Retragere asociat. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.887/2008
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, după recalificare căii de atac din apel în recurs, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamantul și pârâții A, și SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 518 din 06.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, având ca obiect retragere asociat.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentelor recursuri constată:
Prin sentința comercială nr. 518 din 6 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei C-N și, în consecință, a fost obligată pârâta să-i achite reclamantului contravaloarea părților sociale în cuantum de 6.569 lei, cu dobânda legală aplicabilă în materie comercială începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului.
Totodată, a fost respinsă cererea formulată de reclamant având ca obiect obligarea pârâților A și, în solidar, cu pârâta, la plata contravalorii părților sociale, precum și capătul de cerere având ca obiect încuviințarea retragerii din societatea pârâtă și distribuirea părților sociale deținute de reclamant.
În final, a fost obligată pârâta să-i achite reclamantului suma de 4.539,3 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a reținut următoarele:
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, reclamantul și pârâții A și sunt acționari ai, reclamantul deținând un număr de 3 părți sociale, având un aport la capitalul social de 30 RON și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 15%, în timp ce pârâtul A deține un număr de 16 părți sociale din totalul de 20, aportul la capitalul social fiind de 160 RON din totalul de 200 RON integral vărsat, iar cota de participare la beneficii și pierderi de 80%, iar pârâtul deține 1 parte socială din capitalul social, cu aport de 10 RON și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 5%.
Conform susținerilor reclamantului, susțineri confirmate de pârâți, începând cu luna septembrie 2005 între părți au intervenit o serie de neînțelegeri, care au avut drept rezultat imposibilitatea conlucrării asociaților în vederea realizării voinței societare, reclamantul angajându-se la o altă societate concurentă, iar pârâții efectuând acte de concurență neloială constate prin sentința comercială nr. 267/9 martie 2006, acte de concurență ce au constat în înființarea a două societăți concurente, având același obiect de activitate.
Conform disp. art. 226 din Legea nr. 31/1990 republicată și actualizată, asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate în cazurile prevăzute în actul constitutiv, cu acordul tuturor celorlalți asociați și, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri judecătorești.
Alineatul 2 al articolului menționat statuează asupra faptului că atunci când retragerea se dispune prin hotărâre judecătorească, instanta va dispune, prin aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați, iar în ceea ce privește drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, alineatul 3 prevede că se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.
Întrucât după cum a rezultat din cererea introductivă și înscrisurile depuse la dosar la filele 52-55, cei trei asociați nu și-au exprimat acordul pentru retragerea reclamantului din societate, a fost formulată o cerere de chemare în judecată la data de 2 februarie 2007, cerere întemeiată pe neînțelegerile dintre părți.
Ulterior, la data de 22 martie 2007 fost depusă la dosar hotărârea nr. 1/3 mai 2005, adoptată de reclamant și pârâții A și, în calitate de acționari ai (62), hotărâre în baza căreia reclamantul cesiona părțile sociale deținute în cadrul persoanei juridice integral pârâtului A, urmând ca despăgubirea să se facă la valoarea stabilită prin expertiza contabilă din prezentul dosar.
În urma cesiunii, părțile au stabilit și structura capitalului social, precum și participarea la beneficii și pierderi, pârâtul A urmând să dețină 19 părți sociale, reprezentând 95% din capitalul social, echivalentul a 190 lei, iar pârâtul o parte socială reprezentând 5% din capitalul social, echivalentul a 10 lei, respectiv 100.000 lei vechi.
Față de această împrejurare, instanța a apreciat că primul capăt de cerere formulat de reclamant, precum și cererea având ca obiect distribuirea părților sociale deținute de reclamant către ceilalți asociați ai se impun a fi respinse ca fiind rămase fără obiect, deoarece în conformitate cu disp. art. 226 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată, asociații pârâtei au hotărât, de comun acord, asupra retragerii reclamantului din societate. De comun acord, de altfel, aceștia au hotărât și cu privire la distribuirea părților sociale, această distribuire făcându-se doar către unul dintre acționarii rămași, respectiv către pârâtul A, modificându-se în mod corespunzător și numărul părților sociale deținute de acesta din capitalul social și ponderea din structura capitalului.
Respingerea cererii se impune a fi dispusă întrucât cesiunea părților sociale ce a operat la data de 3 mai 2007, după introducerea acțiunii, între asociații societății pârâte, și-a produs efectele încă de la data adoptării, chiar în condițiile în care hotărârea nu a fost menționată în registrul comerțului și actul constitutiv nu a fost modificat, atâta timp cât înscrierea mențiunii cu privire la modificarea actului constitutiv la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj este făcută doar în scopul de a asigura opozabilitatea față de terți, în timp ce între părți, respectiv asociați, hotărârea își produce efectele încă de la data la care a fost adoptată.
De altfel, disp. art. 192 din Legea nr. 31/1990 republicată statuează asupra atribuțiilor adunării generale de a decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel, alineatul 2 al articolului menționat prevăzând că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Cât privește solicitarea reclamantului de a se dispune obligarea pârâților, în solidar, la plata contravalorii părților sociale cesionate, raportat la valoarea patrimoniului împărțită la numărul părților sociale existente la data de 30 septembrie 2005, în vederea soluționării acestui capăt de cerere, deoarece părțile nu au stabilit de comun acord modul în care se face desocotirea, instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate de către expert contabil, expertiză ce a fost depusă la dosar la filele 111-156.
Ca obiective ale raportului de expertiză a fost solicitată stabilirea valorii reale a patrimoniului la data de 30 septembrie 2005, stabilirea valorii părții sociale ca raport între valoarea patrimoniului și numărul de părți sociale, precum și a sumei ce-i revine reclamantului în baza valorii părților sociale și a cotei din capitalul social pe care o deținea înainte de retragerea din societate.
În conformitate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut că evaluarea s-a făcut la data de 30 septembrie 2005, dată menționată ca dată de referință în analiză, întrucât reclamantul a indicat această dată în cererea introductivă, iar pârâții au susținut că începând cu acea dată societatea nu mai desfășoară activitate.
Pentru stabilirea valorii de piață s-a procedat la evaluarea proprietăților imobiliare, constând în hala nr. 8 cu teren aferent, 12% din părțile indivize comune, hală achiziționată în baza unei promisiuni de vânzare-cumpărare încheiată de pârâta cu pentru un preț de 63.900 Euro, respectiv 2.492.100.000 lei vechi.
S-a avut în vedere faptul că terenul aferent halei, conform promisiunii de vânzare-cumpărare, este în suprafață de 5.274 mp și că din conținutul altor documente ar rezulta o suprafață totală de 5.934 mp, corespunzătoare unor numere topo indicate în sentința civilă nr. 1.529/2004, din această suprafață hala de producție fiind construită pe 2.150 mp.
În ceea ce privește valoarea terenului liber de construcții, respectiv 3.784 mp, experta a calculat o valoare de 433.326 lei, rotunjit 430.000 lei ( 118), iar hala și terenul pe care este construită aceasta au fost evaluate de către expertă prin mai multe metode, prin metoda comparațiilor directe ajungându-se la o valoare de 500.000 lei și prin metoda costurilor de reconstrucție ajungându-se la o valoare de 524.090 lei.
Opinia expertei față de valoarea de piață a construcției și terenului pe care a fost construită hala a fost exprimată în raportul de expertiză depus la dosar la fila 122, experta considerând că această valoare se ridică la un preț de piață de 500.000 lei, iar întreaga proprietate, respectiv hala cu terenul pe care este construită și terenul rămas liber, în suprafață de 3.784 mp, ar avea o valoare estimată rotunjită, conform acelorași metode prezentate mai sus, de 930.000 lei.
În cuprinsul aceluiași raport de expertiză s-a făcut mențiunea că hala de producție plus terenul aferent, înscrisă în nr. 1.334 de, nr. top. 324/1/2, 324/2/2, 325/1/2, 325/2/2, 327/1/2, 327/2/2, cu părțile indivize comune înscrise în nr. 1.329 de, a fost vândută la licitație publică la data de 19 februarie 2007 pentru plata unor datorii aparținând societății pârâtei cu suma de 612.000 lei.
Față de această împrejurare, făcând aplicarea coeficienților de uzură, experta a stabilit, după o serie de corecții, valoarea finală a proprietății ca fiind 740.000 lei și ținând cont de faptul că prețul halei și întregului teren, astfel cum a fost stabilit prin promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu, a fost achitat doar în proporție de 72,9%, s-a stabilit o valoare a activului la 30 septembrie 2005 de 332.136 lei.
În cuprinsul raportului de expertiză au fost evaluate și utilajele mijloace fixe aparținând societății pârâte, precum și stocurile, în cadrul capitolului C al raportului de expertiză ( 125), fiind stabilită valoarea contabilă a terenului și clădirilor, precum a utilajelor și stocurilor comparativ cu valoarea reevaluată.
Astfel, valoarea contabilă ce a fost avută în vedere la elaborarea bilanțului economic a fost stabilită la 504.431 lei, iar valoarea reevaluată la 880.360 lei, rezultând o diferență din reevaluare, între cele două valori, de 375.929 lei.
Instanța a considerat că în ceea ce privește evaluarea patrimoniului societății pârâte, deși s-a solicitat a se face la data de 30 septembrie 2005, nu poate fi avută în vedere la stabilirea sumei ce i se cuvine reclamantului urmare cesionării celor 3 părți sociale deținute din capitalul social, dat fiind faptul că această retragere din societate și pierderea calității de asociat s-a făcut la data de 3 mai 2007, odată cu adoptarea hotărârii nr. 1 depusă la dosar la fila 62.
Întrucât până la acea dată reclamantul a deținut calitatea de asociat în cadrul societății pârâte, doar la data retragerii s-a născut dreptul său de a solicita despăgubiri pentru părțile sociale ce au fost cesionate asociatului pârât
Ținând cont de aceste considerente, instanța a apreciat că se impun a fi avute în vedere la stabilirea sumei solicitată de reclamant cu titlu de despăgubiri doar utilajele și stocurile existente în patrimoniul societății pârâte, întrucât terenul și construcția au fost înstrăinate de către societatea pârâtă pentru plata unor datorii pe care aceasta le avea anterior retragerii reclamantului din societate, respectiv la data de 19 februarie 2007.
De altfel, la fila 119 din dosar, în cuprinsul raportului de expertiză s-a menționat faptul că imobilul a fost vândut prin licitație publică, fiind valorificat de executorul judecătoresc, astfel încât la data întocmirii raportului de expertiză și evaluării patrimoniului debitoarei imobilul nu se mai găsea în patrimoniul pârâtei.
Pe cale de consecință, făcând referire la capitalul propriu al societății pârâte, deși experta a considerat că în acesta se include atât terenul și clădirile, cât și utilajele și stocurile, instanța a dedus din suma de 375.929 lei suma reprezentând diferențele reevaluate pentru teren și clădire, 332.136 lei, rămânând doar diferența reevaluată pentru utilaje și stocuri, în cuantum de 43.792 lei.
Raportat la această valoare, urmând același raționament pe care experta l-a avut în vedere în cuprinsul raportului de expertiză la pct. D ( 126), făcând aplicarea procentului de 15% din capitalul social la suma de 43.792 lei, instanța a reținut că reclamantului retras din societate i se cuvine, proporțional cu participarea sa la capitalul social, suma de 6.569 lei.
Pe cale de consecință, cu luarea în considerare a disp. art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, instanța a obligat-o pe pârâta să-i achite reclamantului suma de 6.569 lei contravaloarea părților sociale cesionate, sumă la care se va aplica dobânda legală prev. de art. 3 alin. 1 din nr.OG 9/2000 actualizată, începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Instanța a apreciat că se impune a fi respinsă cererea formulată de reclamant de obligare a pârâților A și în solidar cu pârâta la plata contravalorii părților sociale întrucât urmare retragerii sale din societate părțile sociale au fost cesionate pârâtului A ca asociat al persoanei juridice, aceste părți sociale făcând parte din capitalul social al pârâtei, neoperând o transmisiune a patrimoniului societății către asociații menționați și, pe cale de consecință, pârâta este debitoare față de reclamantă urmare cesionării părților sociale.
În baza art. 274.pr.civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 4.539,3 lei, în favoarea reclamantului, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, contravaloarea parțială a expertizei tehnice de specialitate (2.000 lei), pentru diferența de 3.140 lei nefiind depusă la dosar dovada plății și onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal atât reclamantul cât și pârâții A și, atât în nume propriu, cât și în calitate de asociați ai
Ulterior, calea de atac exercitată de părți a fost recalificată în recurs, avându-se în vedere disp. art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, modificată și completată care arată că în cazurile privind retragerile din societate, hotărârea tribunalului este supusă numai recursului.
Reclamantul-recurent a solicitat admiterea recursului său, desființarea în totalitate a hotărârii atacate și, în rejudecare pe fond, să-i fie admisă acțiunea astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La rândul lor, pârâții-recurenții A și atât în nume propriu, cât și în calitate de asociați ai au cerut admiterea recursului lor, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare a societății la plata contravalorii părților sociale în cuantum de 6.569 lei cu dobândă legală și a cheltuielilor de judecată.
Primul recurent a adus critici de nelegalitate și netemeinicie soluției primei instanței care a nesocotit principiul disponibilității în sensul că deși pârâții au fost de acord cu retragerea sa din societate încă de la data de 30.09.2005, a impus părților să încheie o convenție referitoare la distribuirea părților sociale, născându-se astfel hotărârea de cesiune a părților sociale și care nu face nici o referire la retragerea lui din societate, însă cu toate acestea a reținut că retragerea a avut loc la aceea dată.
Și în ceea ce privește stabilirea contravalorii părții sociale soluția este greșită, deoarece a cerut ca valoarea unei părți sociale să fie raportate la valoarea patrimoniului din data de 30 septembrie 2005 și cu toate că pârâții au fost de acord și în cauză s-a efectuat o expertiză, încălcând același principiu al disponibilității a raportat aceste valori la data de 3 mai 2007.
Critici au fost aduse și în privința obligației de a achita contravaloarea părților sociale, în sensul că a fost obligată doar societatea deși trebuia să se aibă în vedere și ceilalți asociați-pârâți cărora li s-au distribuit părțile sociale, dar și în privința cheltuielilor de judecată care nu au avut în vedere achitarea de către el a diferenței din onorariul de expertiză în cuantum de 3.140 lei.
La rândul lor, recurenții-pârâți au pretins și ei că soluția primei instanței este nelegală și netemeinică în privința stabilirii valorii activelor societății, inclusiv a părților sociale.
Astfel, din expertiza contabilă întocmită rezultă din adunarea sumelor la activ, că la data de 30 septembrie 2005 totalul era de 929.414,87 lei, iar pasivul societății la acea dată era de 1.162.414,68 lei. Or, dacă pasivul societăți la data părăsirii acesteia de către reclamant era mai mare decât activul, nu este posibil ca societatea să fie obligată să-i achite contravaloarea unor părți sociale, atâta timp cât aceasta era pe minus, fiind greșită obligarea acesteia la plata sumei de 6.569 lei, cu dobândi pentru cota de 15 % din capitalul deținut de reclamant.
De asemenea, în privința reevaluării utilajelor și stocurilor societății, deși s-au avut în vedere prețurile actuale (2007), valoarea lor a fost greșit stabilită atâta timp cât deși ele erau uzate, s-a apreciat o creștere de 150,87 % față de data achiziționării lor.
Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 226 din Legea nr. 31/1990, republicată, modificată și completată: "(1) în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalți asociați;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
(2) În situația prevăzută la alin. 1 lit. c), instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre și cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați.
(3)Drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de către aceștia sau în caz de neînțelegere, de tribunal".
Rezultă așadar că textul legal mai sus citat reglementează cazurile de retragere, structura capitalului social și drepturile asociatului retras dintr-o societate cu răspundere limitată cum este și cea din prezenta speță.
În cazul de față, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată pentru a se dispune retragerea sa din societatea pârâtă, distribuirea părților sociale între ceilalți 2 asociați, conform înțelegerii lor, iar societatea, în solidar cu ceilalți asociați rămași, să fie obligați să-i achite contravaloarea părților sociale raportat la valoarea patrimoniului, împărțită la numărul părților sociale existente la data de 30 septembrie 2005, sumă ce urma să fie determinată de un expert.
Prin întâmpinare depusă, pârâții nu s-au opus în principiu hotărârii, conduita lor procesuală conducând la ideea că data de referință în raport de care urma să fie determinată valoarea patrimoniului societății să fie cea propusă de reclamant.
Pe parcursul soluționării litigiului a intervenit un element nou, cesionarea părților sociale efectuată de către reclamant în valoarea asociatului pârât - A, așa încât instanța a considerat că petitul 1 și 2 al acțiunii reclamantului rămas fără obiect și a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, data de referință fiind cea convenită de părți 30 septembrie 2005.
În final însă, a ales o soluție care nu corespunde tuturor problemelor juridice cu care a fost sesizată, încălcând în anumite privințe principiul disponibilității.
Astfel, nu a răspuns unui element esențial și în raport de care sunt legate toate celelalte date necesare pentru stabilirea cotei părți ce se cuvine reclamantului din patrimoniul societății și anume care este momentul retragerii acestuia din societate.
Apoi, în virtutea textului legal mai sus citat, drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaților ori pe baza unei expertize efectuate de un expert desemnat de către aceștia sau în caz de neînțelegere de către tribunal.
În aceste împrejurări, instanța trebuia să clarifice limitele în care se manifestă acordul de voință al asociaților, deoarece acesta nu poate fi ignorat și să verifice dacă, în raport de acestea, restituirea cotei din părțile sociale poate sau nu să se facă la valoarea reactualizată deoarece în raport de data dobândirii, valoarea activelor la data soluționării cererii de retragere este evident modificată, iar drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor la data retragerii.
Față de cele mai sus arătate, Curtea apreciază că ne aflăm în situația prev. de art. 312 alin. 5.pr.civ. în sensul că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea tuturor aspectelor fondului, așa încât se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a admiterii ambelor recursuri declarate în cauză.
Casarea cu trimitere se impune mai cu seamă pentru a da eficiență principiului dublului grad de jurisdicție, în caz contrar încălcându-se dreptul părților de a avea efectiv, iar nu numai formal, dreptul la cele două grade de jurisdicție.
Cu prilejul rejudecării, instanța va clarifica cu exactitate poziția părților în proces, administrând toate probele necesare pentru o justă și echitabilă soluționare a litigiului dintre acestea, văzând care sunt chestiunile în care poziția lor este divergentă și modalitatea în care aceste puncte pot fi rezolvate în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul, cu domiciliul procesual ales în C-N,-, jud. C, la Cabinet Avocat, și pârâții A și, atât în nume propriu, cât și în calitate de asociați ai C-N ambii cu domiciliul ales în C-N, str. -, nr. 13,. 5, jud. C, la Cabinet Avocat împotriva sentinței comerciale nr. 518 din 6 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 922/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./09.10.2008.
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Liviu Ungur
