Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.99/C/2009-
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe Dobai Florica
- G - președintele instanței
- - - grefier
&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor comerciale formulate de pârâții""cu sediul în B, B-dul -. -, nr.12- 14, sector 1 șiMINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONALcu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimata reclamantă- " COM" SRL,cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.629/COM din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 17 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 24 noiembrie 2009, pentru când intimata - " COM" SRL a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelurilor comerciale de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.629/COM din 2 iulie 2009 Tribunalul Bihora respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate de acest pârât.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta - COM SRL, cu sediul în O,-, județul B, împotriva pârâților "", cu sediul în B,-, sector 1, și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, cu sediul în B,-, sector 1.
A obligat pârâții să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în O,- - "Atelier Tehnic", județul
A respins cererile privind stabilirea prețului de vânzare al imobilului și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare, ca inadmisibile și a obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 8,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între - SERV SRL și pârâta "" s-a încheiat contractul de închiriere nr. 5 din 01.03.1999 având ca obiect imobilul situat în O,- -"Atelier Tehnic", județul B, aflat în patrimoniul pârâtei și pe acre aceasta l-a dat în locațiunea - SERV SRL. Prin convenția nr. 1 din 01.06.1999 încheiată între - SERV SRL, reclamantă și Filiala de Exploatare a B, reclamanta s-a obligat să preia toate drepturile și obligațiile ce revin - SERV SRL din contractul de închiriere nr. 5 din 01.03.1999. În urma acestei convenții, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat actul adițional nr. 2/15.08.2005 la contractul de închiriere nr. 5 din 01.03.1999 prin care părțile au convenit prelungirea duratei de valabilitate a acestuia pe o perioadă de trei ani, respectiv până la data de 28.08.2008.
Așadar, contrar susținerilor pârâtei, între ea și reclamantă exista la data introducerii acțiunii un contract de închiriere în vigoare și valabil încheiat.
Prin adresa nr. 10/18.11.2004 pârâta "" a solicitat reclamantei ca în termen de 5 zile de la data primirii adresei să-și exprime opțiunea în ceea ce privește cumpărarea sau închirierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă, a activului pe care îl dețin cu titlu de chirie, potrivit Normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 2461/2004 emis de Ministerul Culturii și Cultelor. Totodată, a comunicat reclamantei că, în cazul în care opțiunea sa este pentru achiziționarea activului, urmează să declanșeze procedura prevăzută în Norme.
Răspunzând adresei pârâtei, prin adresa nr. 33/22.11.2004, reclamanta și-a declarat intenția de a achiziționa imobilul închiriat situat în O,-, eventual cu plata prețului în rate, solicitând pârâtei să declanșeze procedura de vânzare.
Reclamanta a depus la dosar și un raport de evaluare a imobilului în vederea vânzării întocmit la solicitarea pârâtei de către - SRL și care dovedește o dată în plus intenția pârâtei la acel moment de a vinde imobilul către chiriaș. Acest raport nu a fost contestat de către pârâte.
În drept, conform art. 12 alineatul 1 litera b din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractelor de închiriere încheiate cu regiile autonome vor fi vândute la solicitarea locatarului sau asociatului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate în activ de către locatar. Potrivit alineatului 2, regiile autonome sunt obligate ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii.
Conform art. 13 din același act normativ, în înțelesul acestei legi, prin active se înțelege unități de producție, subunități, secții, spații comerciale, spații de cazare ori alte bunuri de același gen din patrimoniul unei regii autonome. Conform alineatului 4, regiile autonome sunt obligate să stabilească și să întocmească liste cuprinzând activele disponibile pe care le vor actualiza lunar.
Pârâta a susținut că imobilul în litigiu nu este disponibil, depunând în acest sens o listă care însă poartă data de 05.03.2008. Prin această listă pârâta nu a dovedit astfel că la data la care a inițiat procedura de vânzarea imobilului, acesta nu era disponibil. De asemenea, pârâții au mai susținut că imobilul nu este proprietatea privată a statului, ci proprietatea privată a pârâtei "". Deși citată la mai multe termene de judecată cu mențiunea de a face dovada în acest sens, pârâta nu a făcut dovada că imobilul este proprietatea sa privată.
Întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR a fost invocată în legătură cu acest din urmă aspect, și nu s-a dovedit că imobilul este proprietatea privată a pârâtei, iar aceasta din urmă este o regie autonomă ce funcționează subordonat pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, instanța a apreciat că excepția invocată nu este întemeiată, astfel că a respins-
De asemenea, s-au respins și excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii motivat de împrejurarea că Ordinul nr. 2461/2004 și nr.HG 1874/2006 au fost abrogate sau anulate, întrucât independent de acest aspect dispozițiile art. 12 alineatul 1 litera b din Legea nr. 346/2004 sunt în vigoare, iar pârâtele au obligațiile reglementate prin acest act normativ.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare - cumpărare este întemeiată, fiind admisă. Astfel, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 346/2004, imobilul este activ disponibil, iar pârâta a declanșat procedura de vânzare a imobilului către reclamantă, însă a refuzat finalizarea ei.
În ceea ce privește solicitările de stabilire a prețului de vânzare și de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, s-a apreciat că, acestea sunt inadmisibile, fiind respinse în consecință. Astfel, art. 12 alineatul 1 litera b din Legea nr. 346/2004 prevede că vânzarea activelor se va face la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți. Prin urmare, instanța are doar posibilitatea de a obliga pârâții la încheierea contractului, nu și să stabilească prețul de vânzare, în condițiile în care legea precede că acesta va fi stabilit de părți prin negociere. Nu se poate susține că prin transmiterea raportului de evaluare depus la dosar către părți, acestea au fost de acord cu prețul de vânzare, mai ales că raportul de expertiză datează din anul 2000. În cazul în care pârâții nu vor executa obligația ce se va fixa în sarcina lor prin prezenta hotărâre, să procedeze la executarea silită și alte mijloace de constrângere prevăzute de lege.
Așadar, acțiunea reclamantei a fost admisă numai în parte și instanța a obligat pârâții la plata către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, doar a contravalorii taxei de timbru aferentă capătului de cerere admis, avându-se în vedere dispozițiile art. 274 și 276 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat apel apelanții Ministerul Culturii, Cultelor și Național, precum și România.
În susținerea apelului declarat, apelantul Ministerul Culturii, Cultelor și Național a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii față de acesta pentru acest motiv, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea pârâților la încheirea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în O,- - Atelier Tehnic.
În motivare, apelantul a arătat că potrivit dispozițiilor art.1 lit.b din HG530/1991 "Se înființează în domeniul cinematografiei, prin reorganizarea unităților de stat prevăzute în anexe, care se desființează, următoarele regii autonome și societăți comerciale - Regia autonomă a distribuției și exploatării filmelor "" B" iar art.2 alin.1 din același act normativ statuează că " autonome și societățile comerciale prevăzute la art.1 sunt unități cu personalitate juridică și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară".
În conformitate cu prevederile art.5 alin.1 și 2 din Legea nr.15/1990 "Regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său. În exercitarea dreptului de proprietate, regia autonomă posedă, folosește și dispune, în mod autonom de bunurile pe care le are în patrimoniu, sau le culege fructele, după caz, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită".
Din înscrisurile depuse de apelanta pârâtă România în susținerea apelului, rezultă fără echivoc că imobilul situat în județul B, O,- - Atelier Tehnic, se află în proprietatea acesteia, astfel că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, cu consecința respingerii capătului de cerere privind obligarea la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului situat în județul B, O,- - Atelier Tehnic, ca introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Un alt argument în susținerea acestei excepții este și faptul că aceasta a încheiat actul adițional nr.2/15.08.2005 la contractul de închiriere nr.5/1.03.1999, în considerarea calității sale de proprietar.
Pe fond, arată că în mod eronat a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.346/2004 și că imobilul este activ disponibil și că pârâta a declanșat procedura de vânzare a imobilului către reclamantă și că a refuzat finalizarea acesteia.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că, imobilul situat în județul B, O,- - Atelier Tehnic, nu este activ disponibil, în lista întocmită conform prevederilor legale mai sus arătate, de către apelanta pârâtă România, neregăsindu-se și acest imobil.
De asemenea, nu pot fi reținute adresele nr.010/18.11.2004 a România și nr.033/22.11.2004 a intimatei reclamante, întrucât acestea se refereau la Ordinul nr.2461/2004, care a fost abrogat prin nr.2258/5.09.2005, la data introducerii acțiunii de către reclamantă, acestea fiind lipsite de efecte juridice.
În drept, a invocat prevederile art.287 alin.1 pct.3 și art.282 Cod procedură civilă, art.1 lit.b și art.2 din nr.HG530/1991 și art.13 alin.4 și 5 din Legea nr.346/2004.
În privința apelantei România, aceasta a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii și a capătului de cerere privind obligarea sa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în O- - Atelier Tehnic, ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea apelului, apelanta a învederat instanței că imobilul în cauză face parte din patrimoniul România, fiind astfel inaplicabile toate actele normative menționate în motivarea sentinței apelate.
În al doilea rând, arată că în mod eronat instanța de fond a calificat activul ca fiind activ disponibil, depășindu-și atribuțiunile puterii judecătorești, deoarece singura abilitată să stabilească și să întocmească Lista Activelor Disponibile este, conform dispozițiilor art.13 alin.4 și 5 din Legea nr.346/2004.
a întocmit, în condițiile legii, o astfel de listă privind activele disponibile, în care în mod firesc nu este înscris activul în cauză.
În drept, a invocat prevederile art.284 și art.296 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Com a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, precum și sub toate aspectele, instanța reține următoarele:
În privința apelului formulat de apelantul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, acesta este întemeiat, urmând a fi admis și schimbată în parte sentința, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. b) și art. 2 din HG 530/1991, se înființează, în domeniul cinematografiei, prin reorganizarea unităților de stat prevăzute în anexe, care se desființează, Regia autonomă a distribuției și exploatării filmelor "" B; aceasta este unitate cu personalitate juridică și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.
De asemenea, potrivit art. 6 din Anexa 3 la HG 530/1991, regia autonoma "" este proprietara bunurilor din patrimoniul său. În exercitarea dreptului de proprietate, regia posedă, folosește și dispune în mod autonom, în condițiile legii, de bunurile pe care le are în patrimoniu pentru realizarea obiectului său de activitate și beneficiază de rezultatele utilizării acestora.
Or, atât în fața primei instanțe, cât și a celei de apel, apelanta a susținut că este proprietara imobilului reprezentând în natura atelier tehnic, situat în O, art. - - nr. 11, depunând în fața instanței de apel și fișa tehnică a imobilului în cauză, iar raportat la acest aspect, în condițiile în care această regie autonomă are personalitate juridică, potrivit prevederilor legale anterior citate, iar bunul imobil este proprietatea sa, nu se justifică chemarea în judecată în calitate de pârât a Ministerului Culturii, Cultelor și Național și obligarea sa, alături de pârâta România la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, reținând că nu există nici o identitate între pârâtul Ministerului Culturii, Cultelor și Național și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, se impune admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și în consecință, respingerea acțiunii față de acest pârât pentru acest motiv, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
II. În ceea ce privește apelul declarat de apelanta, acesta este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere următoarele argumente:
Chestiunea invocată de apelantă vizează netemeinica sentinței apelate, pe considerentul că imobilul cu privire la care s-a dispus încheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu are calitatea de activ disponibil, nefiind înscris în lista activelor disponibile întocmită de în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. 4 și 5 din Legea 346/2004.
Susținerile apelantei referitoare la acest aspect nu pot fi reținute. Astfel, potrivit art. 13 alin. 1 din Legea 346/2004, prin active se înțelege unități de producție, subunități, secții, spații comerciale, spații de cazare ori alte bunuri de același gen din patrimoniul unei regii autonome, societăți/companii naționale, precum și al unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat, ce pot fi organizate să funcționeze independent.
În continuare, la alin. 2 se arată că,se consideră active disponibile activele care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții:
a) nu sunt utilizate de regiile autonome, societățile/companiile naționale sau de societățile comerciale cu capital majoritar de stat care le dețin pentru o perioada de cel puțin 3 luni;
b) se află în conservare pentru o perioadă mai mare de un an;
c) activele închise operațional, numai în cazul prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. e).
Este adevărat că alin. 4 al aceluiași text impune regiilor autonome, societăților/companiilor naționale, precum și societăților comerciale cu capital majoritar de stat să stabilească și să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, pe care le vor reactualiza lunar, însă în opinia instanței, nu înscrierea activului în lista arătată îi conferă calitatea de activ disponibil, ci acest atribut trebuie analizat conform prevederilor legale, în speță art. 13 alin. 2 din Legea 346/2004, care definește criteriile de încadrare a unui activ în categoria activelor disponibile.
Iar sub aspectul îndeplinirii acestor criterii, această cerință este realizată, căci reclamanta și-a motivat cererea formulată sub aspectul încadrării imobilului în situațiile impuse de art. 13 alin. 2 din lege. De altfel, aceste aspecte de fond, nici nu au fost contestate de către pârâta apelantă, aceasta limitându-se doar la apărarea conform căreia, datorită neînscrierii activului pe lista arătată la alin. 4, acesta nu are calitatea de activ disponibil. Aceasta nu poate invoca, însă, în apărarea sa, tocmai neîndeplinirea unei atribuții legale, câtă vreme imobilul în litigiu îndeplinește cerințele impuse de lege pentru a fi încadrat în această categorie.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, față de culpa procesuală a apelantei, aceasta va fi obligată să plătească intimatei Com suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul formulat de apelanta "" cu sediul în B, B-dul -. -, nr.12-14, sector 1.
ADMITE ca fondat apelul declarat de apelantulMINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONALcu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimata reclamantă- " COM" SRL,cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.629/COM din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor și Național și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - " COM" SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă apelanta să plătească intimatei - " COM" SRL suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond.
- tehnoredact. - - 5 ex.
- 03.12.2009
3 com. 04.12.2009 cu:
- ""
- MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL
- - " COM" SRL,
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Groza Gheorghe Dobai Florica
