Opoziție la executare. Decizia 1141/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1141/2008
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta BANK SA împotriva deciziei civile nr. 4/5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect opoziție la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, din cadrul Baroului S cu delegație de reprezentare la dosar, în reprezentarea intereselor intimatei, consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentei, cu delegație de reprezentarea depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, reprezentanta recurentei depunând diferența de 47 lei taxă judiciară de timbru la acest termen.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, la data de 29 aprilie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatei prin care se solicită respingerea recursului.
Reprezentanta recurentei invederează faptul că i s-a comunicat un exemplar din întâmpinare și depune la dosar copia încheierii civile nr. 61/C din 11 ianuarie 2007, prin care s-a admis cererea de executare silită formulată de către executorul bancar, împotriva intimatei, comunicând un exemplar și cu reprezentanta intimatei.
Totodată invederează instanței faptul că recursul depus la dosar nu conține ștampila băncii și solicită încuviințarea depunerii la dosar a unui exemplar din recursul care poartă ștampila băncii.
Reprezentanta recurentei și reprezentanta intimatei invederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, după deliberare, având în vedere că nu mai există alte aspecte preliminare de discutat, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită instanței, în principal, în temeiul art. 304 punct 9 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 312 alineat 3 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 4/2008, admiterea apelului, și în consecință desființarea sentinței Judecătoriei Zalău și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, solicită ca, în temeiul art. 304 punct 9 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 312 alineat 3 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei din apel, în sensul admiterii apelului, cu consecința modificării, în sensul respingerii opoziției la executare formulată de debitoare, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului relevă motivele invocate în scris și susținute oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, pentru toate motivele relevate în scris, prin întâmpinare, și susținute oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă 3073 din 4 octombrie 2007 Judecătoria Zalăua admis opoziția la executare formulată de către debitoarea în contradictoriu cu intimata-creditoare Bank SA prin Bank Sucursala
A constatat prescris dreptul creditoarei de a cere executarea silită a biletului la ordin emis la 13.06.2006 pentru suma de 418.000 EUR de SC SA Z, împotriva debitoarei.
A fost obligată creditoarea la 2140 lei cheltuieli de judecată in favoarea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, de regulă, biletul la ordin a cărui scadență nu este arătată este socotit plătibil la vedere și în acest caz trebuie prezentat la plată în termen de un an de la data emisiunii chiar dacă trăgătorul are posibilitatea prelungirii termenului de un an, ipoteză în care scadența acceptată care depășește un an trebuie menționată pe biletul la ordin și nu poate fi dedusă din alte acte încheiate. S-a mai reținut că biletul la ordin în baza căruia creditoarea a început executarea silită împotriva debitoarei a fost emis de SC SA Z la data de 13 iunie 2003 însă nu s-a menționat scadența apreciindu-se că biletul la ordin este plătibil la vedere, deci în termen de 1 an de la data emiterii sale, respectiv la 14 iunie 2004 va fi data scadenței, iar termenul de trei ani se socotește de la data scadenței biletului la ordin. Astfel, dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data de 14 iunie 2003, dată la care a început să curgă termenul de prescripție, iar somația a fost comunicată debitoarei la data de 4 iulie 2007, cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat apel creditoarea Bank SA Sucursala S solicitând în principal admiterea acestuia și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii opoziției la executare formulată de către debitoarea iar în subsidiar desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivele de apel invocate s-a considerat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică în primul rând pentru că SC SA în garantarea obligației de plată către Bank SA și-a asumat obligația de a emite bilet la ordin, emis "la vedere", stipulat "fără protest" și avalizat în nume propriu de cei trei acționari ai societății, iar biletul la ordin emis la 13 iunie 2003 este accesoriu contractului de facilitate de credit emis pentru suma de 418.000 euro și s-a constituit ca un instrument de garanție a executării contractului de facilitate de credit și nu ca instrument de plată. Obligația de plată a devenit scadentă urmare a deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului SC SA, dată la care s-a trecut la executarea garanțiilor astfel că în termen legal biletul a fost prezentat la plată la data de 4 august 2004, iar termenul de executare silită nu curge de la data de 14 iunie 2003 cum greșit a reținut instanța, întrucât biletul la ordin este un element de confort și garanție accesoriu contractului de credit.
În al doilea rând în contractul de credit încheiat între Bank SA și SC SA există convenția cambială de prelungire a termenului de prezentare la plată biletului la ordin în termen de 3 ani de la data emiterii însă legea nu instituie obligativitatea ca prelungirea termenului de prezentare la plată de către emitent - peste termenul de l an - să fie specificat pe biletul la ordin ceea ce este imposibil, dată fiind structura biletului la ordin, cu zone delimitate distinct, iar contractul de credit în care emitentul biletului la ordin a convenit această posibilitate constituie legea părților.
În al treilea rând trebuia făcută distincție între decăderea din dreptul de prezentare la plată a biletului la ordin și prescripție, al cărui termen începe să curgă de la data scadenței, și debitoarea nu a invocat excepția neprezentării la plată a biletului la ordin în termenul general de un an de la data emiterii, iar instanța era ținută să considere legală prezentarea la plată a biletului la ordin la data de 4 august 2004, dată care a devenit data scadenței și nu data de 14 iunie 2004 cum a considerat instanța de judecată.
În al patrulea rând data scadenței biletului la ordin emis la 13.06.2003 este data prezentării la plată: 4.08.2004 - dată la care biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsa totală de disponibil în cazul prezentării la plată în termen însă instanța nu avea posibilitatea să stabilească o altă dată a scadenței biletului la ordin în afara celei de prezentare la plata trecută pe acesta - 4.08.2004. Numai după prezentarea la plată și refuzarea la plată la data de 4.08.2004, Banca în calitate de creditor, a avut interes în a solicita executarea silită în temeiul biletului la ordin, iar la data de 4.07.2007 executorul bancar a emis somația de executare în dosar nr. 254/2006, primită de la data de 5.07.2007. Prin depunerea cererii de executare silită, termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt însă cererile de executare silită ale Bank SA nr. 3046/3.09.2004 și nr. 6115/28.12.2006 adresate executorului bancar au întrerupt cursul termenului de prescripție extinctivă, iar somația comunicată debitoarei, a fost efectuată în termenul de prescripție de 3 ani, astfel că greșit instanța de judecată a constatat că dreptul creditoarei este prescris.
În al cincilea rând obiectul cererii oponentei este opoziție la executare întemeiată pe prevederile art. 62 din Legea nr.58/1934 și nu are drept scop anularea unor forme de executare silită, ci deschide un proces cambial și pe această cale debitorul are posibilitatea să invoce doar anumite cauze subiective și obiective de nulitate, cu referire strictă la validitatea titlului pus în executare silită sau a raportului cambial, orice alte motive sau excepții cu privire la actele de executare putând fi invocate numai pe calea contestației la executare.
În al șaselea rând calea de atac nu este cea indicată de instanța de judecată, ci cea prevăzută de lege, respectiv apel în termen de 15 zile de la pronunțare.
Prin decizia civilă nr. 4/05.02.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de creditoarea Bank SA B - Sucursala S, împotriva sentinței civile nr. 3073 din 4 oct.2007, a Judecătoriei Zalău.
A fost obligată creditoarea recurentă să plătească debitoarei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
S-a reținut că apelul creditoarei Bank SA B, prin Bank- Sucursala nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.106 din Legea nr. 58/1934 condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un bilet la ordin sunt aceleași ca și cele de la cambie.
Dispozițiile art.105 precizează că biletul la ordin a cărui scadență nu este arătată, este socotit plătibil la vedere.
Art.37 din Legea nr.58/1934 stabilește că cambia la vedere plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată spre plată în termen de un an de la data sa. poate reduce sau prelungi acest termen.
Rezultă din aceste dispoziții legale că, de regulă, biletul la ordin a cărui scadență nu este arătată este socotit plătibil la vedere și că în acest caz trebuie prezentat la plată în termen de un an de la data emisiunii. Dar trăgătorul are posibilitatea prelungirii acestui termen, ipoteză în care scadența acceptată care depășește un an trebuie menționată pe biletul la ordin și nu poate fi dedusă în alte acte încheiate.
În cazul în speță biletul la ordin în baza căruia creditoarea Bank a început executarea silită împotriva debitoarei a fost emis de către SC SA la data de 13 iunie 2003. Nu s-a menționat scadența astfel că, sunt aplicabile prevederile art.37 din lege în sensul că biletul la ordin este plătibil la vedere, deci în termen de un an de la data emiterii sale. Deci, data scadenței va fi 14.06.2004 (70-dosar fond).
Nu a fost reținută nici afirmația potrivit căreia obligația de plată a devenit scadentă urmare a deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului SC SA și că în termen legal biletul a fost prezentat la plată la data de 4 august 2004 și nu la data de 13 iunie 2003 cum greșit a reținut prima instanță. Aceasta deoarece în cazul biletului la ordin raporturile juridice sunt între emitent prin avaliștii, și și beneficiarul biletului la ordin, respectiv creditoarea Bank SA și nu SC SA Z aflată în procedura falimentului.
Dar chiar dacă SC SA Z nu s-ar fi aflat în procedura falimentului raporturile juridice s-ar fi derulat tot între avaliștii respectiv cei trei acționari ai societății emitente și creditoarea Bank SA.
Cu alte cuvinte în mod justificat prima instanță a reținut că biletul la ordin în baza căruia creditoarea Bank a început executarea silită a fost emis de SA Z la 13 iunie 2003 și este plătibil la vedere în termen de un an de la data emiterii sale și deci data scadenței va fi la 14 iunie 2004.
Așa încât primul motiv de apel invocat de creditoarea Bank SA a fost socotit ca neîntemeiat.
Tribunalul a reținut totodată că susținerea creditoarei Bank SA potrivit căreia a înțeles să prelungească data scadenței biletului la ordin prin contractul de credit încheiat nu poate fi luată în considerare deoarece în cazul în care ar fi prelungit data scadenței, aceasta ar fi trebuit menționată în biletul la ordin și nu să fie cuprinsă într-un alt act încheiat de părți, respectiv contractul de credit.
Referitor la al treilea motiv de apel susținerea recurentei conform căreia debitoarea nu a invocat excepția neprezentării la plată a biletului la ordin în termenul general de l an de la data emiterii nu poate fi reținută deoarece debitoarei i-a profitat termenul respectiv.
Cu alte cuvinte debitoarea oponentă nu avea interesul să invoce excepția neprezentării la plată a biletului la ordin în termenul general de un an de la data emiterii acestuia.
Dimpotrivă creditoarea recurentă avea obligația de a respecta termenul general de 1 an de la data emiterii, respectiv 13.06.2003 până la data de 13.06.2004 și de a-l prezenta la plată în acest termen.
Tribunalul a apreciat că data scadenței biletului la ordin emis la vedere este termenul de l an de la date emiterii sale, respectiv 14 iunie 2004 și nu data prezentării la plată de către creditoare la 4 august 2004.
În cazul biletului la ordin scadența este de la data emiterii, în termen de 1 an. Biletul la ordin este reglementat prin dispoziții speciale cuprinse în Legea 58/1934 și nu-i pot fi aplicabile regulile de la contractul de credit.
Potrivit art. 94 din Legea nr. 58/1934 prescripția acțiunii cambiale directe este de 3 ani, adică pentru acțiunea acceptantului, respectiv a emitentului biletului la ordin și avaliștilor. Acest termen de 3 ani se socotește de la data scadenței biletului la ordin.
În speță dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data de 14 iunie 2004, dată de la care biletul la ordin a devenit scadent, iar termenul de prescripție a început să curgă tot de la această dată.
Prin urmare, termenul de 3 ani se socotește de la data scadenței biletului la ordin respectiv 14 iunie 2004 deci, prescripția s-a împlinit la data de 14 iunie 2007.
Dar conform art.387 Cod procedură civilă executarea silită începe prin somația comunicată debitorului (6-dosar fond).
În speță somația a fost trimisă debitoarei la data de 4 iulie 2007 și primită la 5 iulie 2007, cu depășirea termenului legal de prescripție de 3 ani prevăzut de lege (8-9-dosar fond).
Deci la momentul somației dreptul creditoarei era prescris.
Executarea silită cambială, este o procedură specială de valorificare a drepturilor cambiale, care derogă de la regulile dreptului comun privind executarea silită.
Potrivit art. 320 din Norma BNR privind executarea lit.j prescripția se întrerupe numai printr-o executare valabilă.
Ori somația trimisă după depășirea perioadei de prescripție nu poate fi considerată un început de executare valabilă.
Rezultă deci că nici depunerea cererilor de executare silită de către Bank SA nr. 3046/ 3.09.2004 și nr. 6115/28.12.2006 adresate executorului bancar nu pot fi considerate că au întrerupt cursul prescripției extinctive având în vedere procedura specială prevăzută de Legea nr. 58/1934.
Neîntemeiate au fost apreciate și criticile apelantei conform cărora pe calea opoziției la executare se pot invoca doar anumite cauze subiective și obiective de nulitate cu referire strictă la validitatea titlului pus în executare silită sau a raportului cambial.
Aceasta deoarece art.63 din Legea 58/1934 permite debitorului invocarea nulității titlului pus în executare silită ceea ce în speță reclamanta tocmai a făcut.
De altfel art.62 din același act normativ face trimitere expresă atunci când reglementează calea de atac a opoziției la prevederile Codului d e procedură civilă, prevederi care reglementează și contestația la titlu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs BANK SA solicitând n principal, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc. Civ. rap. la art. 312 alin. 3 Cod proc. civ. admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 4/05.02.2008 a Tribunalului Sălaj, casarea acesteia, admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3073/04.10.2007 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În subsidiar s-a solicitat modificarea acestei hotărâri în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a deciziei civile nr. 4/2008 cu consecința respingerii opoziției la executare. Cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta învederează următoarele:
Prin Decizia civila nr. 4/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de Bank SA împotriva sentinței civile nr. 3073/04.10.2007 pronunțată de Judecătoria Zalău.
Prin sentința civilă nr. 3073/04.10.2007 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, a fost admisă opoziția la executare formulată de debitoarea și s-a constatat prescris dreptul pârâtei de a cere executarea silită a biletului la ordin emis de Z la data de 13.06.2003 pentru suma de 418.000 EUR.
S-a relevat că Tribunalul Sălaj prin decizia pronunțată a făcut abstracție de cauzele de întrerupere a cursului prescripției extinctive și a constatat în mod vădit nelegal, că depunerea cererilor de executare silită adresate executorului bancar nu pot fi considerate drept acte întreruptive a cursului prescripției extinctive.
Prevederile art. 94 din Legea 58/1934 sunt în sensul că "Orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu în trei ani socotiți de la data scadenței".
Pornind de la justificarea instituției prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită, care are în vedere pasivitatea culpabilă a creditorului, titular al dreptului care nu-și manifestă voința, pentru a obține în timp util realizarea dreptului stabilit prin titlu executoriu, este normal ca, în cazul în care titularul dreptului abandonează pasivitatea și își manifestă voința de a-și realiza dreptul, să înceteze continuarea curgerii prescripției extinctive.
Pct. 457 din Normele BNR nr. 6/1994 prevede următoarele: "Cauzele de întrerupere a prescripției sunt cele din dreptul comun.
Cazurile în care încetează cursul prescripției extinctive sunt prevăzute în art. 4052Cod proc. civ.:
"Art. 4052Cod proc. civ. - cursul prescripției se întrerupe:
- pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; și pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescriptie.
Legea procedurală a apropiat regimul juridic al întreruperii prescripției dreptului material la acțiune de regimul juridic al întreruperii prescripției dreptului de a cere executarea silită, echivalând, sub raportul efectelor, sesizarea instanței judecătorești prin cererea de chemare în judecată, cu sesizarea executorului judecătoresc/bancar prin cererea de executare, cereri care, fiind făcute de creditor, dau expresie voinței sale de ași realiza dreptul recunoscut prin titlul executoriu pus în executare. Dispozițiile cuprinse în Codul d e procedură civilă au clarificat problemele controversate cu privire la întreruperea termenului de prescripție extinctivă din Decretul 167/1958, cererea de executare silită fiind considerată un act începător de executare, întrucât ceea ce interesează este manifestarea de voință a titularului dreptului de a-și vedea realizat dreptul. În trecut a existat o controversă accentuată, tocmai prin faptul că în sens strict literal s-a apreciat că cererea nu apare ca un act de executare (Gr., Teoria generală a executării silite și unele proceduri speciale, 4/1972, pag. 134-135). Prin argumente judicioase, confirmate ulterior și de jurisprudență, s-a susținut că cererea de executare reprezintă un act începător al urmăririi și drept urmare are ca efect și întreruperea prescripției dreptului de a cere executarea silita. provocată de doctrină a fost soluționată de instanța Supremă, prin decizia de îndrumare nr. 5/1966 a fostului al Tribunalului Suprem, în care s-a precizat că cererea de executare trebuie considerată ca o cauză de întrerupere a prescripției, iar această concluzie rezultă din chiar alineatul final al art. 16 din Decretul 167/1958. Soluția se impunea, căci dacă pentru dreptul la acțiune simpla cerere de chemare în judecată întrerupe cursul prescripției, nu există nici o rațiune ca în punerea în executare a hotărârii obținute să se adopte un alt sistem decât cel pentru introducerea acțiunii.
Este evidentă, în acest caz, manifestarea de voință a băncii de a-și realiza dreptul căci depunerea, în acest fel, a cererii de executare, reprezentând sesizarea executorului bancar, semnifica începerea executării silite. Executorul judecătoresc/bancar a fost obligat să înainteze cererea instanței de executare, în vederea încuviințării executării și a întocmirii dosarului de executare. Cererile făcute de executor nr. 395/26.07.2005 și nr. 578/28.12.2006, depuse în probațiune la dosarul cauzei, existente atât la dosarele de executare, cât și la dosarele prin care Judecătoria Zalăua încuviințat executarea silită, dau expresie voinței subscrisei creditoare de a-și realiza dreptul prin titlul executoriu pus în executare.
Procedura de executare silită în cazul biletului la ordin parcurge anumite etape. Initial se investește biletul la ordin cu formulă executorie. In temeiul acestuia, posesorul trebuie să ceară executorului judecătoresc/bancar emiterea unei somații care trebuie să conțină anumite mențiuni specificate în art. 61 din lege. Somația se comunică sub sancțiunea nulității procedurii execuționale de către executorul bancar, debitorului contra căruia se efectuează executarea silita. Executorul nu are posibilitatea să emită și să comunice somația de executare în lipsa unei cereri de executare silită a creditorului.
În conformitate cu prev. art. 418 din nr.OG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, instituțiile de credit pot să-și organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparținând instituției de credit, iar activitatea acestuia se desfașoară în conformitate cu dispozițiile în materie din dreptul comun. Cererile depuse spre executare silită la executorul bancar produc aceleași efecte ca și în cazul în care ar fi fost depuse la un executor judecătoresc.
Una dintre cauzele de întrerupere a prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită, consacrată de art. 4052Cod proc. civ. constă în producerea efectului întrerupător pe data depunerii cererii de executare silită însoțită de titlul executoriu.
La data de 13.08.2004, Bank Sucursala Saî nregistrat la Judecătoria Zalău cererea de investire cu formulă executorie a Biletului la ordin emis pentru suma de 418.000 EUR, cerere admisă prin Încheierea nr. 3164/18 august 2004 (dosar nr. 4270/2004). În urma investirii cu formulă executorie a biletului la ordin, s-a trimis executorului bancar cererea de executare silită nr. 3046/03.09.2004. Pentru biletul la ordin în speță, a fost întocmit dosarul de executare 128/2004 al executorului bancar. Întrucât Judecătoria Zalău nu a comunicat încheierea de încuviințare a executării, deși s-a solicitat în repetate rânduri comunicarea acesteia, la data 28.12.2006 Bank SA a formulat o nouă cerere de executare silită nr. 6115 înregistrată la Corpului Executorilor Bancari sub nr. 585/28.12.2006.
Prin Încheierea nr. 61/C/l1.01.2007 (dosar nr-), Judecătoria Zalăua încuviințat executarea silită pornită de subscrisa creditoare împotriva debitoarei. La data de 10.04.2007 executorul bancar a emis somația de executare în dosar nr. 254/2006, primită de la data de 05.07.2007. La aceeași dată în dosarul execuțional nr. 254/2006 s-a întocmit Procesul verbal nr. 284/10.04.2007.
Prin depunerea cererii de executare silită, termenul de prescriptie de 3 ani (care în cazul biletului la ordin în speță urma a se împlini la data de 04.08.2007 sau, în opinia instanței de judecată la data de 14.06.2007) a fost întrerupt.
Prevederile legale invocate - art. 320 lit. j din Normele BNR nr. 6/1994 - nu au aplicabilitate în cauză întrucât acestea sunt doar "orientative".
La lit. g) art. 320 din norme se arată că executarea va începe printr-o somație adresată unuia sau oricăruia dintre obligații cambiali. Somația se va face conform regulilor de procedură în materia executării silite. Ea cuprinde: transcrierea exactă a cambiei precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. Această sumă se stabilește de către posesor prin actul de somație. omația din dosarul executional nr. 254/2006 al executorului bancar la data de 10.04.2007, comunicată avalistului la data de 05.07.2007, există, a fost emisă și întocmită în conformitate cu prevederile legale ale Legii nr. 58/1994 și cele ale Codului d e procedură civilă, unde sunt prevăzute regulile de efectuare a executării silite.
Doar neîndeplinirea comunicării somației în conformitate cu prevederile legale anterior menționate ar putea atrage constatarea nulității acesteia sau a formelor de executare, nulitate care trebuie însă solicitată instanței de judecată pe calea contestației la executare, ceea ce nu s-a întâmplat, neexistând nici un motiv de invocare a unei asemenea nulități. În acest fel, întrucât somația emisă la data de 10.04.2007 este valabilă, nefiind contestată, iar executarea silită de asemenea, prevederile arte 320 lit. j) din norme nu sunt aplicabile, instanța de apel dând o interpretare greșită acestor prevederi legale.
Instanța de apel a făcut abstracție de cauzele de întrerupere a cursului prescripției extinctive care potrivit pct. 457 din Normele BNR nr. 6/1994 sunt cele din dreptul comun încălcând prevederile art. 4052Cod proc. civ.
În plus motivarea data este bazată în drept pe prevederile art. 320. i din Normele BNR nr. -P(1994 care nu sunt aplicabile în cauză și care sunt norme secundare și orientative în raport cu prevederile din Legea 58/1934, lege care nu prevede în cuprinsul său consecințele necomunicării somației de executare.
Prescripția executării silite a Biletului la ordin emis la data de 13.06.2003 a fost întreruptă la data de 03.09.2004 și la data de 28.12.2006, conform cererilor de executare silită înaintate executorului bancar, de la aceste date începând să curgă un nou termen de prescripție extinctivă în care s-au efectuat în termen acte de executare silită. La data comunicării somației în dos. exec. 254/2006, executarea silită nu era prescrisă, fiind întreruptă prin ultimul act să întrerupă acest termen - cererea Bank SA nr. 6115/28.12.2006 adresată executorului bancar, act depus la dosarul cauzei, și de care în mod neîntemeiat nu s-a ținut cont.
Și nu în ultimul rând, începând cu prima instanță, s-a pus în discuție prescripția executării silite, fără a fi anexat dosarul de executare silită nr. 254/2006 al executorului bancar.
Somația comunicată debitoarei în urma căreia a fost formulată opoziția la executare a fost efectuată în termenul de prescripție de 3 ani și în mod greșit s-a constatat că dreptul subscrisei creditoare în baza biletului la ordin este prescris.
Instanța de apel nu a analizat nici efectele pe care le-a produs plata parțială a datoriei efectuată la data de 06.12.2005 de emitentul SC SA, menită să întrerupă termenul de prescripție, care are efect și împotriva avalistului. Conform art. 1872 cod civil "Întreruperea civilă a prescripției, făcută în contra unuia din debitorii solidari, are efect în contra tuturor celorlalți codebitori ai săi."
Tribunalul Sălaj prin decizia pronunțată a aplicat greșit prevederile art. 37 din Legea nr. 58/1934 care instituie posibilitatea ca trăgătorul să poată prelungi termenul de 1 an în care cambia/biletul la ordin trebuie prezentat la plată și nu a ținut cont în mod neîntemeiat de convenția cambială încheiată între trăgătorul SC SA și recurentă.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Asupra cererii de recurs Curtea reține următoarele:
La data de 11.06.2003 între SC Bank SA B prin SC Bank SA Sucursala S și SC SA (împrumutat) se încheie contractul de credit nr. 27/11.06.2003 prin care se acordă societății împrumutate un credit în sumă totală de 20.000.000.000 lei cu obligația de rambursare a creditului cu dobânzile aferente până la data de 31.05.2004.
Conform art. 12 din Contractul de credit pe lângă garanțiile reale constituite asupra imobilelor societății împrumutate, s-au instituit pentru garantarea restituirii creditului și garanții personale constând în emiterea unui bilet la ordin care acoperea suma creditului, bilet emis la vedere, stipulat fără protest, avalizat în nume propriu de acționarii societății:, (debitorul) și, toți semnând biletul în calitate de avaliști (26-40).
La data de 11.06.2003 între SC Bank SA B prin SC Bank SA Sucursala S și SC SA (împrumutat) se încheie contractul de credit nr. 28/11.06.2003 prin care se acordă societății împrumutate un credit în sumă de 418.000 EURO, cu obligația de rambursare a creditului cu dobânzile aferente în 35 de rate lunare începând cu data de 25.07,2003 până la 31.05.2006 (data scadenței finale.).
Conform art. 12 din contractul de credit pe lângă garanțiile reale constituite asupra imobilelor aparținând societății împrumutate, pentru garantarea restituirii creditului s-au instituit și garanții personale constând în emiterea unui bilet la ordin care să acopere creditul (respectiv 35 de bilete la ordin care acoperă fiecare ), bilet la ordin, emis la vedere, stipulat fără protest, avalizat în nume propriu de acționarii societății:, (debitorul) și, persoane ce au semnat biletele la ordin în calitate de avaliști.
Prin încheierea din 06.09.2004 a Tribunalului Sălajs -a decis intrarea în faliment a debitoarei SC SA Z, pronunțându-se și dizolvarea societății debitoare.
În baza Legii nr. 64/1995 republicată creditoarea SC Bank SA s-a înscris la masa credală cu creditele acordate societății debitoare prin cele două contracte de credit.
Deoarece creditoarele SC Bank SA B și Sucursala S, au înțeles că nu își vor putea îndestula creanțele datorate de SC SA (societate falimentară) numai din valorificarea garanțiilor reale constituite prin contractele de credit, a investit biletul la ordin emis pentru suma de 418.000 EURO, cu formulă executorie.
Astfel, prin încheierea nr. 558/c/19.09.2005 a Judecătoriei Zalăus -a încuviințat execuția silită pornită de creditoare împotriva debitorului avalist în baza titlului executoriu: biletul la ordin din 13.06.2003 emis de SA Z, pentru suma de 418.000 Euro.
Prin somația nr. 340/03.10.2005 emisă de executorul bancar, debitorul avalist este somat să plătească creditoarei contravaloarea sumelor înscrise în biletele la ordin.
Principiul solidarității cambiale constituie una din caracteristicile fundamentale ale dreptului cambial.
Solidaritatea obligațiilor cambiale, legiferată prin art. 52, reprezintă o armonizare a solidarității de drept comun cu caracterul autonom al obligațiilor asumate prin semnăturile cambiale.
cambial are drept de urmărire împotriva tuturor obligațiilor cambiali, individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat (art. 52 alin. 2).
și intervenienții au aceeași poziție juridică în circuitul cambial ca și persoanele avalizate sau onorate.
Conform art. 52 alin. 4 acțiunea cambială pornită împotriva unuia din obligații cambiali nu împiedică urmărirea celorlalți, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a acționat mai întâi. Acest "jus variandi"îl are posesorul cambiei ca și orice obligat cambial de regres, plătitor, ei putând exercita simultan sau succesiv acțiunea cambială, precum și a renunța, pe parcurs, la una din acțiuni.
este obligat în același mod ca persoana pentru care a garantat (art. 35 alin. 1).
Obligația de garanție prin aval față de obligația persoanei avalizate este specifică dreptului cambial și constituie o derogare de la dreptul comun, unde, potrivit art. 1613 Cod civ. fidejusiunea este condiționată de valabilitatea obligației garantate.
Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul devine un obligat direct, la fel ca și trasul și împotriva lui posesorul va exercita acțiunea cambială directă. Art. 107 asimilează obligația emitentului unui bilet la ordin cu cea a acceptantului. Desigur că și fără această precizare, poziția emitentului biletului la ordin, ca debitor principal, nu putea fi alta decât cea a acceptantului din cambie.
Avalul produce o obligație de plată autonomă și independentă de obligația avalizată.
care plătește cambia la scadență dobândește toate drepturile izvorând din cambie împotriva celui garantat, precum și împotriva celor care sunt obligați față de cel garantat (art. 35 alin. 3).
Aceste drepturi ale avalistului derivă din lege și nu din raporturile cambiale, întrucât avalistul nu participă la circulația cambială prin gir. În baza acestei dispoziții legale avalistul efectuând o plată prin subrogare, se poate întoarce în ipoteza în care a garantat pentru acceptant numai împotriva acestuia.
, ca orice creditor cambial, se poate îndrepta împotriva tuturor celor obligați față de el sau numai față de unii, prin acțiune directă sau de regres, după cum este vorba sau nu de un debitor principal.
Distincția între acțiunile cambiale directe și în regres este subiectul pasiv. Astfel, împotriva debitorilor cambiali principali cum sunt trasul-acceptant și avaliștii săi, creditorul-posesor al cambiei poate exercita acțiunea cambială directă, iar împotriva celorlalți debitori, numiți debitori de regres, cum sunt giranții, avaliștii, intervenienții și trăgătorul, același creditor sau debitorii în regres plătitori, au la îndemână acțiunea cambială în regres (art. 47).
Debitorul principal răspunde față de creditorul-posesor al cambiei, pentru propria sa datorie, deoarece acceptantul ratificând ordinul de plată dat lui de trăgător, își asumă plata unei datorii devenită a sa. Prin plată, datoria se stinge definitiv.
În afară de acțiunile cambiale directe și în regres și de executarea cambială - opoziția cambială - care sunt căi specifice cambiale în sensul că au o reglementare proprie, în cazul pierderii acțiunii cambiale prin decădere sau prescripție, pot fi exercitate și două acțiuni de drept comun și anume: îmbogățirea fără cauză și acțiunea cauzală.
Acțiunea de îmbogățire fără cauză reprezintă ultima posibilitate ca pe calea contenciosului să se obțină plata creanțelor cambiale. Ea are caracter subsidiar și poate fi exercitată atât de creditorul-posesor al cambiei cât și de obligatul cambial plătitor, numai după ce aceștia au intentat acțiuni cambiale directe sau de regres și acestea au fost respinse datorită decăderii sau prescripției, deci raportul de creanță nu a fost soluționat în fond. De asemenea, o acțiune cauzală nu este posibilă datorită fie prescripției, fie decăderii din dreptul de a cere protestul cambiei.
Exercitarea acțiunii cambiale directe nu este condiționată de îndeplinirea vreunei formalități și este supusă numai termenului de prescripție, posesorul cambiei putând să acționeze în justiție de îndată ce cambia a ajuns la scadență, sau uneori chiar înainte, dacă cambia nu a fost onorată.
Acțiunea cambială directă poate fi intentată de posesorul cambiei, chiar dacă este trăgător, împotriva acceptantului și a avaliștilor săi (art. 31 alin. 2). Ea poate avea drept obiect plata sumei prevăzute în cambie, dobânda legală curgând de la scadență și cheltuielile avute.
Acțiunea cambială directă poate fi intentată numai împotriva debitorilor principali, care sunt acceptantul și avaliștii săi, nefiind necesar ca în prealabil să se dreseze un act de protest de neplată.
Este de principiu că folosirea executării cambiale este opțională, posesorul creditor poate, potrivit interesului lui, să o prefere acțiunii cambiale directe sau să o exercite în timpul procedurii acestei acțiuni. De asemenea, debitorii cambiali de regres, plătitori, la rândul lor, pot să aleagă între cele două căi, acțiunea cambială de regres și executarea cambială.
Prin intentarea opoziției, executarea cambială se transformă într-o acțiune cambială în sensul că deschide contenciosul cambial, dând posibilitatea debitorului ca în apărarea sa să invoce excepțiile cambiale.
Opoziția la executarea cambială nu are drept scop anularea unei forme din procedura de execuție, cum este cazul contestației la executare, ci deschide un proces cambial. poate ridica aceleași excepții specific cambiale ca și cele de drept comun, pe care le-ar fi ridicat într-o acțiune cambială. Astfel, el poate ridica, sub formă de excepție, și autoritatea de lucru judecat.
cambiale speciale de 3 ani vizează acțiunea cambială directă, iar cea de 1 an vizează acțiunea cambială de regres.
Potrivit art. 61 raportat la art. 106 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin are valoare de titlu executor, iar competența pentru investirea biletului la ordin cu formulă executorie revine judecătoriei.
Conform art. 62 raportat la art. 106 din Legea nr. 58/1934 în termen de 5 zile de la primirea somațiunii, debitorul poate face opoziție la executare care se introduce la Judecătoria ce a investit cambia cu formulă executorie.
Potrivit art. 202 din Norma - Cadru nr. 6/1994 avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat. sa este valabilă chiar dacă obligațiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.
Conform art. 207 din Norma Cadru nr. 6/1994 obligația avalistului este o obligație cambială autonomă în sensul că avalistul se poate servi în contra posesorului cu excepțiile derivând din raporturile sale personale cu posesorul, dacă ele exercită.
Așadar, procesul cambial deschis prin opoziție la executare are drept scop stabilirea invalidității titlului, sau stabilirea inexistenței raportului cambial însuși, debitorul având posibilitatea să invoce excepțiile cambiale formale și procesuale, precum și excepțiile de drept comun privind exercițiul acțiunii.
Unul din efectele avalului este acela că dacă a fost dat pentru tras (ori emitentul biletului la ordin este asimilat trasului acceptant), posesorul titlului poate exercita acțiunea cambială directă, acțiunea cambială directă fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani și nefiind condiționată de îndeplinirea vreunei formalități. prezentării are scopul de a încunoștința debitorul principal despre persoana creditorului și a-l pune astfel în situația de a plăti sau de a refuza plata, prin aceasta clarificându-se și poziția debitorilor de regres, care în caz de refuz de plată a debitorului principal, refuz constatat prin protest, vor fi antrenați la plată.
Constatarea refuzului prin protest constituie o condiție pentru exercitarea acțiunii cambiale de regres și nu a acțiunii cambiale directe. Neprezentarea la plată a titlurilor de credit la vedere antrenează decăderea din acțiunea cambială de regres.
În speță, acțiunea exercitată de creditor a fost o acțiune cambială directă, fiindcă debitorul principal și avaliștii săi sunt debitori cambiali principali.
Conform prevederilor "art. 37 - la vedere este plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată spre plată în termen de 1 an de la data sa. poate reduce sau prelungi acest termen."
Curtea apreciază că obligația de plată a devenit scadentă la data prezentării biletului la ordin la plată, respectiv la data de 4 august 2004. Obligațiile cambiale se sting prin decădere și prescripție. Faptul că biletul la ordin a fost prezentat la plată la 4 august 2004, în interiorul termenului de prescrispție de 3 ani pentru exercitarea acțiunii cambiale, atestă că dispozițiile art.37 din Legea 58/1934 au fost respectate.
În art. 12.8 din Contractul de credit nr. 28/11.06.2003 încheiat între Bank și SC, s-a prevăzut prelungirea termenului de prezentare la plată a biletelor la ordin, la 3 ani de la data emiterii:
"In temeiul art. 37 din Legea nr. 58/1934 și pct. 227 din Normele Băncii Naționale a României nr. 6/1994, emitentul și avaliștii prelungesc convențional perioada prezentării la plata a biletelor la ordin în termen de 3 (trei) ani de la data emiterii"
Prin urmare, în contractul de credit încheiat între Bank și exista convenția cambială de prelungire a termenului de prezentare la plată a biletelor la ordin ".în termen de 3 (trei) ani de la data emiterii".
Art. 35 din Legea 58/7934 arată că " este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat"".
Legea nu instituie obligativitatea ca prelungirea termenului de prezentare la plată de către emitent - peste termenul de 1 an - să fie specificată pe biletul la ordin. Acest lucru este și obiectiv imposibil, dată fiind structura biletului la ordin, cu zone delimitate distict, în care nu s-ar putea insera o clauză de genul celei prezentate anterior. Cazurile în care există această obligație sunt prevăzute expres de lege: girul trebuie să fie scris pe cambie (art. 15), acceptarea deasemeni (art. 28, 32), avalul (art. 34), clauza întoarcere fără cheltuieli (art. 51), acceptarea prin intervențiune (art. 76). De asemenea, dacă o cambie/bilet la ordin este tras în mai multe exemplare identice, acestea trebuie numerotate în însuși textul titlului (art. 83), după cum, dacă se prevăd dobânzi, clauza trebuie să rezulte din înscris (art. 5). Prin urmare,"ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Și, în plus, menționarea scadenței care depășește 1 an, pe biletul la ordin, ceea ce instanța de judecată a considerat că ar trebui specificat, apreciind că nu poate fi dedusă din alte acte încheiate, este în totală contradicție cu faptul că acest bilet la ordin a fost emis "la vedere" și, în acest fel, scadența este dată de data prezentării la plată. Ori cambia/biletul la ordin fără arătarea scadenței este socotită plătibilă la vedere, cum de altfel este specificat pe biletul la ordin, iar menționarea scadenței acceptate echivalează cu un bilet la ordin cu scadența la o zi fixă, ceea ce ar fi inadmisibil, întrucât scadența este unică.
Legea face referire la "termenul convențional fixat de trăgător", care poate fi stabilit deci printr-o convenție distinctă. Actul separat este la fel ca și biletul la ordin la care se referă, un act de comerț, convenția putând fi dovedită prin orice mijloc legal de probă. În acest fel, rezultă că este admisibilă înscrierea unei asemenea convenții prin act separat, deoarece legea cambială nu interzice și nu impune în mod expres ca această convenție să fie inserată pe biletul la ordin.
dreptului cambial invocat de instanța de judecată nu poate fi luat în considerare, întrucât se înlătură însăși convenția emitentului biletului la ordin de a-l prezenta la plată în termen de 3 ani de la emitere. Dreptul conferit băncii poate fi exercitat în limitele înțelegerii cu trăgătorul, opozabilă și avaliștilor, care rezultă din raportul fundamental care a determinat emiterea cambiei.
Contractul de credit în care emitentul biletului la ordin a convenit această posibilitate constituie legea părților. În caz de executare silită a SC SA, în temeiul acestui bilet la ordin, emitentul era în imposibilitate de a invoca decăderea băncii din dreptul de prezentare la plată în termenul de 1 an de la emitere, în virtutea convenției contractuale.
Cum emitentul nu poate invoca decăderea subscrisei din dreptul de prezentare la plată, este evident că nici avalistul nu ar putea invoca aceste aspecte.
Potrivit dispozitiilor legii nr. 58/1934 (art. 35) avalistul este ținut în același mod ca și acela pentru care a garantat. Cum (avalizat) a convenit prin contractul de facilitate de credit și clauza ca biletul la ordin să fie prezentat la plată într-un termen de maxim 3 ani de la data când a fost emis, rezultă de drept că și avalistul, prin avalul dat pe biletul la ordin, s-a obligat pentru întreaga perioadă de timp până la care se poate prezenta la plată biletul la ordin în discuție, respectiv maxim 3 ani de la emitere.
Prescripția în cazul biletului la ordin este unică, începutul termenului de prescripție fiind calculat la fel atât în cazul emitentului cât și în cazul avalistului acestuia. Iar cum în cazul emitentului SC SA începutul calculului termenului de prescripție se calculează de la scadentă, care este data prezentării la plată în termenul convenit cu emitentul (04.08.2004), este evident că același termen este aplicabil și în cazul avalistului.
fiind ținut în aceleași condiții ca și persoana garantată, prescripția care afectează obligația principală produce aceleași efecte și asupra obligației garantului.
Tribunalul Sălaj nu a ținut cont de faptul că debitoarea NU a invocat excepția neprezentării la plată a biletul la ordin în termenul general de un an de la data emiterii, și, implicit, decăderea posesorului din acest drept, încălcând prevederile art. 37 si 58 din Legea nr. 58/1934 i instituind greșit o dată a scadenței în funcție de termenul de prezentare la plată, a cărui depășire nu a fost invocată de oponentă.
Pentru a constata prescris dreptul creditoarei în a solicita executarea silită în temeiul acestui bilet la ordin emis "la vedere" la data de 13.06.2003, s-a apreciat că termenul de prescripție este de 3 ani de la scadență, iar data scadenței biletului la ordin emis la vedere este în termen de 1 an de la data emiterii sale, respectiv 14 iunie 2004. Scadența biletului la ordin în cauză nu poate fi apreciată ca fiind ziua imediat următoare expirării termenului de 1 an de la emitere în care trebuia prezentat la plată - 14 iunie 2004 - întrucât acest bilet la ordin a fost prezentat la plată la data de 04.08.2004. Eventual, în măsura în care data prezentării/a refuzului de plată nu ar fi fost specificată expres, ar fi fost admisibilă instituirea scadenței în acest fel.
Prin analogie, sunt aplicabile prevederile pct. 229 din Normele 6/1994, care arată că "Momentul din care se calculează data scadenței cambiei la un anumit timp de la vedere este determinat de data acceptării. În caz de refuz de acceptare, termenul curge de la data protestului neacceptare sau refuz de datare. În cazul în care a fost omisă precizarea datei prezentării, acceptării sau a datei dresării protestului, atunci data de la care curge termenul este ultima zi de înfătișare, adică ultima zi a termenului de un an prevăzut de art. 37 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin. "
Trebuie făcută o clară distincție între decăderea din dreptul de prezentare la plată, dacă această prezentare nu s-a făcut în termenul de 1 an sau în termenul fixat de trăgător și prescripție, al cărei termen începe să curgă de la data scadenței. La pct. 454 din Normele-Cadru nr. 6/08.03.1994 emise de Banca Națională a României se arată că "Obligațiile cambiale. se sting prin decădere și prescripție"
Neprezentarea la plată a biletului la ordin emis" la vedere" n termenul prevăzut de art. 37 din Legea nr. 58/1934 sau în termenul convenit de emitent atrage decăderea posesorului din acțiunea de regres. "După trecerea termenelor fixate pentru prezentarea unei cambii la vedere sau la un anume timp de la vedere, posesorul este decăzut din drepturile sale împotriva giranților, împotriva trăgătorului și împotriva celorlalți obligați cu excepțiunea acceptantului." ( art. 58 din lege). drepturilor de regres nu antrenează însă și pierderea dreptului la acțiunea cambială directă/executarea silită contra debitorilor cambiali principali.
În motivarea dată, Tribunalul Sălaj arată că debitoarea oponentă nu avea interesul să invoce excepția neprezentării la plată a biletului la ordin în termenul general de 1 an de la data emiterii acestuia, întrucât debitoarei i-a profitat termenul respectiv. Nu știm care este rațiunea acestor aprecieri, însă textul art. 58 din Legea 58/1934 reglementează pierderea dreptului de regres al posesorului contra obligaților de regres, posesorul pierzând acțiunea contra acestora, rămânându-i doar acțiunea împotriva acceptantului și avaliștilor săi (cum este cazul în speță). Prin urmare, avalistului nu îi profită cu nimic decăderea posesorului din acțiunea de regres.
Instanța de judecată, în lipsa unei contestări de către oponenta a decăderii din dreptul de a prezenta la plată biletul la ordin, a contestării scadenței acestuia stabilită conform legii în funcție de data prezentării la plată, trebuia să țină cont de ceea ce este trecut pe biletul la ordin și să ia în considerare faptul că data de 04.08.2004 este data scadenței, echivalentă cu data prezentării la plată.
Ori tocmai raportat la termenul prevăzut de lege/emitent pentru prezentarea la plată a biletului la ordin (și a cărui neprezentare în termen nu a fost invocată de oponentă), instanța a instituit data scadenței biletului la ordin ca fiind 14.06.2004 și a apreciat că de la aceasta dată începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani în care posesorul creditor are posibilitatea să inițializeze acțiunea de executare silită împotriva emitentului sau avaliștilor săi.
Câtă vreme oponenta nu a invocat până la prima zi de înfățișare decăderea subscrisei din dreptul de prezentare la plată a biletului la ordin după împlinirea termenului de 1 an de la emitere, data prezentării la plată specificată pe biletul la ordin devenind astfel data scadenței invocarea excepției prescripției executării silite de către instanța de judecată - care este raportată direct tocmai la data scadenței (de la care a calculat începerea termenului de prescripție extinctivă)- menținută ca atare de Tribunalul Sălaj, este inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente întemeiat pe dispozițiile art. 312.pr.civ. raportat la art. 304 pct.9 pr.civ. și art. 296.pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în sensul admiterii recursului declarat de BANK SA împotriva deciziei civile nr. 4 din 05.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o va modifica în sensul că va admite apelul declarat de creditoarea Bank B - Sucursala S împotriva sentinței civile nr. 3073 din 4.10.2007 a Judecătoriei Zalău, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Zalău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de BANK SA împotriva deciziei civile nr. 4 din 05.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de creditoarea Bank B - Sucursala S împotriva sentinței civile nr. 3073 din 4.10.2007 a Judecătoriei Zalău.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Zalău.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
3 ex./
jud.apel: /
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
