Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILA NR.74/COM

Ședința publică de la 29 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Costea

JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad

Grefier - - -

S-au luat în examinare apelurile comerciale formulate de pârâtele:

1. - ULUI SA, cu sediul în, județul C;

2. - COM SRL R DE VEDE, cu sediul în localitatea de Vede,-, județul T;

3. - - - cu sediul în, A1, județul C,

împotriva sentinței civile nr. 4908/com/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL, cu sediul în C,-,.2, județ C, având ca obiect obligația de a face șicererea de suspendare a executăriisentinței civile nr.4908/com/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, cerere formulată de pârâta - -.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.06.2009 și 29.06.2009.

CURTEA:

Asupra apelurilor comerciale de față:

Reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele - ului SA, - 99 SRL și - Com SRL, a solicitat obligarea pârâtei - ului SA să procedeze la predarea activului Bufet Radio RV situat în, evacuarea pârâtelor - 99 SRL și - Com SRL din imobilul litigios.

A motivat reclamanta că între copârâtele - ului SA și - 99 SRL a fost perfectat contractul de asociere nr.204/19.05.1999, potrivit căruia au convenit exploatarea în comun a activului cu predarea posesiei activului către pârâta - 99 SRL.

Prin hotărârea nr.1 a AGA, pârâta - 99 SRL a adoptat cesionarea cu titlu gratuit a contractului de asociere în participațiune nr.204/1999 către reclamantă, mențiunea fiind supusă și formalităților de publicitate de la Oficiul Registrului Comerțului.

La data de 20.03.2007 s-a încheiat un nou contract de asociere în participațiune între reclamantă și pârâta - ului SA, contract având ca obiect același spațiu litigios.

Obligația esențială a pârâtei - ului SA constă în predarea activului, întrucât acesta nu a fost pus la dispoziție, fiind în continuare exploatat de pârâta - 99 SRL, deși aceasta din urmă nu mai deține un titlu valabil în temeiul căruia să exploateze activul.

Pârâta - 99 SRL, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă - SRL și pârâta - ului SA, a formulat cerere reconvențională, anulată ca netimbrată prin încheierea din 27.11.2007.

Pe cale conexă, aceeași pârâtă a solicitat instanței ca, în baza probatoriilor administrate, să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr. 204/20.03.2007 pentru activul unitate alimentație publică Bufet RV; constatarea nulității absolute a contractului de subînchiriere nr.119B/20.03.2007 pentru imobilul teren în suprafață de 1639 mp aferent activului litigios.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 100.000 lei cu valoarea estimativă reprezentând investiții la activul litigios, precum și instituirea unui drept de retenție asupra activului până la plata contravalorii acestor investiții.

În opinia pârâtei reclamante - 99 SRL, contractul de asociere în participațiune încheiat între reclamantă și pârâta - ului SA este lipsit de obiect și are o cauză ilicită, atât timp cât contractul de asociere în participațiune nr.204/1999 nu a fost desființat în vreuna din modalitățile prevăzute de lege.

Hotărârea nr.1/2007, hotărâre pe care se fundamentează pretins litigiu reclamanta, în opinia pârâtei reclamantă a fost adoptată la o dată ulterioară încheierii contractului litigios, respectiv la data de 27.03.2007, iar prin acest act de voință societară se susține de aceasta din urmă că nu și-a exprimat acordul cu privire la schimbarea titularului contractului de subînchiriere.

Deși i-a notificat pârâtei - ului SA că cesionarea activului este condiționată de plata îmbunătățirilor efectuate, aceasta din urmă a procedat în măsura expusă mai sus.

De altfel, contractul de cesiune nici nu a fost perfectat, nefiind însușit prin semnătură.

În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, pârâta reclamantă - 99 SRL a susținut că are un drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la plata contravalorii lucrărilor de investiții efectuate, temeiul juridic fiind dispozițiilor art.1444 Cod civil.

Pârâta - ului SA și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, învederând că este de acord cu predarea activului însă nu este în posesia sa, ci în posesia pârâtei reclamante - 99 SRL.

La data de 25.07.2006 i s-a solicitat cesionarea contractului de asociere în participațiune nr.204/1999 către prezenta reclamantă. Fiind de acord cu cesiunea, a și demarat întocmirea documentației necesare contractului de cesiune, însă ulterior operația juridică privind cesionarea contractului nu s-a definitivat.

Prin sentința civilă nr. 4908/COM din 17.12.2008 Tribunalul Constanțaa admis, în parte, acțiunea principală formulată de reclamanta - SRL, contradictoriu cu pârâtele - SA, - (. SRL și - Com SRL, și în consecință a obligat pe pârâta - ului SA să procedeze către reclamantă la predarea activului Bufet (radio-vacanță) situat în stațiunea, județul

A dispus evacuarea pârâtei - 99 SRL din spațiul - activ Bufet (radio-vacanță) situat în stațiunea, județul

A respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind evacuarea pârâtei - Com SRL din imobilul sus-menționat, admițând, în parte, cererea conexă și în consecință:

A respins, ca nefondate, capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr.204/20.03.2007 pentru activul - unitate alimentație publică - bufet, respectiv a contractului de subînchiriere nr.119/B/20.03.2007 pentru imobilul teren în suprafață de 1.639 mp aferent activului litigios situat în stațiunea, județul

A obligat pârâta - ului SA către pârâta reclamantă - 99 SRL la plata sumei de 459.400 lei cu titlu de contravaloare investiții conform expertizei tehnice imobiliare efectuate de domnul expert.

A respins ca nefondat capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție.

A respins acțiunea conexă pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei în capătul de cerere privind acordarea îmbunătățirilor.

A obligat pârâtele - 99 SRL, - ului SA și - Com SRL, în solidar, către reclamantă la plata sumei de 3.098 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, cu privire la acțiunea principală și acțiunea conexă, următoarele:

Inițial, spațiul litigios situat în, județul C, având destinația de Bufet RV (Radio ), a făcut obiectul contractului de asociere în participațiune nr.204/19.05.1999, convenție având ca părți contractante pe pârâta reclamantă - 99 SRL și - ului SA, cu o durată de 15 ani.

În speță, contrar susținerilor pârâtei reclamante, a operat o cesiune a contractului de asociere în participațiune nr.204/19.05.1999 către reclamanta - SRL.

Dovadă în acest sens e întreaga corespondență purtată între cocontractanții contractului de asociere în participațiune nr.204/1999.

Manifestarea de voință, deși într-adevăr nematerializată într-un înscrisad probationem, a existat și are caracter tripartit și concomitent. Astfel, adresa nr.45/12.04.2007 emanată de la pârâta - ului SRL remisă cocontractantului său (- 99 SRL) dovedește fără echivoc că acordul de voință s-a realizat cât privește cesionarea contractului de asociere în participațiune și este exprimat astfel "având în vedere cererea dumneavoastră prin care ne solicitați cesionarea contractului de asociere către - SRL".

Important, în cazul cesiunii, este de analizat dacă s-a realizat sau nu acordul de voință, fapt juridic ce urmează a fi desprins din mijloacele de probațiune.

Și poziția pârâtei - ului SA concură spre aceeași concluzie, atât timp cât aceasta a și adoptat hotărârea nr.1/15.03.2007 prin care s-a adoptat cesionarea contractului de asociere în participațiune către reclamantă, fiind într-adevăr în prezența unei cesiuni de convenție.

De altfel, și pârâta reclamantă în adunarea asociaților a adoptat Hotărârea nr.1/27.03.2007 al cărei obiect a fost cesionarea cu titlu gratuit a contractului de asociere în participațiune.

Fiind astfel hotărâtă cesiunea convenției sinalagmatice, cesionarul (- SRL) este subrogat în poziția contractuală a cedentului (- 99 SRL), acesta fiind definitiv și complet liberat din raportul contractual inițial.

S-a apreciat că, contractul cedat continuă cu persoana cesionarului, fără modificarea substanțială a obiectului și cauzei sale, așadar lipsit de relevanță este faptul că vechiul contract nu a fost desființat - așa cum susține pârâta - 99 SRL. Aceasta, întrucât pârâta - 99 SRL nu mai are calitatea de cocontractant.

Astfel exprimat, tot din punct de vedere juridic, în cauză a avut loc o novație subiectivă, fiind schimbat debitorul raportului juridic de obligație (dacă acredităm ipoteza că pârâta - 99 SRL are calitatea de debitor circumscris tocmai obligației de a constitui aportul său la asociere prin investiții).

Contractul de asociere în participațiune nr.204/2007, cât și contractul de subînchiriere încheiat la data de 20.03.2007 sunt perfect valabile nefiind afectate de vreo cauză de nulitate, fiind fundamentată pe acordul organismului societar al societății pârâte - ului SA în calitatea sa de proprietar al spațiului. Așadar, pârâta reclamantă - 99 SRL, nemaifiind titular de drepturi și obligații al convenției novate, nu poate susține nevalabilitatea convenției.

În raport de contractul de asociere în participațiune, aportul asociatului - 99 SRL a constat în efectuarea de investiții.

Nici una dintre părțile litigante nu au contestat existența acestor îmbunătățiri, aspect faptic reconfirmat și de către expertizele efectuate în cauză, iar pârâta reclamantă este pe deplin îndreptățită la plata contravalorii acestor îmbunătățiri, tocmai pentru a nu opera în sarcina proprietarului o îmbogățire fără justă cauză. Pârâta, astfel, are un drept de creanță împotriva pârâtei și constă tocmai în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul litigios.

Fiind întrunite condițiile juridice ale acțiunii în restituire (mărirea patrimoniului pârâtei - ului SA și micșorarea patrimoniului pârâtei reclamante - 99 SRL) s-a apreciat că are dreptul la dezdăunare.

Valoarea exprimată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară (459.400 lei) este valoarea reală și corespunde valorii cu care a sporit patrimoniul pârâtei - ului SA.

Nu pot fi însușite concluziile raportului de expertiză contabilă întrucât valorile sunt exprimate în raport de cele constatate în evidența înregistrărilor din contabilitate, ar fi injust a se da prevalență acestei valori, tocmai datorită devalorizării pieții.

Pârâta reclamantă este îndreptățită în a-și acoperi integral diminuarea patrimoniului său raportat la valoarea exprimată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară.

În acest sens, atât timp cât respectivele îmbunătățiri profită proprietarului pârât - ului SA, acesta din urmă urmează a fi obligat către pârâta reclamantă - 99 SRL la plata sumei de 459.400 lei reprezentând contravaloare îmbunătățiri în vederea restabilirii situației anterioare.

Deși deținerea materială a bunului constituie trăsătura esențială a existenței dreptului de retenție (în cauză pârâta reclamantă - 99 SRL deține material spațiul litigios) în cauză nu este îndeplinită cealaltă condiție esențială spre a se putea constitui și a fi invocat, este ca datoria pe care deținătorul bunului, lucrului a pretinde de la creditorul restituiriisă se afle în conexiune, să aibă legătură cu acesta. Cu alte cuvinte, în toate cazurile, pentru ca dreptul de retenție să fie aplicabil, se cere ca bunul referitor la care se invocă să fie proprietatea exclusivă a celui ce este debitorul deținătorului, cât privește cheltuielile pretinse.

Ori, în speță, proprietarul spațiului este pârâta - ului SA și nu reclamanta - SRL, astfel încât nu poate opera, neputându-se greva reclamanta de folosința imobilului litigios.

Pârâta reclamantă cesionându-și calitatea de cocontractant din cadrul contractului de asociere în participațiune nr.204/1999, drepturile sale corelative cu obligațiile au fost preluate de către reclamantă, nu-și justifică deținerea materială în continuare a bunului, în absența unui titlu.

În absența unui titlu care să-i justifice folosința bunului litigios reclamanta este legitimată în a solicita evacuarea, tocmai pentru a-și asigura prerogativele dreptului de folosință circumscrise unor convenții perfect valabile.

Într-o atare situație, s-a admis acțiunea principală, cu consecința evacuării pârâtei reclamante - 99 SRL din spațiul litigios.

Cât privește evacuarea pârâtei - Com SRL din imobil s-a constatat că acesta a rămas fără obiect, atât timp cât aceasta a părăsit spațiul pe parcursul soluționării cauzei.

În raport cu soluția exprimată prin încheierea interlocutorie din data de 11.02.2008, s-a respins pentru lipsa calității procesuale active în capătul de cerere privind acordarea îmbunătățirilor.

Împotriva acestei hotărârii au formulat apel: la data de 19 martie 2009 - ului SA, la data de 23 martie 2009 - Com SRL și la 30 martie 2009 - 99 SRL, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La data de 01.04.2009SC 99 SRL a formulat cerere de suspendare a executării sentinței civile nr.4908/COM/17.12.2008.

În apelul său, - ului SAa criticat soluția primei instanțe, învederând că:

- contractul de asociere în participațiune nr.204/1999 a fost cesionat de către - 99 SRL către - SRL, dar obliga - ului la plata contravalorii investițiilor și la predarea activului.

privind existența sau nu a investițiilor efectuate la activul ce face obiectul contractului de asociere în participațiune se va face între - ului SA și - SRL, cocontractul său din contractul de asociere în participațiune 204, iar patrimoniul - ului SA nu se va îmbogăți fără justă cauză cum în mod nelegal instanța de fond a reținut, iar predarea activului se face de către - 99 SRL cea care are posesia și a cesionat contractul în baza căruia deține posesia;

- netemeinică și nelegală este reținerea instanței cu privire la cuantumul contravalorii investițiilor ce a fost stabilit de către o expertiză tehnică nelegală care nu a ținut seama de dispoziții legale, documente justificative, acordul apelantei.

Prin apelul său, - Com SRLa vizat doar obligarea acesteia, în solidar cu pârâtele - 99 SRL și - ului SA, la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 3.098 lei, potrivit principiului disponibilității și poziției reclamantei, apelanta - Com SRL nu trebuia să fie obligată la cheltuieli de judecată, în solidar cu celelalte două pârâte.

În apelul său, - 99 SRLa criticat hotărârea primei instanțe sub considerentele:

- în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea principală și pe cale de consecință s-a dispus obligarea pârâtei - ului SA să procedeze la predarea către reclamantă a activului Bufet R, precum și evacuarea din activ;

- nu a existat o manifestare de voință tripartită, concomitentă, necesară perfectării unei convenții de cesiune;

- în speță nu a avut loc o novație subiectivă prin schimbarea debitorului raportului juridic de obligație;

- greșit instanța de fond a respins capetele de cerere principale ale acțiunii conexe privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr.204/2007 încheiat între - ului SA și - SRL precum și a contractului de subînchiriere 119B/2007 cu privire la terenul în suprafață de 1639 mp aferent activului Bufet RV - actele juridice invocate sunt lovite de nulitate absolută;

- în subsidiar, apreciază că în mod eronat s-a respins capătul de cerere al acțiunii conexe privind instituirea în favoarea - 99 SRL a unui drept de retenție asupra activului litigios până la plata către - ului SA a sumei de 459.400 lei.

Totodată, - 99 SRL a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 4908/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, - 99 SRL susținând că punerea în executare a acestei hotărârii, mai înainte de verificarea legalității și temeiniciei acesteia, este de natură a crea serioase prejudicii patrimoniale societății comerciale.

Apelanta pârâtă a făcut dovada achitării cauțiunii stabilite de către instanță prin încheierea din data de 27.04.2009.

Întrucât la termenul de judecată din 15.06 2009, când urma să fie pusă în discuția contradictorie a părților cererea de suspendare, pricina a fost în stare de judecată fiind puse concluzii pe fondul apelurilor, cererea de suspendare a executării sentinței atacate a rămas fără obiect urmând să fie respinsă ca atare.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate raportat la criticile aduse, Curtea constată următoarele:

Asupra apelului declarat de către - 99 SRL

Spațiul Bufet RV a făcut obiectul contractului de asociere nr.204/19.05.1999 încheiat de - ului SA cu - 99 SRL. Potrivit clauzelor acestui contract părțile contractante exploatează în comun, activul aportul - 99 SRL constând în suma de 40000 dolari cu titlu de investiții.

De asemenea, - ului SA s-a obligat să pună la dispoziție spațiul către - 99 SRL, iar aceasta să îl folosească corespunzător.

Ulterior, între - ului SA și reclamanta - SRL a intervenit contractul de asociere nr.204/20.03.2007 având ca obiect exploatarea aceluiași spațiu - Bufet RV.

La aceeași dată părțile încheie și contractul de subînchiriere nr.119B având ca obiect terenul în suprafață de 1639 mp aferent activului Bufet RV situat în.

Prin Hotărârea nr.1 din 27.03.2007 a adunării asociaților - 99 SRL se hotărăște retragerea unor asociați și cesionarea părților sociale, schimbarea sediului societăți și faptul că societatea "cesionează cu titlu gratuit, către - SRL, contractul de asociere în participațiune nr.204/19.05.1999 referitor la spațiul comercial situat în incinta - Bufet Radio.

Această hotărâre a fost înregistrată în Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial din 26.06.2007, fiind astfel opozabilă terților.

Între cedent și cesionar se consideră cesiunea perfectă și obligatorie atunci când părțile au căzut de acord asupra elementelor principale ale contractului: obiectul și prețul.

În speță, deși - 99 SRL invocă faptul că nu și-a dat acordul cu privire la cesiunea contractului totuși, prin hotărârea 1/2007, asociații societății hotărăsc cesionarea contractului stabilind elementele principale ale cesiunii respectiv: preț-cu titlu gratuit-și obiect: contractul de asociere 204/1999 privind Bufetul RV situat în.

Ori, voința statutară a societății a fost fără echivoc exprimată prin această hotărâre adusă la cunoștința terților prin înregistrarea la ORC. pârâtei reclamante cu privire la cesiunea contractului se reține și din corespondența purtată cu -. Astfel, din conținutul adreselor depuse la dosar rezultă că - 99 SRL a solicitat acordul celeilalte părți contractante, - ului SA, cu privire la cesionarea contractului de asociere în favoarea societății reclamante.

Împrejurarea că, la data de 24.07.2007, după adoptarea Hotărârii asociaților nr.1/2007 și după încheierea contractului de asociere între - ului SA și - SRL, - 99 SRL comunică faptul că nu este de acord cu cesiunea dacă reclamanta nu-i achită contravaloarea investițiilor-în condițiile în care cesiunea fusese cu titlu gratuit-nu poate fi apreciată ca lipsa consimțământului.

Manifestarea de voință anterioară a fost fără echivoc în sensul acordului iar poziția ulterioară, în sens contrar, este irelevantă sub aspectul efectelor juridice asupra contractului încheiat de părți.

Tot in sensul realizării cesiunii a fost și poziția pârâtei ului care, prin Hotărârea nr.1/15.03.2007, aprobă cesiunea contractului de asociere în participațiune privind Bufetul RV din și în urma acestei manifestări de voință s-a încheiat cu - SRL contractul de asociere nr.204/20.03.2007.

În virtutea consensualismului, simplul acord al voințelor valabil exprimate dă naștere contractului, astfel încât înscrisul nu este necesar pentru realizarea contractului și nici pentru dovada conținutului său.

Părțile își pot exprima în orice mod consimțământul iar dovada consimțământului se poate face prin orice mijloc de probă.

Prin urmare, din probele administrate la judecata în fond, se constată că, la data cesiunii contractului de asociere, cele trei părți își exprimaseră explicit acordul cu privire realizarea cesiunii, aspect reținut, în mod judicios, de către instanța de fond.

În condițiile realizării cesiunii și încheierii unui nou contract de asociere cu reclamanta - SRL, apelanta pârâtă - 99 SRL nu mai justifică nici un titlu legal pentru deținerea spațiului Bufet situat în, critica referitoare la evacuare nefiind întemeiată.

Și în ceea ce privește nulitatea contractului de asociere în participațiune 204/2007 și a contractului de subînchiriere se rețin ca nefondate susținerile apelantei pârâte.

Pentru validitatea unui contract comercial sunt necesare patru condiții cumulative: consimțământul și capacitatea părților, existența unui obiect cert și a unei cauze licite.

Contractul de asociere are ca obiect exploatarea spațiului Bufet din, obiect cert și determinat. Împrejurarea că același spațiu a făcut obiectul contractul de asociere 204/1999 nu afectează valabilitatea obiectului contractului ulterior cât timp - 99 SRL a cesionat dreptul său de exploatarea a spațiului în favoarea societății reclamante.

Din aceeași perspectivă, nu poate fi reținută nici cauza ilicită invocată de apelanta pârâtă.

Este considerată cauză ilicită (art.968 Cod civil) cauza interzisă prin lege sau contrară bunelor moravuri iar, în speță, apelanta nu a dovedit existența unei cauze ilicite la încheierea contractelor de asociere și de subînchiriere.

După încheierea contractului de asociere cu - ului SA, apelanta reclamantă a realizat lucrări de investiții la spațiul exploatat, lucrări cuantificate prin raportul de expertiză la suma de 459.400 lei.

Însă aceste lucrări profită proprietarului spațiului respectiv, - ului SA, în sarcina căruia este obligația de restituire a contravalorii lor.

În prezent, spațiul nu este folosit de proprietar-debitor al datoriei pretinse de apelantă-ci, pentru exploatarea bufetului justifică un titlu - SRL titulara contractului de asociere nr.204/2007.

Instituirea unui drept de retenție in favoarea apelantei pârâte până la achitarea de către proprietarul spațiului a pretențiilor acesteia ar fi abuzivă față de - SRL căreia i s-ar limita dreptul de exploatare al imobilului fără să aibă vreo culpă.

Apelul declarat de către - ului SAeste nefondat pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a reținut în prezentele considerente, ce nu vor fi reluate, investițiile realizate de către - 99 SRL îi profită proprietarului bufetului prin sporul de valoare pe care bunul său la dobândit ca urmare a îmbunătățirilor aduse.

- SRL este partea contractantă, în noul contract de asociere, care va exploata bunul, în condițiile impuse de clauzele contractuale. Cesiunea contractului de asociere are ca efect înlocuirea părții contractante ce va exploata spațiul, cu obligațiile și drepturile ce decurg din contract dar nu creează alte raporturi juridice între - SRL și - 99 SRL cu privire la investițiile efectuate.

În cauză, a fost administrată proba cu expertiză efectuându-se un raport de expertiză contabilă și unul imobiliar.

În raport de concluziile celor două lucrări de specialitate se constată că în mod corect instanța de fond a dat eficiență expertizei imobiliare întrucât aceasta a stabilit valoarea reală a imobilului și a îmbunătățirilor aduse ce îi profită proprietarului spațiului.

Asupra apelului - Com SRL

În considerentele sentinței atacate tribunalul a reținut că, pe parcursul soluționării cauzei, apelanta a părăsit spațiul în litigiu și a respins ca rămasă fără obiect cererea privind evacuarea acestei societăți.

Potrivit art.274 alin. 1 din Codul d e procedură civilă: "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Ori, apelanta pârâtă a avut o atitudine de recunoaștere a pretențiilor reclamantei eliberând spațiul pe care îl ocupa, astfel că nu se poate reține în sarcina sa nicio culpă procesuală.

Constatând că, în mod greșit, a fost obligată pârâta - Com SRL la plata cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază întemeiate susținerile apelantei pârâte.

Față de considerentele expuse, reținând că reformarea hotărârii atacate se impune doar din prisma criticilor formulate de - Com SRL, Curtea va schimba în parte sentința în sensul că va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apelurile declarate de - 99 SRL și - ului SA urmând să fie respinse ca nefondate.

Reținând culpa procesuală a apelantelor - 99 SRL și - ului SA, în conformitate cu art.274 Cod de procedură civilă, vor fi obligate apelantele pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă - SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de suspendarea executării sentinței civile nr.4908/com/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, formulată de pârâta - -, ca rămasă fără obiect.

Respinge ca nefondate apelurileformulate de reclamanta pârâtă - - - cu sediul în, A1, județul C și de - ULUI SA, cu sediul în, județul C, împotriva sentinței civile nr. 4908/com/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelanta pârâtă - COM SRL și intimata reclamantă - SRL, cu sediul în C,-,.2, județul C, având ca obiect obligația de a face.

Admite apelulformulat de către - COM SRL R DE VEDE, cu sediul în localitatea de Vede,-, județul

Schimbă în partehotărârea apelată în sensulcă respinge cererea de obligarea - Com SRL în solidar cu - 99 SRL la plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată,ca nefondată.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligăapelantele - 99 SRL și ului SA la plata sumei de 3570 lei cheltuieli de judecată către - SRL.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 iunie 2009.

Președinte,

- -

pt. Judecător

- -,

aflată în o, semnează cf. art.261 (2) cod pr. civilă,

Vicepreședinte instanță

pt. grefier

- -,

în o, semnează cf.

art.261(2) Cod pr.civilă

Prim grefier

Jud. fond:

Tehnored.jud.-

6 ex./ 25.08.2009

Emis 4 comunicări/25.08.2009

Președinte:Monica Costea
Judecători:Monica Costea, Kamelia Vlad

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Constanta