Opoziție la executare. Decizia 1886/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1886/2008
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul promovat de SC SA, împotriva deciziei comerciale nr. 15/A din 21.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, cauza privind și pe intimata SC LEASING SA fostă SC ROMANIA SA, având ca obiect opoziție la executare.
În data de 12.09.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentei.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia comercială nr. 15/A/2008 din data de 21.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității declarării apelului invocată de intimata C-N și a fost admis apelul declarat de apelanta LEASING (fosta ROMANIA ), în contradictoriu cu intimata împotriva sentinței civile nr. 3.179/17.04.2006 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr. 5.214/2006, pe care o modifică în totalitate în sensul că respinge ca neîntemeiată opoziția la executare formulată de reclamanta împotriva intimatei ROMANIA în dosarul execuțional nr. 107/2006 al J.
În final, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul comercial, în rejudecare, a reținut următoarele:
Chiar în condițiile în care Curtea de Apel Cluja decis că în acest caz concret dedus judecății, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, termenul pentru curgerea căii de atac trebuie calculat de la comunicarea sentinței, intimata a susținut în continuare excepția de tardivitate a apelului.
Excepția a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul primei instanțe ( 50 din dosarul nr. 5.214/2006) sentința apelată a fost comunicată cu apelanta la data de 28.06.2006, iar recursul (recalificat apel) a fost depus la oficiul poștal în data de 14.07.2006 ( 9), în ultima zi a termenului, calculat pe zile libere. Astfel, nu intra în calcului termenului data de 28.06.2006, data comunicării, situație în care termenul de 15 zile se împlinește în 13.07.2006, iar ultima zi în care poate fi depus procedural apelul a fost 14.07.2006, ziua următoare celei în care a expirat termenul de 15 zile, deoarece ultima zi nu intra în calcul, conform modului de calcul impus de art. 101 alin. 1.
Cu privire la fondul apelului, instanța a reținut următoarele:
În dosarul execuțional nr. 107/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc au fost puse în executare împotriva debitoarei două bilete la ordin emise în data de 07.10.2002, învestite cu formulă executorie prin încheierile nr. 3018/CC/2005 și 3057/CC/2005 ( 26, 27 din dosarul nr. 5.214/2006 al Judecătoriei Cluj -N). Biletele la ordin au fost învestite cu formulă executorie și au fost emise somațiile cambiale.
Prin opoziția la executare introdusă la 13.03.2006 debitorul-urmărit a solicitat instanței anularea celor două bilete la ordin deoarece între părți a avut loc o tranzacție conform căreia în schimbul predării amiabile a bunurilor, creditorul-urmăritor renunță la orice pretenție financiară față de debitoare.
În data de 28.08.2002 s-a încheiat un contract de leasing nr. - MD 63, pentru cumpărarea unui camion și a unei semiremorci, iar plata trebuia realizată în 20 de rate trimestriale. Pentru plata acestor rate, debitoarea a emis un număr de 20 de bilete la ordin ca instrumente de plată. În perioada 2004-2005 au existat restanțe la plata unor rate de leasing, situație în care la 15.06.2005 debitoarei i-a fost comunicat faptul rezilierii unilaterale a contractului.
Prin opoziția la executare formulată, debitoarea face abstracție de faptul ca biletul la ordin ca titlu de valoare da naștere la o obligație autonomă si necondiționată de plată a sumei înscrise în favoarea beneficiarului. Astfel, este de deplin recunoscut faptul că una dintre caracteristicile esențiale ale cambiei si biletului la ordin (guvernate de reguli identice sub acest aspect) se referă la faptul că au valoarea unor titluri abstracte, în sensul ca drepturile si obligațiile rezultate din cambie exista în mod valabil, independent de cauza juridică care le-a generat, de raportul juridic fundamental care în cazul concret dedus judecății este reprezentat de contractul de leasing încheiat intre părți.
Intrucât biletul la ordin este un titlu abstract, pentru valorificarea drepturilor si realizarea obligațiilor cambiale nu trebuie făcută dovada raporturilor fundamentale. Din momentul în care a fost emis, drepturile si obligațiile cambiale au o existență de sine stătătoare. Datorită caracterului de titlu abstract, cambia si biletul la ordin se emancipează total de cauza juridică care le-a generat si obligațiile asumate sunt analizate în sine, fără vreo referire la raporturile juridice fundamentale.
In aceste condiții, soarta contractului de leasing este irelevantă și obligația de plată născută din emiterea valabilă a biletelor la ordin subzistă independent de rezilierea acestui contract sau de o eventuală tranzacție încheiată între părți. Tranzacția încheiată între părți, chiar dacă ar îndeplini condițiile de valabilitate esențiale oricărui act juridic și cele speciale ale contractului enunțat, nu are nici o relevanță sub aspectul obligațiilor născute din emiterea valabilă a celor două bilete la ordin puse în executare în dosarul execuțional enunțat, deoarece această tranzacție privește exclusiv drepturi si obligații născute din contractul de leasing si nu afectează în nici un fel drepturile si obligațiile născute din emiterea biletelor la ordin. Aceste drepturi si obligații cambiale se bucură de o totală independență, așa cum s-a arătat anterior.
Debitoarea-intimată nu a invocat existenta unei tranzacții cu privire la drepturile si obligațiile născute din emiterea biletelor la ordin ci existența unei tranzacții cu privire la drepturile si obligațiile născute din raportul juridic fundamental, contractul de leasing. O astfel de tranzacție chiar dacă ar fi intervenit între părți nu afectează existența drepturilor si obligațiilor cambiale si nici deplina legalitate executării cambiale.
In mod eronat si nelegal prima instanță a anulat cele doua titluri executorii pentru motive care țin exclusiv de raportul juridic fundamental dintre părți, fără a reține existența vreunei excepții cambiale care să afecteze valabilitatea titlurilor de valoare puse în executare. In realitate, nu s-a dovedit nici o cauză de nevalabilitate a biletelor la ordin pentru motive care țin de forma sau fondul acestora, așa cum sunt reglementate de Legea nr. 58/1934 si dezvoltate de doctrina si practica judiciară, motiv pentru care în baza art. 296. instanța a admis apelul declarat de apelanta LEASING (fosta SC ROMANIA SA) împotriva sentinței civile nr. 3.179/17.04.2006 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr. 5.214/2006, pe care a modificat-o în totalitate în sensul că a respins ca neîntemeiată opoziția la executare formulată de reclamanta împotriva intimatei ROMANIA în dosarul execuțional nr. 107/2006 al.
Totodată, în baza art. 274 alin. 1. instanța a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceasta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs,în termenul legal, prin reprezentantul său legal, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și, în principal, anularea apelului declarat de apelanta ca tardiv, iar în subsidiar, rejudecarea pe fond a opoziției la executare formulată de recurentă, cu menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat pe cale de excepție tardivitatea formulării apelului de către apelanta care a primit hotărârea la 28.06.2006, dar a depus apelul abia la data de 14 iulie 2006 prin poștă, acesta fiind tardiv cu o zi, deoarece ziua de 14 iulie 2006 nu era o zi de legală sau când serviciul ar fi fost suspendat.
Pe fondul cauzei a fost criticată ca nelegală decizia pronunțată în apel care ar fi desființat soluția primei instanțe cu toate că era legală și temeinică, deoarece a luat în considerare contractul de leasing pentru cumpărarea unui camion și a unei semiremorci prin care s-a stabilit că plata se va face în 20 de rate trimestriale, emițându-se 20 de bilete la ordin ca instrument de plată a ratelor.
Ca urmare a neachitării mai multor rate, LEASING a comunicat rezilierea contractului, iar printr-o adresă din 15.05.2005 s-a solicitat restituirea de bunăvoie a bunurilor respective, arătându-se că în cazul în care nu se va ajunge la o înțelegere amiabilă, pretențiile LEASING A vor include, în conformitate cu prevederile contractuale toate sumele restante, dobânzi restantă, taxa de reziliere, toate cheltuielile legal, toate cheltuielile făcute cu ocazia reposesiei vehiculelor.
Din textul adresei rezulta concluzia clară că toate sumele restante, dobânzi și alte taxe se vor pretinde de apelantă numai în cazul în care nu se restituie bunurile pe cale amiabilă, or în data de 28 iulie 2005 s-a încheiat un acord cu un reprezentant al LEASING de predare amiabilă a bunurilor respective.
Ținând cont de acest fapt, respectiv predarea bunurilor pe cale amiabilă, LEASING nu mai avea dreptul să solicite plata sumelor restante.
Cu toate acestea, LEASING a investit cu formulă executorie două bilete la ordin solicitând punerea în executare silită a acestora, invocând invocându-se prev. nr.OG 51/1997 și faptul că suma respectivă reprezintă o restanță în plata ratelor din perioada anterioară, numai că normele instituite prin art. 15 sunt supletive și nu dau naștere în mod automat la un drept, partea putând renunța la el, cea ce s-a și întâmplat cu prilejul restituirii benevole a bunurilor.
S-a mai invocat și practica instanței supreme dedusă din decizia civilă nr. 3277/2002 în sensul că opoziția la executare a fost emisă pe motiv că debitoarea nu datora suma cuprinsă în biletul la ordin, fiind exonerată la plată, precum și a Curții de Apel Constanța unde a fost anulat biletul la ordin investit cu formulă executorie, pe motiv că prevederile din convenția dintre părți privind executarea silită au fost modificate printr-un addendum.
Instanța de apel a apreciat greșit însă că între părți nu a intervenit o tranzacție care să fi stins orice datorie a recurentei, atâta timp cât s-a conformat solicitării din 15.06.2005 și a predat autovehiculele de bunăvoie.
La rândul său, intimata-apelantă LEASING a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat, susținând în esență că, în realitate, ca urmare a rezilierii contractului de leasing s-a procedat la predarea pe cale amiabilă a autovehiculelor respective și nu a renunțat la drepturile sale de creanță, singurele acte juridice prin care ar fi putut renunța la drepturile ei fiind remiterea de datorie sau contractul de tranzacție, însă nu sunt îndeplinite condițiile nici uneia din aceste situații.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente din Legea nr. 58/1934 și nr.OG 51/1997, Curtea reține următoarele:
În primul rând, referitor la faptul că ar fi fost respinsă excepția tardivității introducerii apelului de către intimata-apelantă LEASING se cuvine a se menționa că acest aspect a fost rezolvat irevocabil într-un alt ciclu procesual prin decizia civilă nr. 33 din 09.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Cluj, în care a fost admis recursul declarat de intimata LEASING împotriva deciziei civile nr. 15 din 13.08.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, casată în întregime această decizie și trimisă cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Cu acest prilej s-a stabilit cu putere d lucru judecată faptul că apelul declarat în cauză este declarat în termenul legal, așa încât a devenit inutilă reluarea acestei excepții.
Cu toate acestea, tribunalul a reluat în dezbatere aceeași excepție și pe bună-dreptate a respins-o și cu acest prilej, deoarece teza susținută de recurentă în privința modalității de calcul a termenului este greșită.
În al doilea rând, nici motivele pe fondul recursului nu pot fi primite. Se cuvine a fi observat că dezvoltarea lor, deși amplă, nu se circumscrie în nici unul din motivele prev. de art. 304 pct. 1 - 9.pr.civ.
Aserțiunile recurentei îndreptățesc C să examineze ca motiv de nelegalitate a deciziei situația cuprinsă la pct. 98 din textul legal citat, respectiv dacă hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii.
Examinarea soluției instanței de apel duce la concluzia legalității și temeiniciei acesteia, motivele de recurs neputând fi primite.
Așadar, tribunalul a circumscris analiza sa regulilor ce se impun a fi respectate în cazul punerii în executare a două bilete la ordin, investite cu formulă executorie, ceea ce le conferă caracteristicile unor titluri de valoare, ce conțin obligația autonomă și necondiționată de plată a sumei înscrise în favoarea beneficiarului.
Chiar dacă, în argumentarea amplă făcută în considerentele deciziei tribunalului, care nu se mai impun a fi reluate, acesta a considerat că soarta contractului de leasing este irelevantă, nu este lipit de relevanță faptul că notificarea rezilierii contractului urmată de predarea benevolă a autovehiculelor nu îndeplinește cerințele unei tranzacții din care să rezulte precis, ferm și neechivoc renunțarea societății de leasing la sumele restante anterioare acestui moment.
Tocmai de aceea, invocarea jurisprudenței arătate nu este relevantă în cauză, atâta timp cât situațiile expuse nu sunt similare cu prezenta speță.
Așa fiind, față de toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus expuse, ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge recursul declarat de C-, cu sediul în C-N,-,. 6, jud. C, prin reprezentatul său legal, împotriva deciziei civile nr. 15/A din 21 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. 264/1.285/2008 al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./09.10.2008
Jud. fond:,.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
