Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/2008
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 377 din 19.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - ADMINISTRAREA PATRIMONIUL IMOBILIAR COMPARTIMENTUL FOND LOCATIV, având ca obiect obligația de a face.
În data de 18.04.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei, concluzii scrise din partea apelantei, însoțite de o serie de înscrisuri ( 32-35).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 aprilie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând, reține că
Prin sentința comercială nr. 377 pronunțată la data de 19 februarie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - ADMINISTRAREA IMOBILIAR - COMPARTIMENTUL FOND LOCATIV.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei este nefondată întrucât contractul său de locațiune asupra spațiului în litigiu a încetat prin ajungerea la termen, iar pârâta nu poate fi obligată să procedeze la reînnoirea contractului. De asemenea, s-a reținut că refuzul pârâtei de a încheia un nou contract nu este unul nejustificat întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, aceea de a plăti chiria aferentă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii formulate, în sensul de a obliga intimata să îi vândă prin negociere directă spațiul comercial situat în T- și cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală întrucât reclamanta a depus nenumărate cereri încă din anul 1993 cu privire la achiziționarea spațiului comercial situat în T,-, jud. Iar pârâta a refuzat nejustificat să îi soluționeze cererea invocând mai întâi faptul că spațiul este monument istoric iar ulterior că nu se poate vinde. Se susține că, la data când a formulat cererea prin care a solicitat să i se vândă spațiul comercial aflat în litigiu, avea calitatea de chiriașă și beneficia de dreptul de preemțiune în eventualitatea în care intimata dorea să-și înstrăineze imobilul, însă, intimata a acționat în mod abuziv și prin negociere directă a înstrăinat un spațiu comercial din același imobil, similar cu al meu, unui cetățean care nu avea calitate de chiriaș al intimatei ignorând că cetățenii sunt egali în fața legii, în fața autorităților publice, conform Constituției României în art. 16, precum și Carta Drepturilor Fundamentale inclusă în partea a doua a Constituției Uniunii Europene care în capitolul 3 vorbește tot despre egalitate în drepturi și șanse precum și despre nediscriminare. În Carta Drepturilor și Libertăților Fundamentale în art.2 alin. 1, în art. 2 al Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Analizând apelul declarat de către reclamanta prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 21 ianuarie 2003, prin contractul de închiriere înregistrat sub nr.11204, pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - ADMINISTRAREA IMOBILIAR - COMPARTIMENTUL FOND LOCATIV, în calitate de locator a pus la dispoziție reclamantei, în calitate de locatar, spațiul situat administrativ în T, P-ța - nr. 45, zona 1, în suprafață de 20,25 mp, 29,66 mp dependințe și teren aferent pentru o perioadă de un an cu începere de la 01 ianuarie 2003; ulterior s-a încheiat actul adițional la contractul de închiriere, iar durata închirierii a fost prelungită până la 31 decembrie 2006.
Anterior încetării contractului de locațiune, la data de 04 decembrie 2006, reclamanta a solicitat prelungirea contractului de închiriere justificându-și cererea cu cea de cumpărare a spațiului în baza Legii nr. 550/2002;
După cum rezultă din cuprinsul cererii și din adresa înregistrată sub nr. 4195/07.12.2006, pârâta, în calitate de proprietara a imobilului închiriat, a notificat-o pe locatară că începând cu 01 ianuarie 2007 nu mai este de acord cu prelungirea contractului de închiriere pentru imobilul în cauză.
Prin urmare, contractul de locațiune al reclamantei a încetat odată cu ajungerea acestuia la termen în data de 31 decembrie 2006, iar proprietarul locator este îndreptățit să refuze prelungirea acestui contract printr-un nou act adițional.
Această atitudine a proprietarului este garantată de art. 480.civ. proprietarul fiind îndreptățit să-și exercite liber atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului.
În consecință, se poate constata că instanța de fond în mod corect a apreciat că acțiunea este nefondată și a respins, în temeiul art. 1169.civ. acțiunea reclamantei. Se poate observa, de asemenea, că instanța de fond a apreciat corect că atitudinea pârâtei nu poate fi calificată ca una abuzivă și se circumscrie art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează protecția dreptului de proprietate în sistemul internațional, regional și european de protecție a drepturilor omului și prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat de către reclamanta ca fiind nefundat iar în temeiul art.296 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 377 din 19 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red/dact./
4 ex./23.04.2008
Jud.fond.- Seman
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
