Opoziție la executare. Decizia 1294/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1294/2008
Ședința publică de la 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Simona Szab
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta - -, împotriva deciziei comerciale nr. 17/A/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta - -, având ca obiect opoziție la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 26.05.2008 s-a depus la dosar, de către pârâta intimată - - concluzii scrise.
Se constată de asemenea, faptul că prin încheierea de ședință din data de 08.05.2008 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 17/A/2007, pronunțată la data de 10 septembrie 2007, în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta - -, împotriva sentinței civile nr. 9829 din data de 29.12.2006, pronunțată în dosarul cu nr- al Judecătoriei Cluj -N, obligând totodată apelanta la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea intimatei, în sumă de 939,27 lei, iar ulterior, prin decizia comercială nr. 2/A/2008, de completare a dispozitivului deciziei cu nr. 17/A/2007, suplimentând cheltuielile de judecată acordate intimatei cu suma de 2439,14 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, pe calea opoziției la executare nu se poate analiza fondul pretențiilor pentru plata cărora a fost emis cecul. Cecul este un instrument de plată, trebuind să cuprindă, pentru a fi valabil, așa cum prevede Legea nr. 59/1934, anumite prevederi. Pentru anularea cecului acțiunea trebuie să se bazeze pe prevederile legii menționate. Cum corect a stabilit și instanța de fond, nu există nici un motiv pentru admiterea opoziției la executare și nici pentru anularea cecului, conform art. 55 din Legea nr. 59/1934.
Chestiunea somației emise de către executorul judecătoresc nu putea să fie analizată de către instanța fondului în cadrul acestei acțiuni ținând de executarea propriu-zisă a titlului executoriu. Aspectele invocate în cererea de apel țin de fondul cauzei și nu pot fi lămurite decât în cazul unei contestații la executare propriu-zise, așa cum corect a reținut și instanța de fond. "Excepțiile personale" pomenite în al. 2 ale art. 55 din Legea nr. 59/1934 se referă la cu totul altceva decât a considerat apelanta că înseamnă acele excepții.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - -, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 9829/29.12.2006, pronunțată de Judecătoria Cluj -N și, pe cale de consecință, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii introductive de instanță, înțelegând să-și întemeieze în drept recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta arată că înscrisul ce atestă livrarea efectivă a mărfii nu este contractul, ci factura fiscală, astfel că, indiferent de valoarea contractului, reclamanta a achitat doar marfa care a fost efectiv livrată pe bază de facturi fiscale, apreciind că instanța de apel în mod greșit a concluzionat că, raportat la valoarea contractului reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, îndrituind intimata să procedeze la demararea procedurii de încasare a cec-urilor, deși obligarea reclamantei la plata unor mărfuri care nu au fost livrate, dar au fost prevăzute în contract, este nelegală și abuzivă.
Reclamanta arată că obligația sa de a garanta plata prețului către -, prin emiterea de cec-uri către - - B rezultă atât din contractul de vânzare-cumpărare nr. 002/14.01.2004, cât și din contractul de comision nr. 40/2003, completat prin addendum-ul nr. 3/20.01.2004, încheiat între - și - -
În baza acestor contracte, reclamanta a achitat furnizorului toate livrările de marfă efectuate de către acesta, în sumă totală de 179.872,21 USD, deci intimata, raportat la prevederile contractuale mai sus menționate, nu avea dreptul de a demara procedura de încasare a cec-urilor, aceasta neavând calitate de creditor al reclamantei, fiind doar comisionara partenerului de afaceri, apreciind că sub acest aspect, intimata - - Baa cționat cu rea-credință, erijându-se permanent în calitatea de partener de afaceri și creditor al reclamantei.
O altă critică adusă deciziei recurate constă în faptul că instanța de apel a ignorat complet Notificarea din data de 23.11.2006, transmisă de - ia către intimata - -, din care rezultă faptul că partenerul de afaceri a revocat contractul de comision nr. 40/2003, interzicând intimatei efectuarea oricăror proceduri de executare silită a reclamantei, în baza filelor cec emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 002/14.01.2004, astfel că intimata nu se mai putea prevala nici măcar de beneficiul contractului de comision - în exercitarea demersurilor referitoare la procedura de executare silită.
Conform Normelor cadru BNR, pct. 257, reclamanta arată că își fondează apărarea pe o excepție personală, vizând raportul fundamental care a stat la crearea și circulația cec-ului - pct. 264, alin. 2, lit. a, din Normele cadru BNR nr. 7/1994, apreciind că raportat la prevederile art. 23 și 55 din Legea 59/1934, prin probațiunea administrată în prezenta cauză a făcut dovada în mod valabil asupra faptului că intimata a fost de rea-credință când a demarat procedura de încasare a cec-urilor, lucrând în paguba reclamantei.
Intimata - - a formulat și depus la dosar întâmpinare la cererea de recurs, la data de 24.03.2008, solicitând respingerea acestuia, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, invocând în drept prevederile art. 115 -118, art. 137, art. 163 Cod procedură civilă, art. 1201 Cod civil, precum și celelalte dispoziții legale incidente.
În motivare, intimata înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat, având în vedere sentința civilă cu nr. 8914/2006, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în dosarul cu nr-, prin care a fost respinsă opoziția la executare formulată de reclamanta - -, sentință rămasă definitivă prin constatarea perimării apelului declarat de către - -, împotriva sentinței civile nr. 8914/2006 și neexercitarea - în condițiile art. 253 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă. - căii de atac a recursului împotriva hotărârii date de Tribunalul Comercial Cluj în apel.
În susținerea acestei excepții, intimata arată că între cele două cauze există tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 1201 Cod civil, mai mult, sentința civilă cu nr. 8914/2006 fiind pronunțată de Judecătoria Cluj -N pe fond și nu în temeiul unor excepții procesuale, motiv pentru care solicită, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă admiterea excepției autorității de lucru judecat.
Pe fond, intimata - - arată că prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă invocate de reclamantă ca temeiuri ale recursului nu sunt incidente, deoarece instanța de apel face o referire expresă asupra temeiurilor legale care impun respingerea apelului, acestea nefiind susținute cu argumente.
Cu privire la aspectele de fond, invocate de către reclamantă, intimata arată că, din întreaga cantitate de porumb livrată, în sumă totală de 670.622,75 USD, reclamanta nu a achitat decât suma de 179.872,21 USD, astfel că, în temeiul Legii nr. 59/1934, procedura de încasare a cec-urilor este justificată ca efect autonomiei și independenței ce rezultă din calitatea intimatei de titular al cec-urilor, astfel că susținerea reclamantei cu privire la reaua-credință a intimatei în a demara procedura de executare silită nu este susținută, în condițiile în care marfa cumpărată nu a fost achitată în conformitate cu termenii contractuali.
În continuare, intimata arată că nu se prevalează de calitatea de creditor al oponentei, ci numai de calitatea de comisionar, care, în condițiile deținerii legale a unei file cec, în conformitate cu art. 47 din Legea 59/1934 are dreptul că ceară executarea celui ce s-a obligat prin cec, iar în conformitate cu art. 48 al aceleiași legi poate cere suma arătată în cec și dobânda legală, aspecte care îi conferă intimatei calitatea de creditoare a reclamantei, atâta timp cât aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale, aceasta din urmă nefăcând nici o dovadă în susținerea afirmației referitoare la reaua-credință a intimatei, așa cum reclamă Legea nr. 59/1934 și pct. 265 din Normele- cadru nr. 7/1994.
De asemenea, cu privire la notificarea din data de 23.11.2006 intimata arată că înscrisurile existente la dosar relevă faptul că există o altă notificare, ulterioară, transmisă de către - intimatei - -, la data de 19.04.2007, dată la care rezultă indubitabil faptul că reclamanta nu a achitat în întregime prețul cantității de 3832,13 tone metrice de porumb.
La termenul din data de 08.05.2008, reclamanta depune la dosar răspuns la întâmpinare, prin care se apără în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, arătând că sentința civilă nr. 8914/2006 dată de Judecătoria Cluj -N, în dosarul cu nr- vizează o somație și un titlu executoriu diferit de cel care face obiectul prezentei cauze.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Recurenta a încheiat cu - contractul de vânzare-cumpărare nr. 002/14.01.2004 prin care a achiziționat de la firma ă porumb, obligându-se să garanteze îndeplinirea obligației de plată prin emiterea a patru cecuri în favoarea intimatei - -, care are calitatea de comisionar al societății vânzătoare. S-a stipulat de asemenea că, în cazul în care cumpărătoarea nu va plăti prețul, comisionarul va prezenta filele cec spre încasare la bancă.
Reclamanta - - a formulat opoziție la executarea silită demarată de comisionara - - invocând în esență faptul că înscrisul care atestă livrarea efectivă a unei mărfi nu este contractul, ci factura fiscală și că, în speță, s-a livrat efectiv o cantitate mai mică decât cea contractată, care a fost achitată, precum și faptul că societatea ăar evocat contractul de comision nr. 40/2003 încheiat cu pârâta, acesteia din urmă fiindu-i interzisă continuarea oricărei proceduri de executare silită a reclamantei.
Aceste apărări formulate de către debitoarea - -, așa cum au reținut și prima instanță, precum și instanța de apel, nu pot face obiectul analizei pe calea opoziției la executarea titlurilor comerciale de valoare.
Pe această cale, prevăzută de art. 54 din Legea nr. 59/1934 pot fi invocate numai excepții de nulitate a titlului prevăzute la art. 2 sau excepțiile întemeiate pe raporturile cu trăgătorul sau posesorii anteriori ai titlului, numai dacă posesorul, dobândind cecul a lucrat cu știință în paguba debitului.
Analizarea fondului pretențiilor decurgând din raporturile juridice care au la bază titluri comerciale de valoare nu se poate realiza pe calea opoziției la executare, ci, eventual, în cadrul unei contestații la executare propriu-zise, potrivit art. 399 și urm. Cod procedură civilă.
Față de reglementările speciale în materie, urmează a se reține că decizia pronunțată în apel este legală și temeinică și va fi menținută ca efect al respingerii recursului, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată prin întâmpinare se va reține că, între cele două litigii nu există tripla identitate prevăzută de art. 1201 cod civil sub aspectul obiectului, litigiul care a fost soluționat și față de care s-a invocat excepția având drept obiect alte titluri de valoare decât cele supuse analizei în prezentul litigiu.
În consecință, recursul se va respinge ca nefondat, iar decizia pronunțată în apel d e către Tribunalul Comercial Cluj se va menține în întregime.
În considerarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, recurenta - - va fi obligată să-i achite intimatei - - B suma de 358 lei cheltuieli de judecată parțiale, ocazionate cu deplasarea și cazarea reprezentantului intimatei la termenele de judecată stabilite în recurs, potrivit notei de cheltuieli și dovezilor atașate la dosar, la filele 28-30.
Se va respinge cererea pentru cheltuieli de judecată efectuate la ultimele două termene de judecată în apel, și solicitate prin aceeași notă de cheltuieli depusă de intimată în recurs, întrucât aceasta avea posibilitatea să valorifice dovezile privind efectuarea cheltuielilor în acea fază procesuală, iar în măsura în care, deși solicitate, acestea nu i s-au acordat, calea legală de urmat o constituia exercitarea recursului sub acest aspect al cheltuielilor de judecată, existând, în egală măsură și calea acțiunii de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - împotriva deciziei comerciale nr. 17/A din 10 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentă să-i achite intimatei - - suma de 358 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Simona Szab
