertiză cât și din declarațiile martorilor audiați.
Concurența neloială fiind o formă specială de conduită culpabilă și care se depărtează de la regulile obișnuite ale răspunderii de drept comun, presupune reaua-credință, aspect care devine un element decisiv în cadrul acțiunii în concurență și care trebuie dovedită.
Reaua-credință a pârâților în cauza de față rezultă cu prisosință din declarația de martor aflată la fila 186, aceștia au fost angajații firmei reclamante și, deci, cunoșteau toți furnizorii și beneficiarii, iar în condițiile în care exista un act adițional la contractul de muncă cu o clauză de confidențialitate și neconcurență au constituit o altă firmă cu obiect similar de activitate, iar pârâtul, chiar și în condițiile în care devenise asociat la firma, a continuat încă timp de câteva luni să lucreze la firma reclamantă.
Așadar, în raport de considerentele mai sus exprimate, instanța a apreciat că cei doi pârâți, prin societatea, au săvârșit acte de concurență neloială în sensul Legii nr.11/1991 și, pe cale de consecință, sub acest aspect, acțiunea este întemeiată și a fost admisă ca atare, fiind obligată pârâta să înceteze activitatea de comercializare așa cum s-a solicitat prin capătul 1 al acțiunii.
Prin capătul 2 al cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților la daune morale.
Deși în cadrul concurenței neloiale se pot acorda și despăgubiri materiale ori morale, instanța a apreciat însă că în cauza de față cererea reclamantei privind acordarea sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale este neîntemeiată, acest capăt al acțiunii a fost respins.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel, în termen legal, pârâții, și - " Grrup" SRL P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
- cauza a fost judecată de o instanță necompetentă material, având în vedere că obiectul acțiunii este un conflict de muncă, competență reglementată de art.284 alin.1 Codul muncii coroborat cu art.70 din Legea nr.168/1999, precum și art.2 pct.1 litera c Cod pr.civilă.
Pentru astfel de litigii, au fost înființate, în cadrul tribunalelor, secții pentru conflicte de muncă și litigii de muncă sau, în cazuri speciale, complete specializate.
Chiar, reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar și instanța în cuprinsul hotărârii, fac referire la acea "clauză de concurență" care ar fi inserată în contractele de muncă, pe când erau salariați ai reclamantei".
Este adevărat că raporturile de muncă cu reclamanta au încetat prin demisie, dar nu și că, prin act adițional la contractul de muncă, a fost inserată clauza de neconcurență. Chiar așa fiind, această clauză este nulă de drept deoarece nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de lege pentru a-și putea produce efectele juridice și încalcă dispozițiile constituționale.
Calificarea în drept a acțiunii a fost făcută de instanță, de aceea se impune casarea cu trimitere spre rejudecare de către instanța competentă material.
- nici fondul cauzei, nu a fost corect rezolvat de către instanță, care a aplicat greșit prevederile Legii nr.11/1991, situației de față.
Astfel nu s-a observat că cele două societăți au obiecte de activitate diferite, respectiv reclamanta "Comerț cu ridicata a mașinilor - unelte - activitate en gros Cod 5181, iar pârâta "Comerț cu amănuntul în magazine specializate al altor produse, a (vânzare en detail), cod 5248.
De asemenea, nici furnizorii nu sunt aceeași, principalul pentru pârâtă fiind, iar pentru pârâtă, Tehnology SRL și SRL.
Nu s-au adus probe din care să rezulte că pârâta a atras - prin mijloace ilicite - clientela reclamantei, ci aceștia au contactat societatea pârâtă, deși, unii erau clienți ai reclamantei, însă declinul acesteia s-a datorat proastei strategii manageriale și serviciilor necalitative pe care le oferea.
De asemenea, nu s-a ținut cont că pârâții erau calificați într-o asemenea meserie și nu puteau desfășura decât o asemenea activitate.
În final, s-a precizat că activitatea desfășurată de pârâți s-a desfășurat cu bună-credință și potrivit uzanțelor cinstite, iar nu în concurență neloială.
Prin concluziile scrise depuse la 18.06.2008, reclamanta a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă - " Grrup" SRL în ceea ce privește excepția necompetenței materiale, prin aceea că, în mod corect, instanța de fond s-a considerat învestită cu o cerere având ca obiect concurența neloială, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.11/1991 - modificată și nu pe dispozițiile Codului muncii. De altfel, această excepție a fost ridicată de către pârâții - persoane fizice, nu de către societatea comercială, iar aceștia au fost chemați în judecată doar pentru daune morale - în calitate de foști salariați ai reclamantei, dar, în prezent, ca asociați - administratori ai societății pârâte. Însă, acest capăt de cerere fiind respins, persoanele fizice nici nu mai aveau interes să formuleze cale de atac împotriva hotărârii.
S-a mai arătat că împotriva încheierii din 29.11.2007, prin care s-a respins excepția de necompetență materială, intimații nu au formulat apel, așa cum dispune art.282 alin.2 Cod pr.civilă.
Cu privire la fondul cauzei, intimata-reclamantă a arătat că altele sunt concluziile raportului de expertiză, în care se precizează clar că pârâta a preluat cea mai mare parte din clientelă și furnizori ai reclamantei, că obiectul de activitate al celor două societăți este identic, de asemenea, martorii audiați au prezentat modalitatea în care s-a realizat activitatea societății-pârâte în raport de cea a societății reclamante, rezultând, fără dubii, îndeplinirea cerințelor, impuse de Legea nr.11/1991 - modificată.
Examinând apelurile prin prisma criticilor aduse în raport de dispozițiile legale în materie și probatoriul administrat, curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Astfel, critica vizând greșita soluționare a cauzei de către tribunalul comercial, prin încălcarea normelor absolute de competență materială, în sensul că fiind un conflict de muncă acesta trebuie soluționat de secția conflicte de muncă a Tribunalului Argeș, este apreciată ca nefondată, judecătorul fondului dând dezlegarea corectă sub acest aspect.
Din modul cum este redactată cererea de chemare în judecată și temeiul de drept indicat în susținerea ei, rezultă, clar că reclamanta a învestit instanța cu un litigiu având ca obiect concurența neloială reglementată de Legea nr.11/1991 - modificată, fapt ce a îndreptățit judecătorul fondului să respingă excepția și să rețină spre judecată cauza.
Având în vedere caracterul acestei excepții, chiar dacă ea a fost invocată prin întâmpinarea pârâților - persoane fizice, nu împiedica pârâta - societate comercială să o reitereze în calea de atac. Faptul că apelanții - pârâți nu au uzat de dispozițiile art.282 al.2 Cod pr.civilă, justifică susținerea intimatei-reclamante. Susținerea apelanților-pârâți că ne-am afla în prezența unui litigiu de muncă, ivit dintr-un conflict de drepturi, ce intră sub incidența altui temei de drept, nu poate fi primită deoarece starea conflictuală nu derivă din raporturi juridice de muncă, respectiv interese cu caracter profesional social sau economic dintre angajați și angajator, ci se situează dincolo de încetarea contractelor de muncă, determinată de activitatea concurențială desfășurată de foștii angajați într-o societate comercială înființată pe același tipic, cu același obiect, chiar dacă, potrivit argumentării date de pârâți, acestea nu coincid întru totul ca titulatură (comerț cu amănuntul - en detail și comerț cu ridicata - en gros), însă, modul de desfășurare și specificul acestora denotă existența similitudinii invocate de reclamantă în aprecierea ca întrunite cerințele Legii nr.11/1991 modificată.
De altfel, apelanții recunosc că au avut raporturi de muncă cu societatea reclamantă ce au încetat prin demisie, iar starea conflictuală s-a declanșat după înființarea societății comerciale " Grrup" SRL.
De asemenea, negarea existenței unei clauze de neconcurență inserată la actul adițional la contractul de muncă este nejustificată, fiind infirmată de înscrisurile aflate la dosar (9-14) ce poartă semnătura acestora, inclusiv a pârâtului, înscrisuri ce nu au fost defăimate ca false și nici n-au fost atacate prin acțiuni în nulitate.
Or, potrivit art.2 din Legea nr.11/1991 - modificată, constituie concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii.
Actele și faptele pe care legea le consideră concurențiale sunt prevăzute la art.4 și 5 din lege, iar încălcarea obligației de către comerciant de a-și desfășura activitatea cu bună-credință și potrivit uzanțelor cinstite atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz.
Or, tocmai într-o asemenea situație se situează apelanții-pârâți, care, după încetarea contractelor de muncă cu societatea - reclamată, mai înainte de expirarea termenului de 5 ani, iar unul dintre pârâți - - chiar concomitent cu activitatea desfășurată ca salariat al reclamantei - au devenit asociați - administratori ai unei societăți comerciale cu același obiect de activitate, diferențiate numai în privința modalității de comercializare en detail și en gros - dar activitatea de service vizând aceleași tipuri de mașini -unelte, așa cum se concluzionează de către expertul contabil și se afirmă în declarațiile martorilor și chiar în răspunsurile la interogatoriu ale pârâților.
Din situația analitică a raporturilor juridice desfășurate de societatea-pârâtă s-a constatat atragerea clientelei prin uzanțe necinstite, ceea ce a determinat scăderea valorii totale a livrărilor de mărfuri la societatea reclamantă, justificând aprecierea corectă a instanței de fond legată de faptul că societatea-pârâtă nou înființată a devenit concurent al reclamantei, prin serviciile prestate de personal autorizat, dar foști salariați ai acesteia din urmă.
Așadar, critica vizând inexistența cerințelor cumulative pentru demonstrarea activității concurențiale neloiale, nu au suport nici faptic, nici juridic.
Într-adevăr, pârâții-persoane fizice au calificare pentru asemenea activitate și era firesc să o și presteze, dar, nu au făcut dovada respectării uzanțelor impuse de lege și etică.
Întrucât instanța de fond a apreciat că sub aspectul daunelor morale, intimata-reclamantă nu a prezentat probe concludente, a respins acest capăt de cerere, ceea ce face ca, desigur, calea de atac inițiată de apelanții-pârâți persoane fizice să fie lipsită de interes, față de petitul acțiunii prin care se solicită numai obligarea lor la plata acestor daune.
Prin urmare, situația de fapt e corect stabilită și interpretată de către instanța de fond, căreia nu i se poate imputa greșita calificare a cererii de chemare în judecată ori rezolvarea fondului cauzei, atâta vreme cât manifestările concurențiale ale societății-pârâte au scos în evidență reaua-credință a acestora, precum și faptul că angajații săi, s-au folosit în propria societate, de metodele, tehnicile și cunoștințele dobândite anterior, preluând furnizorii și clientela din legăturile anterioare, realizate în relația cu reclamanta, astfel că în mod corect, s-a dispus încetarea pe viitor a faptelor ilicite.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, urmează să respingă apelurile persoanelor fizice ca lipsite de interes și apelul pârâtei societate comercială, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, va obliga apelanții-pârâți la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de pârâții, domiciliată în P,-,.A,.4,.28, județul A și, domiciliat în, sat., județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 227/C din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL-REPREZENTATĂ DE, cu sediul în, sat., nr. 135, județul A, ca lipsite de interes.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta - SRL, cu sediul în, sat., județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelanții la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
/6 ex/03.07.2008.
Jud.fond
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Corina Georgeta Nuță
