Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 89
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 569/COM din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul COM, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 569/COM/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta COM R, acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei să permită accesul la rebranșarea spațiului situat în R, str. - cel M - 7, județul N, la rețeaua de canalizare, sub sancțiunea plății de daune cominatorii.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.09.2003 reclamantul a cumpărat de la - prin lichidator judiciar, un spațiu comercial situat în R, str. - cel M - 7, parter, în suprafață de 33,06 mp.
Pentru utila folosință a unui spațiu comercial situat într-un imobil cu mai multe apartamente este necesar ca respectivul spațiu să fie branșat la sistemele de apă și canalizare, respectiv instalațiile de folosință comună asupra cărora coproprietarii imobilelor își exercită un drept de coproprietate.
Însă, nu se poate aprecia în cauză că reclamantul are un drept de coproprietate asupra părților și instalațiilor de folosință comună ale clădirii în care este situat spațiul cumpărat. Acest spațiu a rezultat din împărțirea unui imobil, acces la utilitățile de folosință comună având, conform proiectării, imobilul din care s-a desprins spațiul reclamantului.
Or, în condițiile în care din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 17.03.1993 și procesul verbal de predare - primire încheiat la 29.04.1993 (fila 31 dosar fond) rezultă că spațiul a fost vândut și predat de către M fără instalația de canalizare, rezultă că nici vânzătorul nu putea transmite reclamantului dreptul de folosință comună asupra acestei instalații. De altfel, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 15.09.2003 nu s-a specificat că spațiul este branșat la rețeaua de canalizare.
Deși în raport de expertiza efectuată în cauză de expertul inginer R s-a specificat că branșarea spațiului reclamantului la rețeaua de alimentare cu apă și scurgere se poate face la coloana ce trece prin spațiul pârâtei, schița anexă (fila 77 dosar) confirmă faptul că această modalitate de branșare este de natură să impună o sarcină spațiului proprietatea pârâtei și să limiteze exercitarea efectivă a dreptului de proprietate al pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamantul, legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă judiciară de timbru de 4 lei.
În motivarea apelului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, motivarea instanței fiind străină de probatoriile cauzei, iar susținerea potrivit căreia nu are drept de coproprietate asupra părților și instalațiilor de folosință comune ale clădirii pentru că nu s-a consemnat în actul de înstrăinare este neîntemeiată.
Legal citată, intimata - pârâtă a formulat întâmpinare în cauză cu nerespectarea termenului prevăzut de art.279 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, cu consecința neținerii seama de apărările efectuate pe această cale.
Examinând apelul promovat pentru motivele arătate, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 194/15.09.2003 reclamantul a cumpărat de la R spațiul comercial situat în R, str. - cel M - 7, parter 2, spațiu dobândit de vânzătoare prin cumpărare de la M R în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 362/17.03.1993. Acest spațiu nu era racordat la instalațiile de apă și canalizare, după cum rezultă din procesul verbal de predare - primire încheiat la data de 29.04.1993.
De asemenea, proprietarul inițial M R a arătat prin adresa nr. 125/27.12.2006 că nu eliberat nici un acord de racordare la rețeaua de alimentare cu apă și evacuare acestuia, prin utilizarea țevilor care se află în spațiul acestei unități, către nici unul dintre proprietarii spațiilor învecinate cu spațiul din str. - cel M - 7, parter, acord obligatoriu în asemenea situații.
Tot de la MRa fost achiziționat de către pârâtă spațiul vizat de litigiul de față, în sensul de a permite afectarea acestuia pentru realizarea operațiunii de rebranșare, prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 1796/28.04.2004 la. din
Instanța nu poate reține susținerile reclamantului cu privire la existența racordării la instalația de apă-canalizare, fiind întreruptă furnizarea apei de către pârâtă, având în vedere înscrisurile menționate anterior, cât și constatările consemnate în expertiza efectuată în cauză care infirmă categoric situația de fapt pretinsă de către reclamant.
În condițiile în care spațiul proprietatea apelantului - reclamant nu a fost racordat la rețeaua de canalizare anterior dobândirii, instituirea unui asemenea drept în favoarea sa și a obligației în sarcina pârâtei, reprezintă stabilirea unei servituți prin fapta omului, în sensul reglementat de dispozițiile art. 620 - 629 Cod civil, neîncadrându-se în categoria servituților naturale sau legale.
Din această perspectivă, stabilirea acestei categorii de servitute se realizează prin titlu, prin uzucapiune sau prin destinația proprietarului, potrivit dispozițiilor art. 623, 625 Cod civil.
În prezenta cauză situația de fapt reținută din probatoriul cauzei nu confirmă îndeplinirea condițiilor privind existența titlului, contract sau testament, sau îndeplinirea termenului de prescripție achizitivă de 30 de ani, prevăzute de dispozițiile art. 623 Cod civil.
Nici cazul privind destinația proprietarului, prevăzut de art. 625 Cod civil, nu este îndeplinit în cauză, având în vedere faptul că proprietarul inițial al ambelor imobile, M R, a arătat prin adresa nr. 125/27.12.2006 că nu și-a exprimat acordul pentru racordarea la rețeaua de alimentare cu apă și evacuare a acestuia, împrejurare ce impune concluzia că acest proprietar nu a înțeles să stabilească între cele două spații un raport de natură căruia reclamantul solicită a dispune instanța.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile privind stabilirea servituților prin fapta omului, restrângerea dreptului de proprietate al pârâtei nu se poate realiza și, în consecință, în mod corect a fost respinsă acțiunea de către prima instanță.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va fi respins apelul ca nefondat, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat apelantul, parte căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant domiciliat în R,-,. 12, județul împotriva sentinței civile nr. 569/COM din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul COM L cu sediul în R, str. - cel M - 7, județul. având ca obiect obligația de a face.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.a
Red./11.01.2010
Tehnored./14.01.2010
Ex.4
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor
